1,706 matches
-
curtea lui Ieremia Movilă: numai garnizoana polonă din Iași număra atunci cca 3000 de oameni. În anul 1658 Seimul Poloniei a hotărât expulzarea celor de religie ariană. O parte a acestora s-au așezat în Transilvania. Un val important al emigrației polone pe teritoriul românesc este cel urmat războiului nordic (1700-1721), când pe teritoriul Moldovei s-au aflat, printre alții, I. Potocki, M. Wisniowiecki, J. Sapieha și K. Kryszpin. Sub presiunea Rusiei, domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat a fost obligat să ordone
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
-lea în Moldova a fost legată de luptele duse în Polonia de Confederația de la Bar (1768). Hospodarul Grigore Callimachi aprecia că cca 3-4 mii de polonezi s-au refugiat atunci pe teritoriul Moldovei. Pe toată perioada ocupației austriece a Poloniei, emigrația polonă are caracter politic, dar și economic. Cel politic este legat de prigoana dezlănțuită de ocupanți după încercările succesive ale polonezilor de a-și recâștiga independența națională (1794, 1830, 1846, 1848, 1863). De exemplu în 1831 cca. 2-3 mii de
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
aflată la granița cu Ucraina, a fost locuită inițial numai de polonezi veniți în perioada construirii liniei ferate ce leagă orașele Roman și Cernăuți. Aici polonezii aveau o biserică, dărâmată de armatele rusești din primul război mondial, reconstruită ulterior. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut filiale la București, Iași, Pașcani. Printre cei mai activi fruntași ai emigrației polone s-au numărat și J. L. Gradowicz și Wladyslaw Dunin, care a fost și
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
inițial numai de polonezi veniți în perioada construirii liniei ferate ce leagă orașele Roman și Cernăuți. Aici polonezii aveau o biserică, dărâmată de armatele rusești din primul război mondial, reconstruită ulterior. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut filiale la București, Iași, Pașcani. Printre cei mai activi fruntași ai emigrației polone s-au numărat și J. L. Gradowicz și Wladyslaw Dunin, care a fost și corespondent al câtorva ziare poloneze, franceze și austriece
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
polonezii aveau o biserică, dărâmată de armatele rusești din primul război mondial, reconstruită ulterior. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut filiale la București, Iași, Pașcani. Printre cei mai activi fruntași ai emigrației polone s-au numărat și J. L. Gradowicz și Wladyslaw Dunin, care a fost și corespondent al câtorva ziare poloneze, franceze și austriece. În 1866 la Mihăileni s-a înființat prima bibliotecă polonă (Czytelnia Polska) de pe teritoriul României. În 1869
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
Jeiăn (în transcrierea istroromânei de către August Kovačec Žei̯ân, în croată Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Denumirea de istroromână este o creație a lingviștilor. Vorbitorii ei o denumesc neunitar: cei de la sud de muntele Učka spun că vorbesc "vlåșca limba" sau "vlåșki" „vlăhește”, iar cei
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
exprimându-și acordul în acest sens. Într-o notă trimisă la București ambasadorul Burtică evidenția între avantajele reglementării chestiunii în cauză pe acela că aniversarea în 1968 a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, organizată de greco-catolicii din emigrație, să nu aibă un pronunțat caracter ostil regimului de la București. În urma intervențiilor sale, un emisar al Sfântului Scaun a primit permisiunea de la Departamentul Cultelor de a-l vizita la 31 octombrie 1968 pe cardinalul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
că orașul în care regele David s-a născut. În Noul Testament, Betleemul este locul de naștere al lui Iisus. Orașul este locuit de una din cele mai vechi comunități de creștini din lume, desi mărimea comunității s-a micșorat datorită emigrației. Betleemul are o majoritate musulmană, dar este și orașul celei mai mari comunități creștine palestiniene. Cel mai dezvoltat sector economic al orașului este turismul, ce cunoaște apogeul în preajma sezonului Crăciunului când pelerinii creștini se îmbulzesc spre Biserică Nașterii Domnului. Betleemul
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
Napoleoniene, regatul Danemarca-Norvegia a fost despărțit în două regate separate prin tratatul de la Kiel, dar Islanda a rămas dependentă de Danemarca. De-a lungul secolului al XIX-lea, clima țării a continuat să se răcească, ceea ce a dus la o emigrație masivă în Lumea Nouă, în special în regiunea , Manitoba, Canada, localitate poreclită de atunci . Circa 15.000 de oameni au emigrat, dintr-o populație totală de 70.000. Conștiința națională a apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
maxim de circa 5.000 și a dezvoltat instituții independente înainte de a dispărea în preajma anului 1500. Din Groenlanda, ei au lansat expediții de colonizare în Vinland, dar aceste tentative de colonizare a Americii de Nord au fost abandonate din cauza ostilității popoarelor indigene. Emigrația în Statele Unite și Canada a început în anii 1870. Astăzi, Canada are peste 88.000 de locuitori de origine islandeză. Există și peste 40.000 de americani de origine islandeză, așa cum arăta recensământul din SUA din 2000. Cele mai mari
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
s-a prezentat un plan de ucidere a tuturor evreilor din Europa, inclusiv a 330.000 de evrei din Anglia și 4.000 din Irlanda, deși minutele luate de Eichmann se referă la aceasta doar prin eufemisme, cum ar fi " ... emigrația a fost acum înlocuită de evacuarea înspre est. Această operațiune ar trebui privită doar ca opțiune provizorie, deși, în lumina viitoarei soluții finale a problemei evreiești, ne furnizează deja experiență practică de importanță vitală." Oficialilor li s-a spus că
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
cu 0,41% și rata fertilității a fost de 1,22, mult sub rata de înlocuire. Rata migrației nete este de +0,38 la 1.000 de locuitori, indicând că Belarusul are parte de o imigrație puțin mai mare ca emigrația. În 2007, 69,7% din populația Belarusului avea vârsta cuprinsă între 14 și 64 de ani; 16% avea sub 14 ani, iar 14,6% avea peste 65. Populația este în proces de îmbătrânire: vârsta mediană este de 37 de ani
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică. În Germania nazistă, unde Fritz Lang cu a lui capodoperă "Metropolis", sau "Der müde Tod" ("Moarte obosită"), promite o cinematografie națională germană, care s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste, alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care prin filmul "Triumph des Willens" ("Triumful Voinței"), reușește să
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
o populație poloneză, aproape la fel de semnificativă ca și cea din Bucovina. Polonezii au sosit în special înaintea Primului Război Mondial, dar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - în ambele cazuri ca refugiați care au hotărât să se stabilească aici. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut o filială și la București. Într-o proporție semnificativă polonezii bucureșteni sunt intelectuali, iar unii dintre ei au fost primari ai Bucureștiului: Lucian Skupiewski în perioada februarie
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
cea din Bucovina. Polonezii au sosit în special înaintea Primului Război Mondial, dar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - în ambele cazuri ca refugiați care au hotărât să se stabilească aici. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut o filială și la București. Într-o proporție semnificativă polonezii bucureșteni sunt intelectuali, iar unii dintre ei au fost primari ai Bucureștiului: Lucian Skupiewski în perioada februarie 1923 - aprilie 1923 și Victor Dombrovski, fost general
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
la sub o mie. mai trăiesc în prezent într-un sat, Žejân (Jeiăn, Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka își zic "vlåš" „vlahi” (singular "vlåh"), iar cei din Žejân - "žejånci" „jeiăneni”. De istroromâni, dar
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Glavina, dar acesta moare în 1925 și școala se desființează. Tot Glavina devine primarul unei comune care se constituise din toate satele instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
se regăsea doar un singur nume românesc, Negruță, țăran din județul Ananiev, lipsit de autoritate. Acesta fusese ales numai ca să fie și un moldovean în guvern, cu toate că populația majoritară este românească. S-a întâlnit cu o serie de lideri ai emigrației din Ucraina, Rusia, Georgia, Azerbaidjan, etc., participând activ la conferințe și dezbateri. A fost urmărit în permarnență de agenții sovietici din Paris și s-a încercat intimidarea lui. În septembrie 1930 a participat la lucrările Ligii Națiunilor de la Geneva, unde
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
să exploateze rețeaua dezvoltată în afara României. La 27 octombrie 1955, el a prezentat un raport de activitate al Direcției I de informații externe în Biroul Politic al PMR, prin care se solicita acordarea unei atenții speciale încercării de penetrare a "emigrației reacționare române", în egală măsură cu pătrunderea în mediile politice și militare occidentale. El nu a apucat să-și vadă realizate proiectele, deoarece a fost eliberat din funcția de șef al DIE la data de 16 decembrie 1955. Vasile Vâlcu
Vasile Vâlcu () [Corola-website/Science/308087_a_309416]
-
provinciilor sudice austriece Styria și Carintia. Aceste teritorii erau populate predominant de sloveni și croați (Istria). Partizanii s-au retras până în cele din urmă din Trieste. Încercările occidentalilor de a reuni partizanii, (care nu recunoșteau autoritatea fostului guvern regal), și emigrația loială regelui, a dus la semnarea în iunie 1944 a Acordului de la Vis dintre Tito și Ivan Šubašić. În Iugoslavia, Tito era considerat un erou național de către cetățenii de rând și aceast statut l-a ajutat în cucerirea puterii în
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
După cucerirea regiunii de alte popoare, elementul evreiesc a scăzut dramatic din cauza expulzărilor și emigrărilor în masă. În mod special, eșecul "războiului iudeilor" și apoi al revoltei conduse de Simon bar Kokhba împotriva Imperiului Roman a dus la expulzarea și emigrația evreilor pe scară mare. În aceste timpuri, romanii au dat regiunii numele de Palestina Siriană într-o încercare de eradicare a oricăror legături a evreilor cu aceste pământuri. Și numele Ierusalimului a fost la un moment dat schimbat de împăratul
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
de așezări agricole), Hovevey Tzion sau Hibat Tzion (Iubirea Sionului), având centrul în răsăritul Europei - în România și în Imperiul Rus (mai ales Ucraina și Polonia) și care a precedat cu câțiva ani Organizația Sionistă s-a intensificat mișcarea de emigrație evreiască spre Palestina . Yaffa, pentru evrei Yaffo, a devenit centrul acestei mișcări de colonizare ,în localitate luând ființă numeroase instituții evreiești ca oficiul mișcării Hovevey Tzion , Gimnaziul ebraic "Herzliya" (1905) și alte școli, seminarul de învățătoare E. Lewinsky , spitalul "Shaar
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
a deținut functia de șef rabin al evreilor din Yaffa. În 1908 populația orașului atinge circa 40 000 locuitori din care 8000 evrei. Începând din 1908 Yaffo devine sediul activității dr.Arthur Ruppin, delegat al Agenției Evreiești , însărcinată cu organizarea emigrației evreiești spre Palestina. El deschide aici așa numitul Oficiu Palestinian și biroul "Companiei pentru dezvoltarea Palestinei". In martie 1908 au loc la Yaffa incidente între arabi și evrei,în urma cărora, la intervenția unor consuli occidentali , între care cel german, sultanul
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cacao în Venezuela și pe tutun în Cuba, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul al XVIII-lea, a contribuit la depopularea aproape completă a unor orașe cum ar fi Buenavista del Norte, Vilaflor o Sauzal. Martor al acestei emigrații în masă este fondarea localității Sân Carlos de Tenerife în 1684, în apropiere de Sânto Domingo pe atunci posesiune spaniolă, azi capitala Repuiblicii Dominicane. Acest sat fondat de tenerifieni avea scopul de a opune rezistență francezilor care ocupaseră partea de
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
n-a fost monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, ramânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale
Accidentul nuclear de la Cernobîl () [Corola-website/Science/306952_a_308281]