1,678 matches
-
vizitez acasă. Pe Blaga îl zărisem din când în când pe stradă, asistasem la deschiderea cu mare pompă a cursului său, în aula ticsită de public a universității (străbătusem cu dificultate, înghesuindu-mă prin mulțime, la balconul aulei), dar, prea emoționat, n-am reținut mare lucru din cele rostite cu acest prilej de celebrul personaj: celebritatea lui Lucian Blaga era atunci totală. Regele îl primise personal în Academie, se scriau despre el cărți, teatrele îl jucau. Citisem și eu pe Vasile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ei bine, mă apropii; de obicei această clădire veche din Perugia avea porțile închise și pe ușă erau anunțuri în limba greacă. De data asta văd de la depărtare porțile deschise, iar în pragul bisericii erau un preot și un băiat. Emoționată și cu glas tremurat, spun: — Bună seara! Eu sunt româncă. Urma să continui și să întreb dacă țin slujba și în limba română. Nu am mai continuat, băiatul s-a răsucit spre mine: — Bună seara! Eu sunt grec și preotul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
facă totul pentru a-l face pe consul să se intereseze de acest caz. După dineu, Doamna Récamier a ieșit și a dorit să-l vadă pe Fouché, care a refuzat s-o primească, „de frică să nu mă las emoționat - spunea el -, și anume într-o afacere de stat“. Doamna Récamier a dat fuga să o găsească, la Teatrul Francez, pe Doamna Bacciochi, care era cu sora ei Paulina, cu totul preocupată, aceasta din urmă, de casca lui Lofon: „Uitați
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu toate că rareori făcea ori zicea cineva ceva violent) dar te simțeai și curajos. Nu putem să nu ne gândim la defilările comuniste. În Londra vine la marș cine vrea, iar tatăl Christinei chiar dezaprobă gestul, dar copiii sunt fericiți și emoționați. Ca în Doris Lessing (The Good Terrorist), tentația comunistă e la început inofensivă. E drept că "banda lui Baines" scoate la un moment dat un "Heil Hitler!", dar tocmai când intriga devine cât de cât antrenantă, când se pregătește un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceiași ca în 1958 - îl primeau pe general cu toate onorurile. Dar omul de pe stradă a fost cel care a făcut din această călătorie un triumf de care Charles de Gaulle, deși obișnuit cu entuziasmul mulțimilor, s-a arătat sincer emoționat. Omul simplu al României a manifestat spontan pentru o Franță pe care nimeni nu i-o predase la școală. Îndoctrinarea nu i-a împiedicat pe români să simtă și să vadă altceva decât ceea ce li se inoculase vreme de douăzeci
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nici unul nu îndrăznea să răspundă. - Hai să vedem, nu răspunde nimeni? Insistă împăratul. Atunci o copilă ridică mâna cu timiditate și spuse: - Sire, Excelența voastră aparțineți împărăției lui Dumenezeu. Un surâs de satisfacție și de orgoliu lumină fața împăratului, care, emoționat a îmbrățișat pe acea copilă și dăruindu-i o monedă de aur i-a spus: - Într-adevăr, toți oamenii aparțin împărăției lui Dumenezeu, iar tu roagă-te ca împăratul tău să nu aibă niciodată nefericirea de a pierde acest titlu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nici unul nu îndrăznea să răspundă. - Hai să vedem, nu răspunde nimeni? Insistă împăratul. Atunci o copilă ridică mâna cu timiditate și spuse: - Sire, Excelența voastră aparțineți împărăției lui Dumenezeu. Un surâs de satisfacție și de orgoliu lumină fața împăratului, care, emoționat a îmbrățișat pe acea copilă și dăruindu-i o monedă de aur i-a spus: - Într-adevăr, toți oamenii aparțin împărăției lui Dumenezeu, iar tu roagă-te ca împăratul tău să nu aibă niciodată nefericirea de a pierde acest titlu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
drag lucrurile pe care le are de spus, să detalieze ceea ce contează, să omită ceea ce nu interesează; să selecteze și să ierarhizeze, să aleagă și să pună întrebări, să caute și să le ofere oamenilor ceea ce așteaptă ei. Un reporter emoționat este un reporter scorțos, așa că încearcă să te relaxezi și să uiți că vorbești în fața unei camere și ajungi pe zeci sau sute de mii, uneori chiar milioane de ecrane de televizor. Discursul tău trebuie să fie o poveste frumoasă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
atît au înțeles. Marcați de un ton patetic, majoritatea se bucură ca niște copii de ,,jucărelele” primite de-a lungul timpului. Prin 2011 l-am auzit la un moment dat pe marele actor, meseriaș în meseria lui, Florin Piersic, vorbind emoționat cum unui cinematograf din Cluj i s-a dat numele lui. Sau cum s-a bucurat el (la fel ca și alții) care au primit aceeași ,,jucărică” , adică atunci cînd i s-a turnat o stea cu numele lui pe
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
un fragment dintr-un articol al jurnalului "Cronică" din 29 iulie 1904... Am încercat să găsim o explicație parcurgând un drum simbolic al reconstituirii unor fragmente din viața de student a tinerilor care au pășit, mai mult sau mai putin emoționați, prin amfiteatrele Universității Libere sau pe străzile pitorești ale capitalei Belgiei în timpurile de amurg ale civilizației europene de la trecerea dintre secole și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut o oarecare circulație în spațiul cultural
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
incertitudinii se realizează și prin utilizarea lui ca și cum: îl priveau ca și cum n-ar fi fost acolo, lângă ei", "ca și cum nu l-ar fi auzit". La final când adresarea lui Gore este mult mai fermă decât până atunci ("puțin încurcat", "brusc emoționat", "întrebă în șoaptă") pentru că a trecut prin toate stările emoționale, de la emoție la furie, li se adresează frontal și furios: "Tot mai stați?"239, se lovește de aceeași lipsă de reacție a celorlalți: "nimeni nu se hotăra să răspundă"240
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
importanța care se acordă numelui. Poveștile prin care Fărâmă, și, prin intermediul lui, autorul, creează "o nouă mitologie", așa cum potrivit spune unul dintre personaje ("Oana, am să scriu cu tine o nouă mitologie"410), se desfășoară după un anumit ceremonial: întotdeauna "emoționat", "încurcat", înclinându-se "de mai multe ori" în fața auditorului, "respectuos", mulțumind de mai multe ori la final și folosind anumite formule narative: "avea și el o întreagă poveste"411, "toate li s-au tras de la...". Felul în care povestește Fărâmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care prețuim natura. Dăm valoare unei păduri, unui râu sau unui peisaj tocmai pentru că ele au avut o geneză naturală, nu sunt un rezultat al activităților oamenilor și există independent de om, nu sunt o expresie a dominației umane. Admirăm emoționați asemenea obiecte naturale și le apreciem. Desigur, aceasta nu înseamnă că nu putem aprecia un loc în care este manifestă prezența omului, așa cum ar fi un oraș cu o anumită arhitectură. Așadar, aprecierea naturii și valorizarea ei nu exclude aprecierea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ție de aici? − Mm... chipul femeii de pe cal, răspunse Trees. De sub costumu-i de lumină, torera înseninează scena cel mai abundent. Ce frumoasă e! Îmi pare că are trăsăturile lui Marie-Thérèse, descoperi ea când distanța îi permise. − Ei, vezi? triumfă Ondine, emoționată. "Avea o seninătate care însenina", ar zice Nietzsche. Aici voiam s-ajung, la ideea femeii ca far: nu costumul de lumină purtat de ea, nu rolul jucat, ci chipul ei adormit și sânii dezveliți după moda Cretei arhaice sunt albia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nici o ezitare. „Atunci, poate mergeți cu noi”, a continuat Cezar Baltag. „Ne-ar face mare plăcere să fiți cu noi.” Pe vremea aceea, pentru mine realitatea grupurilor, grupusculelor, găștilor literare nu era atât de pregnantă ca azi. Am mulțumit destul de emoționat, am mers cu „ei” și nici nu mi-a dat prin cap să întreb despre cine era vorba. Ne-am dus la restaurantul hotelului Lido. Ore lungi, ore extraordinare. Nu-mi mai reamintesc toate chipurile, dar îi revăd prin cânepa
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
parte dintre dușmanii noștri. La Berlin era deja considerată drept viitoare parte beligerantă. Pe 5 august, înainte de plecarea mea, Sir Edward Grey m-a primit la domiciliul său. La dorința sa, i-am făcut această vizită. M-a primit vizibil emoționat. Mi-a spus că va fi întotdeauna gata să intervină ca mediator. "We don't want to crush Germany"* a mai declarat el. Din nefericire, această discuție confidențială a fost dată publicității. Prin acest gest, domnul Bethmann-Hollwegg a distrus și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
mai multe schițe, a ales din grămadă una, o casă din marginea Iașului și dându-mi o monedă mare de argint, 5 lei, a spus: "Să fie cu noroc și să ajungi să vinzi sute de lucrări". Am fost foarte emoționat și nici acum, după patru decenii, nu am uitat scena nici în cele mai mici amănunte. Omul, gestul, moneda, tablouașul cam de mărimea unei cărți, scaunul pe care erau așezate celelalte lucrări, cercul colegilor, toate le am limpede în minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lui, el tot mai vorbea cu tânărul poet. Nu s-a mișcat. În ultima clipă, și-a scos mâinile din buzunar și le-a întins către mine. Pur și simplu parcă îmi uitasem replică. - Lăură, mă cheamă Lăură, am șoptit emoționată. I-am strâns mâinile, apoi destul de stânjenita m-am îndepărtat și m-am așezat pe scaun. - Aștept ceva de la tine, mi-a spus. - Ce anume? am intrebat eu mirata. - Poezie, proza, eseu, critică literară,orice...... - Așteptați, am zis, așteptați!.. Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
banii, se simțeau jicniți, dar ea insistă, întotdeauna îi plăcea să- și plătească singură consumația, zicând că nu vrea să- și facă obligații față de nimeni și altele de acest gen. Pe când mașina înainta pe străzile întunecoase, Lăură se simțea deconcentrată, emoționată și chiar ușor dezamăgită. Simțea cât de departe era de lumea literară a vremii și intuia exact cât de departe urma să mai stea mulți ani. Literatura română contemporană - zicea ea- exclude tot ce e prezent, nu permite nici măcar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că îmi este etern recunoscător. Afară se opri o mașină încetinind ușor în dreptul scării blocului și am fost convinsă că trimisese pe cineva după mine. - Încearcă să te grăbești!... Te așteaptă șoferul meu la scară!.. - Imediat, am zis, puternic emoționată. Am coborât rapid și am fost întâmpinată cu un buchet imens de trandafiri frumos mirositori, cu o carte de vizita înfipta delicat, dar și ostentativ: - Te iubesc!!!.. Fericită, Lăură urca rapid scările și puse florile în apă. Schița un gest
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din istoria locului. Acest sentiment l-am trăit când am vizitat Salonicul. Dorința de a vizita Grecia venea din străfundurile subconștientului, fiind ațâțata de lecturile din Octavian Paler. La plecarea în Grecia, Lăură era perfect conștientă de factură nostalgica și emoționată. Grecia era pentru ea temeiul existenței culturale a umanității, armonia perfectă din sfera artelor, un loc secret și un perfect refugiu, ceva omolog spațiului care o obseda în gândul ei cel mai secret, dar era totodată și un strigat de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dezamăgești, Lăură!...Sperăm să-mi ceri, dimpotrivă, cărți de specialitate. -De ce? -Fiindcă românele sunt cărți “ieftine”, care proclama cultul eului. Era decisă să o înfrunte sistematic. Își aținti ochii asupra ei, apoi murmura. -Vin imediat, draga! Ea-l aștepta emoționată parcă. Îl primi adorabil cu brațele larg deschise. Gestul ei trădă același viu interes pentru persoana lui. -Vom face istorie, Lăură! Vom face istorie!... Replică i se înfipse Laurei în minte că un pumnal. Istorie însemna pentru ea actele a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
prin viață. După, ea nu mai e nimic. Nel, încă studentă, primi, în redacția ziarului unde făcea stagiu, vizita unui domn cu păr cărunt, înfofolit într-un fular mare, singura lui protecție față de frigul unei ierni deosebit de grele. Se ridică, emoționată, și se îmbrățișară. Era învățătorul. "Am dat peste semnătura ta în ziar, așa te-am găsit. Ai crescut mult, dar te-aș fi recunoscut, ai rămas aceeași, Nel... (Nel! De mult timp, nimeni, afară de mama ei și de Silvia, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre Catedrala mitropolitană, strălucește cu dantelăria în piatră Sfinții Trei Ierarhi, magnifica ctitorie a lui Vasile Lupu, zidită între 1637-1642 și restaurată de Lecomte de Nouy pe la 1882, cu tipografia unde s-a scos Cazania lui Varlaam. Evlia Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o descrii", iar Paul de Alep, cu aceeași emoție "uimește mintea celui ce o vede". Cu această unică biserică, în fapt, arta zidirilor religioase din Moldova atinsese apogeul. De departe, de pe crestele colinelor domoale ale Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rea; numai unul, numitul Vacă, mai trăiește. El este liberat. Ajuns în București este prezentat d-lui Constantin Dissescu, pe atunci ministru al Justiției. D. Dissescu vede înainte-i un bătrân gârbov și istovit care-i cere reabilitarea. Minis trul, emoționat, bagă mâna în buzunar, scoate portbiletul și-i dă un bilet de 1 000 lei spunându-i: — Moșule, atâta pot face pentru dumneata, fiindcă reabilitarea nu există în legea noastră. Apoi făgăduiește că va aduce o asemenea lege care, însă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]