3,474 matches
-
București, 1981; Poezii, București, 1996; Descoperirea României - The Discovery of Romania, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Nebunie și lumină, București, 1998; Cetatea Putreziciune - La Cité Pourriture, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 2000; Benedictus, pref. C. Rogozanu, București, 2002; Inel cu enigmă, Chișinău, 2002; Suflet de seară, pref. Dan Mănucă, Iași, 2003. Traduceri: Povestea marmotei. Basme romantice germane, postfață Hertha Perez, Iași, 1970 (în colaborare cu Hertha Perez); Joseph Roth, Cripta Habsburgilor, București, 1973 (în colaborare cu Hertha Perez). Repere bibliografice: Zaharia
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
de seară, pref. Dan Mănucă, Iași, 2003. Traduceri: Povestea marmotei. Basme romantice germane, postfață Hertha Perez, Iași, 1970 (în colaborare cu Hertha Perez); Joseph Roth, Cripta Habsburgilor, București, 1973 (în colaborare cu Hertha Perez). Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Inel cu enigmă”, CRC, 1970, 25; Dan Laurențiu, „Inel cu enigmă”, LCF, 1970, 27; Constantin, Despre poeți, 229-230; Nicolae Ciobanu, „Missa Solemnis”, RL, 1972, 8; Liviu Leonte, „Missa Solemnis”, CRC, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Missa Solemnis”, CL, 1972, 4; Ion Pop, „Missa Solemnis
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Povestea marmotei. Basme romantice germane, postfață Hertha Perez, Iași, 1970 (în colaborare cu Hertha Perez); Joseph Roth, Cripta Habsburgilor, București, 1973 (în colaborare cu Hertha Perez). Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Inel cu enigmă”, CRC, 1970, 25; Dan Laurențiu, „Inel cu enigmă”, LCF, 1970, 27; Constantin, Despre poeți, 229-230; Nicolae Ciobanu, „Missa Solemnis”, RL, 1972, 8; Liviu Leonte, „Missa Solemnis”, CRC, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Missa Solemnis”, CL, 1972, 4; Ion Pop, „Missa Solemnis”, ATN, 1972, 4; Nicolae Manolescu, Critici și poeți
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
II, 519-521; Radu Marin Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 335; Luminița Marcu, Poezia perenă a lui Mihai Ursachi, RL, 2002, 38; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 426-427; Nichita Danilov, Prinț Senior al Poeziei, VR, 2003, 3-4; Ilie Constantin, Enigmele Magistrului, RL, 2003, 49; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 18-22; Manolescu, Enciclopedia, 692-694. M. I.
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
cehă. În 1975 V. debutează și ca prozator pentru copii, cu un fel de „amintiri din copilărie”, Pană-Albastră în expediția neterminată, o carte despre un puști-erou contemporan și viața ca o expediție fără sfârșit, cu vacanțe și peripeții, descoperiri și enigme dezlegate, urmată de Hărnicel și Lenevici (1981). Incluse în volumul Oglinzile apelor și ale nisipurilor (1985), câteva scurte povestiri despre legendele Jiului și ale Dunării și despre „tainele” acestor ape „potopitoare” îmbină repetitiv spiritul civic în formula simplistă a antinomiilor
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
un déjà vu al realităților paralele, unde indivizi banali se confruntă cu eroi generici „așteptați”, scriitorul provoacă iar, prin arsenalul schimbărilor, într-o poveste despre soartă; reapare Goreac ca persona (iluminat) și se încearcă o falsă intrigă de policier: descifrarea enigmei legate de caseta portocalie a Micului Nogai, între plictiseala de a găsi piatra filosofală, de a fi nemuritor și îndrăzneala celui ce se amăgește absurd cu „tentația unei clipe de glorie”. Și Memoria (1983), ca temă în conexiune cu „La
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
din Goethe (Hermann și Dorotheea, versiune rămasă în manuscris) ori din flamandul Hendrik Conscience (Flori de câmp. Rosa cea oarbă, 1873). Cele câteva poezii tălmăcite din G. Fischer și apărute în „Convorbiri literare” sunt semnate y, ca și traducerea poeziei Enigma de Schiller. SCRIERI: Influența franceză în România, Iași, 1887; Amintiri de călătorie, Iași, 1901; Tablouri din natură, Iași, [1913]; Scrieri sociale și filosofice, îngr. și introd. N. Gogoneață și Z. Ornea, București, 1967. Traduceri: Hendrik Conscience, Flori de câmp. Rosa
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
Pașcani, de fapt inexistentă. El are astfel un bun prilej atât de reevaluare a etapelor, cât și a greșelilor făcute, segment exploatat destul de convențional de autor, chiar dacă se utilizează dubla perspectivă (alternarea persoanei întâi cu persoana a treia). Alt roman, Enigma tăblițelor de lut, apare abia în 1995, la trei ani de la moartea autorului. SCRIERI: Arcade peste anotimp, Iași, 1964; Autoportret pe nisip, București, 1966; Restituirea jocului, București, 1969; Cantilene, Iași, 1970; Duhul pietrelor, București, 1970; Vatra legendelor, București, 1970; Camera
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Vatra legendelor, București, 1970; Camera de recuzită, Iași, 1973; Anotimpul încrederii, București, 1974; Artă și sensibilitate, Iași, 1975; Vântul din oglinzi, București, 1978; Zigurat, Iași, 1979; Ianus, I-II, Iași, 1980-1983; Arhipelagul altor umbre, Iași, 1985; Necontenita veghe, București, 1989; Enigma tăblițelor de lut, Iași, 1995. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, „Arcade peste anotimp”, IL, 1964, 12; Nicolae Manolescu, „Autoportret pe nisip”, CNT, 1966, 25; Constantin Călin, „Autoportret pe nisip”, ATN, 1966, 8; Dumitru Solomon, „Autoportret pe nisip”, GL, 1966, 40; Oarcăsu
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
mic știe că tatăl său este la lucru și că atunci când va fi mare va face și el la fel. Tatăl pentru care nimic nu pare imposibil, este totodată și cel care știe orice, care cunoaște formulele, care are cheia enigmelor, cel care povestește ce se întâmplă în afara casei, care trece prin întâmplări înțelese doar pe jumătate, cel care are o explicație pentru orice lucru. El ia parte la viața rezervată adulților, care începe dincolo de pereții casei. Alături de constanta și singura
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
său editorial. Mai colaborează cu proză și articole la „Amfiteatru”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Povestea romanescă din Zilele cele scurte, țesută în jurul unei familii boierești, se va continua în Cumpenele (1985). T. este interesat, asemenea multor prozatori din epocă, de enigmele trecutului, de relația, ambiguă și periculoasă, cu prezentul. Se utilizează motivul narațiunii relatate de un bătrân unui tânăr - acesta fiind implicat de cele mai multe ori în diverse moduri în trecut, prin relații de rudenie sau e chiar naratorul povestirii-ramă. Primul roman
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
conduse de Coronatus, Cato, Calcidius și Pompeius. Dar școlile cartagineze nu erau doar lăcașe de studiu, ci adevărate ateliere literare. Așa se face că poetul Dracontius elabora materiale didactice pentru auditorium-ul lui Felicianus, iar scolasticul Symphosius compunea culegeri de probleme (enigme). Astfel încât aprecierea dată orașului de poetul Florentinus trebuie să fi fost îndreptățită: Cartago studiis, Cartago ornata! În fine, să consemnăm că barbarii nu au distrus nici viața școlară din provincii. Cărturari de renume s-au format în afara marilor orașe. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o zi cade „din cer”, mai precis de pe drumul prin munte, un automobil, și conducătorul lui e scos mort de sub fiarele răsucite. Întregul roman e construit cu o supravegheată tehnică a impreciziei. Dacă în prima parte discursul narativ (ascunzător de enigme) e continuu, cea de-a doua și preambulul conțin monologuri fragmentare, care nu numai că relativizează adevărul spuselor, dar îl comunică doar parțial, fără să dezvăluie identitatea vorbitorilor și făcând referiri la personaje încă neintroduse în narație, ca și cum ele ar
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în SUA și guvernele aliate, pentru restricționarea accesului la informații, prin folosirea cuvintelor-cod și a clasificărilor. Este arhicunoscut cuvântul-cod Ultra, folosit în cel de-al doilea război mondial, de către englezi și americani, pentru decriptarea mesajelor criptate de germani cu mașina Enigma. Cercul persoanelor cu acces la mesajele decriptate fiind foarte redus, numărul autorizărilor pentru informații de pe cel mai înalt nivel de clasificare era mult mai mare. Prin folosirea cuvintelor-cod se creează o puternică subcompartimentare, chiar a categoriei strict secret și deasupra
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
aproape imposibilă. Invențiile s-au înmulțit teribil în ultimele secole, cel de-al doilea război mondial avându-le în uz pe cele mai performante pentru acele vremuri. Dintre acestea au rămas în istorie „mașina japoneză de purpură” și mașina germană „Enigma”, ca fiind cele mai performante, dar și ele au fost sparte, la figurat. 5.3. Tehnologii criptograficetc "5.3. Tehnologii criptografice" Cele două tipuri principale de tehnologii criptografice sunt criptografia prin chei simetrice (chei secrete sau chei private) și criptografia
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de fapt într-o comandă ideologică. La senectute, și-a rescris studiul de pe altă poziție, deplasând accentele în Celălalt Coșbuc (1995), care este practic o carte nouă. SCRIERI: Iliuță în Țara Soarelui, București, 1951; Taina albă, București, 1956; ed. (L’enigma bianco), Florența, 1973; George Coșbuc, București, 1951; L’uomo e l’ombra, Firenze, 1966; ed. (Omul și umbra), Iași, 1992; Pe ring cu Eugen Barbu. Dispută în șase runde, un apolog și o veșnică pomenire, București, 1990; În culisele Europei
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se forjează și un limbaj al pierderii, al retragerii și al absenței, se construiește un discurs secret. Grâul verde, umbrele, aripile ș.a. vor fi transferate în versurile din Kora. 1949 este anul rupturilor grave - despărțirea
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Bărăgan, București, 1965; Planetă de adolescent, București, 1967; Clasa în care nu se întâmplă nimic, București, 1968; La revedere, Făt-Frumos, București, 1969; Ah, acești adolescenți!, București, 1970; Dincolo de joc, București, 1972; Anotimpul dragostei, București, 1973; Împărăția de zahăr, București, 1974; Enigma florii albe, București, 1975; Vulturi pe arborele de foc. Călătorii geografice în Nigeria, București, 1978; Rondul de flori, București, 1979; Șopârla electronică, București, 1982; Copilul invizibil, București, 1983; Fratele meu, curajul, București, 1985; Gustul mărului de aur, București, 1987; Cei
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
de cinci ori mai restrâns decât lui Ionel Teodoreanu, iar lui G. Călinescu trei rânduri: „Modernismul lui Gh. Călinescu se reduce la senzualismul fără de frâu și la trivialul din Cartea nunții. Un progres pe linia descriptivului pitoresc se constată odată cu Enigma Otiliei”. SCRIERI: La Poésie néo-latine et la Renaissance des lettres antiques en France (1500-1549), Paris, 1928; Eminescu și clasicismul greco-latin, București, 1932; Naționalismul lui Eminescu, București, 1932; ed. București, 1992; Eminescu și literatura populară, Craiova, f.a.; Hasdeu. Ediția Mircea Eliade
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
la un concurs al „Gazetei literare”, iar prima carte de povestiri, Lișița, îi apare în 1965. Scrie scenarii radiofonice și adaptează pentru radio romane și nuvele clasice românești (În vreme de război de I.L. Caragiale, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu, Enigma Otiliei de G. Călinescu ș.a.). Stabilit în Israel din 1972, scrie în presa de limbă română („Viața noastră”, „Adevărul”, „Izvoare”, „Facla”, „Revista mea”) și e secretar de redacție, apoi redactor-șef la „Orient Expres”. Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în calea durării „visului nou”, o enigmă („un alfabet vechi, neînțeles”) ce „farmecă”, dar și obligă la veghe îndelungată, „cu ochiul crunt”, ca o consumare anticipată a puterilor ori a bucuriei de a trăi („Cine putu prin veac a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
și Karl Marx. În comentarea scrierilor literare P. e preocupată mai puțin de valențele estetice ale operelor, cât de (in)coerența gândirii care se ascunde îndărătul textului. Din acest punct de vedere, pertinentă este concluzia interpretării din „Salvatorul salvat” și enigma celor nouăsprezece trandafiri: „la Eliade, revelațiile sunt construite de autor, iar nu trăite de acesta și, la o analiză minuțioasă, își dezvăluie lipsa de autenticitate literară și umană”. În schimb, cea de-a treia secțiune (Teze neterminate) mizează pe avantajele
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Cocorul de pază, București, 1976; Fericit cel care ca Ulise..., București, 1978; Vară nebună cu bărci albastre, București, 1983; Oameni, furtuni, vapoare (în colaborare cu Nicolae M. Balotă), București, 1984; Plutind avan pe marea cea adâncă..., București, 1987; Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993; Punctul mort, Constanța, 1996; Povestiri arogante, Constanța, 2002. Antologii: Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993 (în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu). Traduceri: John Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
cu bărci albastre, București, 1983; Oameni, furtuni, vapoare (în colaborare cu Nicolae M. Balotă), București, 1984; Plutind avan pe marea cea adâncă..., București, 1987; Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993; Punctul mort, Constanța, 1996; Povestiri arogante, Constanța, 2002. Antologii: Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993 (în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu). Traduceri: John Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu, Debutul unui prozator, R, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Tineri romancieri, RL, 1975, 45; Ion
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]