7,152 matches
-
interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei perioade, cedează locul unui glas în care se vestește dorul „epicei mântuiri” prin mijlocirea aventurii omenești tot mai zbuciumate (suntem deja în anii celei de-a doua conflagrații mondiale): „Mă aflu în această vârstă ce-o știi/ nici tânăr nici bătrân, aștept privesc/ această cumpănă din aer;/ nu mai știu ce-
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
în traducerea exemplară semnată de Ileana Scipione, vine să confirme ceea ce știam deja - că prozatorul César Aira se pricepe de minune să șteargă granițe și să estompeze contururi. Narațiunea (e un fel de a spune, mai degrabă convențional, deoarece substanța epică a cărții este extrem de diluată) îl are în centru pe Johann Moritz Rugendas, un pictor german din secolul al XIX-lea care, fascinat de cultura Americii Latine, a călătorit de-a lungul și de-a latul întinselor câmpii sud-americane încercând
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează romanesc. Avem un protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre cele patru surori ale mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
bănui. Lumea funcționarilor publici, a ofițerilor trimiși în „zonă”, a intelectualilor de îndepărtată provincie, cu atmosfera tensiunilor de la frontiera cu rușii, apoi a invadării, a refugiului unora și a rămânerii altora sub ocupație, totul înfățișat cu dinamism narativ, în spiritul epicii tradiționale de reconstituire. Spre final, în ultima sută de pagini, se face simțită precipitarea, textul e așternut în grabă, cu rezumări de situații sau repetări asupra cărora se poate crede că romanciera ar fi revenit. Nu a fost să fie
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
a înlemnire admirativă sau a consternare furioasă. Important e să apară un vîrf de trepidație care să-l consacre pe autor în pielea unui purtător de virtuți livrești: o tresărire de stil, o schimbare de unghi sau un alt suflu epic. Potrivit acestei logici, sunt autori care nu debutează niciodată, chiar dacă au în spate o duzină de titluri. Ambiția, proptelele și credința în steaua proprie nu-i ajută cu nimic. Volumele le cad în indiferență precum pietrele pe care apa le
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație necontenită a mărturisirii”, iar raportul dintre centrul și periferiile romanului ar reprezenta raportul dintre „mărturisire și invenție”. Plecând de la teoria jocurilor (Monopoly, bridge etc.), Horia Gârbea
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
cade pe o culegere de conspecte reci, făcute cu migală, și legate prin simplă juxtapunere. Lipsește însă firul logic al unei ipoteze de interpretare. Altfel spus, cercetarea nu e ghidată de o intenție de gînd, ci doar de o ambiție epică care înaintează la întîmplare, fără un sens precis. De aceea volumul nu e de contribuție, ci de compilație, spiritul autoarei fiind laborios prin cuprindere și meticulos prin amănuntul invocat, atîta doar că e orb, neavînd sprijinul unui orizont de gîndire
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
drumuri, în mijlocul câmpiei; chiar și sângele băștinașilor era amestecat incert”. Suntem în vremurile oniricilor și ale interdicțiilor topografice. Imaginarul putea realiza geografii demne doar de cel ce putea înțelege. Ultimele romane ale lui Radu Mareș se sprijină pe alte proiecte epice. Gavril M., cel din Când ne vom întoarce, tânărul inginer al anului 1935, este pentru prima dată în „acest loc” și de aceea „studiase harta”: „Apucase să studieze harta la Camera Agricolă de la Cernăuți: era cel mai nordic teren cultivat
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său, în fond, el rescrie lumea. De aici, doar un pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de a rescrie istoria. Aș aminti o operă epică de azi din categoria vizualului care face așa ceva, filmul din 2009 al lui Quentin Tarantino Inglourious Bastards: sub semnul inspirator al unei justiții imanente, autorul acestui film iese din datele știute ale istoriei și în opera sa cinematografică schimbă cursul
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
plastică percepție a semnalelor trupului, dar și cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și nici nimfomania ca patologie. Ea, eroina, este un construct epic, un mecanism compozit, polifonic, livresc și confesiv: își povestește cuceririle ca-„într-o după amiază de august”, asemeni Emiliei lui Camil Petrescu, cu toate detaliile joase și picante, dar se visează dotată și cu finețuri de doamnă T. Se privește
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
bună frazare a poemelor (căci acesta e un truc care se învață relativ rapid), ci în buna orientare a întregii cărți. vîntureasa de plastic fiind, într-adevă r, o carte acut tematizată, cu atât mai acut cu cât are o tensiune epică, dificultatea era aceea de a o face să se reverse peste propria temă. De a transforma o poveste despre boală și despre covârșitoarea aventură a recuperării postoperatorii într-una despre viață și atât. După părerea, implicit formulată, a Ralucăi Dună
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
versiune revizuită a Arhivelor de la Monte Negro (ediția 2003: Textele de la Monte Negro, Editura Pontica) este binevenită, pentru că reprezintă o altă latură a scrisului lui Soviany. Dacă Viața lui Kostas Venetis este un roman în toată puterea cuvântului, cu un epic viguros și un personaj memorabil, Arhivele de la Monte Negro sunt, prin aspectul de puzzle poetico-epico-oniric, un tip de text care reflectă mai bine posibilitățile artistice ale scriitorului Octavian Soviany. El este structural și fundamental poet și asta se vede din
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
ferestrele.// Aici e foarte ușor să te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la granița dintre liric și epic, așa cum bine îi șade unei distopii. Densă și dură, deloc pentru naturile delicate, cartea lui Octavian Soviany dă măsura unui scriitor de clasă, care știe că marea literatură merge bine cu esențele tari.
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
ca un roman balzacian, aceasta e remarca fericită a d-lui Cristoiu la care și eu ader. Dincolo de aspirația de a ne informa despre evenimente pe care noi înșine le-am trăit, cartea ne atrage, într-adevăr, și prin calitățile epice. Departe de a fi expunere seacă ea este dinamică, antrenantă și nu o dată captivantă. Și în afară de asta, cum începusem să spun, este incitantă prin faptul că îndeamnă la retrăire, stimulează dorința de a-ți confrunta propriile reprezentări cu acelea pe
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
decis asupra gândului de a nu părăsi o localitate modestă (după standardele Imperiului), care îl cultivă, din interes, bârfindu-l, în același timp, din invidie, poltronerie specifică zonei sau din motive erotice. Figura lui nu promite neapărat centralitatea unui demers epic, dar mișcările conturează o identitate, una în dispersie, e adevărat, din cauza presiunilor adaptării, dar, în același timp, și o identitate configurabilă sub specie aeternitatis. Edificiul impunător pe care l-a construit, de fapt cel mai mare și mai frumos, cu
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
mereu în așteptarea marii pedepse divine. Repet, nu despre o latură simbolică veritabilă e vorba în metafora Sodomei, ci despre conjunctura doctrinară în care s-a format Thomas. Nici una dintre aceste continuări virtuale nu oferea, prin ea însăși, o soluție epică de evoluție a romanului. Inventarea uneia cădea, așadar, direct în sarcina lui Alexandru Ecovoiu. Dotat cu de toate (și cu instinctul limbajului, și cu inteligență de construcție), acesta își dovedește, totuși, limitele capacității de invenție aici, în După Sodoma. Limite
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
in China (2009), și actualul proiect, Interior, se hrănește din investigarea propriului univers în raport cu existența cotidiană. Picturile sale, în majoritate de mici dimensiuni, reprezentări obiective ale unor fragmente de interior, văzute în cheie minimalistă, sugerează prin simplitatea căutată a filonului epic, sentimentul unui cotidian apăsător. Forma abia conturată pentru a o face recognoscibilă, precum și paleta cromatică pe dominante de griuri de albastru, constituie semne distinctive ale unei vizualități asociate cu o conștiință modernă, care își asumă traumele însingurării contemporane. Deși ancorat
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
lui G. Călinescu, despre Marin Preda, despre „direcții și tendințe în proza nouă” se înscriu în acel orizont al redescoperirii esteticului, chiar dacă S. Damian se preocupă îndeosebi de idei și concepte și de felul cum acestea sunt răsfrânte de opera epică. Critic mai mult al ideilor în anii de început, S. Damian evoluează totuși către o abordare complexă a literarului, atent la structuri și la procedee, la tehnici, la aspecte stilistice, dar nu mai puțin, în continuare, la încadrarea istorico-socială. Dimensiunea
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările inaugurate de G. Că- linescu în Curs de poezie și în studiile anilor ’44-’48 (Domina bona, Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică ș.a.m.d.). Gruparea acestor studii pillatiene într-un capitol de sine-stătător - îmbogățit și cu texte absente în ediția din 1978 - reliefează acest aspect particular al criticii autorului. În sfârșit, cel de-al treilea capitol, „Lecturi”, ni-l înfățișează pe
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
nou. Are sensul de „început”, „întemeiere”, „insinuare/ inseminare” într-un loc străin pentru a manipula sensuri (vezi și filmul lui Christopher Nolan, Inception). În majoritatea cazurilor, formele „ceptive” se intersectează, nici una nu e regăsibilă în stare pură, nu e monodrom epic, unicale auctorială. Dar în „oglindirea” lumii se pot identifica preferințe, aplecări, dominante. Unele dintre ele - simple impresii de lectură, oricând amendabile. Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
existența a „milioane de lucruri inutile, trăind în ele însele, melodioase, fericite, senine”. De aici, „zidirea de casă tătară”, ca la Liviu Rebreanu - conceptivul prin excelență; dar sunt de adăugat aici Camil Petrescu ori Hortensia Papadat- Bengescu, conceptivi-holografici, desfășurările lor epice repliindu-se periodic în fine sondări psihologice -, însă alcătuită din relații spațiale de o rigiditate fluidă, paradoxală, de teatru japonez. La Gabriela Adameșteanu, „rumoarea mică” a existenței diurne este amplificată sub imperiul ficțiunii ordonatoare, devine exemplară. Distanța necesară sublimării se
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
se petrece în aceeași perioadă, unde am tentat o interesantă experiență: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiași ani, cincizeci, dar... modificând enorm datele și traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conține, cred eu, un material epic și uman extraordinar de interesant și de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic și nu rareori în necunoștință de cauză. Nu numai noi, tinerii intelectuali, am fost aruncați de istorie într-un „cazan aprins și turbulent”, dar
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Trădarea criticii - înșeală, accept, prin titlu, dar și printr-o lectură „infidelă”, iute și încărcată de prejudecăți. Nu numai ale lectorilor-critici care au citit-o, dar și ale propriei noastre literaturi : îndrăzneala unui romancier, a unui creator de ample construcții epice de a „da note” criticilor generației sale. Or, cum probabil ați observat, eu nu numai că nu dau note, dar le fac un elogiu criticilor majori și realmente luptători pentru valoare în literatură și în anii teribili ai deceniului șase
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
întors pe dos: nu mai pot să ajung „la mine”! Sau eu, ha, ha, nu mai exist, așa cum o credeam în tinerețe, în forma și în specificitatea sa, sau... n-am existat, astfel, niciodată! Să fie acesta darul unui autor epic, care - ca și Odiseu, s-a hazardat pe mări îndepărtate, în lupte și aventuri, unele inutile și singurul dor care-i mai rămâne, poate țel sau certitudine, este... Ithaca! Insula bătută de valurile Mării Egee, unde fusese „cu siguranță” în tinerețe
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
ambițiile mele de azi sunt ale... eroilor mei de hârtie, numeroși și, se pare, destul de pitorești, uneori. Iar dacă ei vor supraviețui, mă voi strecura și eu pe lângă ei, fericit parazit al propriei mele fantezii. Stranii și, cred eu, indubitabil epice. I. S.: Vă mulțumesc, stimate domnule Nicolae Breban, pentru amabilitatea de a purta acest dialog - interesant, fără îndoială, pentru cititorii dumneavoastră fideli. Cum la 1 februarie ați împlinit 77 de ani și sunteți în continuare în plină vigoare a creației
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]