1,699 matches
-
cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același timp, Îi simt gustul; parcă altfel de cât Îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, Îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături, se pregătesc, mâine vor pleca În călătorie. - Știu, de aceea am venit, mi-am luat special concediul de odihnă, două săptămâni, să stau cu matale, până se Întorc ei. Ce faci
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pâna la biroul președintelui i-a lăsat Într-o anticameră și a plecat. Secretara le-a spus să se așeze pe scaune liniștiți și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul Deveselului? - Eu sunt domnule președinte, mă numesc Mărina lu’ Spânzuratu! zise acesta puțin emoționat. - Hă, hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare 119 cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul Deveselului? - Eu sunt domnule președinte, mă numesc Mărina lu’ Spânzuratu! zise acesta puțin emoționat. - Hă, hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare 119 cu boi. Sunt niște versuri populare pe care le-am Învățat pe vasul “Oltenia” În călatoriile mele de peste mări și oceane. Ce doriți să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dans. Nu voiam să o dezamăgesc, așa cum nu voiam să mă dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot fi văzută. Era o impresie total eronată, desigur, căci mai târziu Angela
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o atât de mare tăcere, după o “îndelungată absență“, după ce unii critici care o adulaseră înainte au declarat-o pe urmă o „non-valoare“. În poezia română nici n-are ce căuta în antologii; de ce ar avea în asemenea companie? Sunt emoționată ori de câte ori văd că există oameni care au de-a face cu literatura, gata să înoate împotriva curentului, gata să scoată la lumină ceea ce ar trebui să fie văzut, nu numai ce vor unii să fie văzut. Cum se cheamă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
convins de asta. Peste o sută de ani, dacă tu și cu mine nu vom fi dați cu totul uitării, asta se va datora doar faptului că l-am cunoscut pe Charles Strickland. Eram uluit și în același timp foarte emoționat. Mi-am amintit brusc de ultima mea conversație cu Strickland. — Dar unde-i putem vedea lucrările? am întrebat. Are ceva succes? Unde stă? — Nu, n-are succes. Nu cred că a vândut vreun tablou. Când le vorbești despre el, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea n-avea să se schimbe niciodată câtuși de puțin. Pentru el avea să rămână femeia cea mai frumoasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne-ajunge, nevoile sânt mari. Din cauza asta a trebuit să ne mutăm aici, unde chiria e mică. Nu știam că tatăl Ceciliei e proprietarul casei. Îmi vine așa de greu față de ea, care cunoștea situația noastră dinainte! Tăcu. O priveam emoționat, neîndrăznind să adaug ceva, ca să n-o jignesc printr-un cuvânt nelalocul lui. ― Acum când știi totul, nu-i așa că ai să fii bun cu mine? Cuprins de un avânt de generozitate, i-am luat mâinile într-ale mele și-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
O port în mine tânără și frumoasă, așa cum arăta acum o jumătate de secol când am cunoscut-o. De ce s-o revăd devastata de cei 80 de ani ai ei? Bătrânului i se umeziră ochii. Mihaela se apropie de el emoționată. ― Domnule Coleșiu, ești romantic până în măduva oaselor și acest lucru te înalță foarte mult în ochii mei... El o mângâie pe păr, cu privirile pierdute în gol. ― Iubiți-vă, nepoțeilor, cât sînteți de tineri și frumoși. Uitați-vă la mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină, în fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița avu poftă să dansăm, după care începu să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frunte. Charlot, încă treaz, mă bătu pe umăr, cu superioritate: ― Bănuiam că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu toate astea încă nu-mi vine a crede. ― Cum, te îndoiești? ― Iartă-mă, e așa de neobișnuit... încît... ― Îți dau cuvântul meu de cinste că-i trec casa pe numele ei. Ajunge? ― Da, da, te cred, șopti ea emoționată. ― I-am spus și Mihaelei, știe și ea de acest lucru. Chiar am rugat-o să locuiască acolo. N-a vrut să asculte, a venit la dumneata. Foarte rău a făcut. ― Lasă că o conving eu până la urmă. ― Te rog
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a spus să aleg acum altceva. La care eu mi-am amintit de margarete, chit că mie nu-mi prea plăceau, iar el a scos tot de acolo un fir de margaretă. „O, dumneavoastră sunteți florar?“ - l-am întrebat eu emoționată. „Nu. Scamator“ - mi-a spus el. „Și dacă v-aș cere orhidee?“ „Cu ele mai trebuie să exersez.“ „Asta înseamnă că liliacul și margareta nici nu erau adevărate?“ - l-am mai întrebat, deja disperată, pentru că mă și vedeam săpând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o forță pe care nu o avusesem până atunci. Jucau valurile înaintea mea și le urmăream ca și cum jocul lor ar fi fost singura preocupare ce-mi mai rămăsese. Și atunci am auzit lângă mine, fără să mă aștept, o voce emoționată spunînd: - Iartă-mă, Sandule, am fost rea! Fără explicații, s-a lipit lângă mine, mi-am trecut mâna de-a lungul mijlocului, mi-am alăturat obrazul și am rămas acolo, în fața mării, multă vreme, până noaptea târziu, fără să îndrăznim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândurilor, și care colorează toată conversația.) Nu găsesc că ai vorbit ceva mai însemnat! - Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei și-o analizezi.R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos sună: r... și ce emoționată sunt! r... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot. - Voiam să discut cu tine despre ce vom aranja mai târziu. - Iar planuri. Lasă să trăim fără să ne mai gândim la ziua demîine. Sunt mereu atâtea surprize! - Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sau poate că și ei și-au ales același loc? Și, în sfârșit, împreună. Ce dor îmi era de trupul ei! Ca și cum în lipsa ei nu s-ar mai fi întîmplat nimic cu mine. Aceeași impresie a avut și ea. Era emoționată, ca și cum m-ar fi așteptat tot timpul, fără să se apropie nimeni de dânsa. Dar n-am avut curajul să-i spun tot adevărul în ce mă privește. Cu mine, atâția ani, nu s-a întîmplat, într-adevăr, NIMIC! În timp ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plăcere. - Ce umilință, să depinzi de plăcerea acelei fete stupide. - Nu știu de ce o numești stupidă. Nu poți să o taxezi așa dupăscurta noastră cunoștință. - O să vie cu noi cu siguranță, de-abia așteaptă să o inviți. Am vă-zut ce emoționată este când îți vorbește. Eu nici nu existam între voi. - E normal ca noi să avem unele amintiri - inofensive - față de care tu să rămâi străină. - Și mai vorbești de sufletele noastre identice! - Are vreo importanță Lidia mai mult decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se fi trezit cineva. Glasurile se apropiau, treptat, de casă. Apoi, cineva bătu încetișor în oblonul de ploaie. — Cine e? întrebă Oyu. — Dumneavoastră sunteți, Doamnă Oyu? Sunt Kumataro din Kurihara. Tocmai am venit de la Itami. — E Kumataro! îi strigă ea emoționată lui Hanbei. Deschise ușa bucătăriei și văzu trei oameni stând în lumina stelelor. Kumataro întinse mâna spre găleata pe care i-o întindea Oyu. Îi chemă pe ceilalți doi și toți trei se duseră la fântână. Oyu se întrebă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea o privea minunată. Roland mai cu seamă, simțea o irezistibilă atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
normal și dacă nu vă pătați bunul renume, atunci, cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]