2,295 matches
-
Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași, 1899; Naționalitatea în artă, București, 1908; ed. 2, București, 1915; Poezii, epigrame și cugetări în proză, Vălenii de Munte, 1909; ed. 3, București, 1939. Ediții: Mihai Eminescu, Opere complecte, introd. edit., Iași, 1914. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Portrete literare, București, [1911], 77-84; Iorga, O luptă (1979), I, 356-357; Iorga, Pagini, I, 319-323
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de vivacitatea intelectuală la nivel creativ, de forța asociativă-plasticizantă, cu efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
de Arcadie Baculea, după romanul omonim al lui Dostoievski. La „Cronica literară”, Gh. I. Chițibura și V. Cernăianu comentează volume de Al. Lascarov-Moldovanu (Cohortele morții), C. Argintaru (Agonia soarelui), Const. Jaleș (Arabescuri), Ion Dongorozi (Țucu) și A. C. Calotescu (Duel de epigrame). Alți colaboratori: Al. Popescu-Telega, Octav Sargețiu, Virgil Tempeanu, Al. Constantinescu, Daniel Aramă. A.S.
CRAINICUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286473_a_287802]
-
Petrașcu, Cluj-Napoca, 1988; Eminescu. Un veac de nemurire (în colaborare cu Cristiana Crăciun), I-II, introd. Al. Piru, București, 1990-1991; Pierdem Basarabia?, București, 1992. Ediții: Petre Dulfu, Scrieri, introd. edit., București, 1971 (în colaborare cu Viorica Florea); Cincinat Pavelescu, Versuri, epigrame, amintiri, corespondență, pref. edit., București, 1972 (în colaborare cu G. Zarafu); I. C. Vissarion, Scrieri alese, I-III, introd. edit., București, 1983 (în colaborare cu Viorica Florea); Marin Preda, Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2002-2003. Repere bibliografice: Piru, Varia
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
al Comitetului Central al PCR din 1969, membru corespondent al Academiei RSR din 1974 și deputat din 1975. A fost distins cu mai multe premii naționale și cu Premiul Herder (1978). Publică sub pseudonim (Eugen Rabé și Eugen Baraba) la „Epigrama”, „Gluma”, „Păcală”, „Veselia” și, din 1946, colaborează la „Fapta” (unde e de înregistrat adevăratul său debut). A frecventat (în 1946) cenaclul Sburătorul, a colaborat la numeroase reviste și la principalele ziare din capitală, încredințându-le texte strict literare (fragmente romanești
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
centrală și în proza de început, în perioada deschisă de volumul Nuvele (1903), care s-ar putea numi „Bassarabescu înainte de Bassarabescu”. În afară de nuvele și schițe, a mai scris parabole pentru copii, note de călătorie, poeme în proză, monoloage satirice și epigrame sălcii. Două comedioare de Georges Courteline, Taina familiei și Liniștea casei, traduse de el, au fost puse în scenă în stagiunea 1908-1909. Comedia Ovidiu Șicană (1908) este o adaptare liberă după La Farce de maître Pierre Pathelin. A tradus, între
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Jules Verne (romanele Tragediile oceanului și Cesar Cascabel), din Catulle Mendès, J. Richepin, Ed. Gondinet, J. Barbier, Maupassant ș.a. Din poemele în proză ale lui Turgheniev transpune în românește Ludovic Leist (Nimfele, Auzi-vei judecata proștilor, Natura). Macedonski publică o epigramă (Lui X., poet sumbru) și republică mai multe Nopți. Versuri au dat și Bonifaciu Florescu, Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Anna Ciupagea, I. I. Livescu, Ilie Ighel-Deleanu, Caton Theodorian, Al. G. Polihroniade, Adrian Milan. În numărul 9 din 3 martie 1891
BIBLIOTECA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285728_a_287057]
-
aibă un sumar foarte divers, s-au publicat la răstimpuri și texte dramatice, cum sunt piesa scurtă Negustorul de ochelari a lui Tudor Arghezi ori sceneta Triunghi a lui F. Aderca, și, de asemenea, nu au fost neglijate nici traducerile (epigrame de Marțial, poemele Nemărginire și Epigonilor de Ibsen, reflecții de Paul Valéry, eseul Omul autentic de André Gide). Mai mult, au existat chiar câteva rubrici cu o anume continuitate: „Cronica dramatică” (ținută în 1930 de Isaiia Răcăciuni), „Moment muzical” (F.
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
București. A colaborat cu poezie la „Cuget clar”, „Jurnalul literar”, „Basarabia literară”, „Viața Basarabiei”. Poeziile au fost adunate în plachetele de versuri Dragostea văzută de poeți (1939, volum colectiv), Poeme (1940) și Calea cu spini (1941). După război, publică fabule, epigrame, poezie umoristică, mai ales în „Urzica”. Concepută într-o manieră tradiționalistă, cu nuanțe folclorice, poezia lui B. este axată, mai ales, pe motivul evocării meleagurilor natale. A tradus literatură rusă și sovietică. SCRIERI: Dragostea văzută de poeți (în colaborare), București
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
care nu-și împărtășește știința îi periclitează bazele. Rațiunea fiind cea care reacționează, am dat peste logica traducerii, a difuzării și a circulației, care urmărește transversal vechile separații; și de la savant la caraghios, de la meditație la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
literatura elitistă de contrabandă 71. Adică de mic și de mare calibru. O putere în criză se teme mai mult de primele, cu bătaie scurtă, dar eficace, decît de ultimele. Malesherbes: Nici o forță din lume nu poate să împiedice cîntecele, epigramele, nici chiar pamfletele care sînt destul de scurte și pot fi ușor copiate [...]. Aceste scurte satire sînt cele mai redutabile, căci nu doar că sînt cunoscute pe moment, dar se și rețin..." Materia de tipărire este scumpă: trebuie deci amortizate costurile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al treilea, cel de-al doilea propune doar un timp necesar dar nu și suficient. Voi reveni în detaliu. Considerându-se, fără dovezi, că Antonio Beccaldi - un personaj care a existat realmente îPalermo, 1392 - Neopole, 1471), autorul unei cărți de epigrame obscene: Hermafroditul - funcționează ca pseudonim al lui Lorenzo Valla, se stabilește interdicția de a-i aborda în detaliu opera și de a-i respecta integritatea. Dar al treilea moment creștin? Este o comedie, un subterfugiu, o stratagemă, o diversiune, scriu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpului. Cum arată în detaliile ei această viață filosofică? Ce se poate spune despre fiecare oră petrecută în această mănăstire păgână - din care creștinii se inspiră, mi se pare, în mai multe privințe? Philodemos din Gadara este și autorul unor epigrame care ne informează asupra naturii acestui epicurism în carne și oase. Exercițiul poetic versificat are constrângerile sale, desigur, iar unii își imaginează numărul de picioare metrice ca fiind mai constrângător decât ideea. Poetica filosofului dovedește însă că fondul și forma
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cu cine? Vom munci, bine, dar în ce chip? Care va fi subiectul muncii noastre? Dar obiectul? Ne vom și odihni, firește, dar în ce proporții? Ne vom distra, vom dormi, ne vom gândi și la trup, desigur, dar în ce măsură? Epigramele dau niște răspunsuri. Găsim în ele un elogiu adus plăcerii de a trăi, prieteniei, meselor luate în comun, femeilor și relațiilor cu ele - cele tinere, cele mai în vârstă, dar bine conservate, binecuvântate de zei, așadar... Este știut, de altfel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în comun. Frugalitate a meselor, a vinurilor și a felurilor de mâncare - nici excesele luxului, dar nici afectarea sărăciei, o distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu caltaboși și cârnați, Priapii din aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare a lui Philodemos, care presupune satisfacerea unor dorințe naturale, desigur, dar nu și necesare. Epigramele stau mărturie: filosoful n-a suferit, nici nu și-a pierdut libertatea, el s-a ferit de pasiune și de nebunia pe care aceasta o presupune, a luat imediat ceea ce-i puteau oferi acele plăceri în măsura în care nu erau urmate de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodemos, care scrie pentru protectorul său Piso un text politic în versuri, Despre foloasele pe care le poți obține de pe urma regelui după Homer, precum și Epigrame, sau Lucrețiu, care redactează cele șase cărți ale tratatului său De natura rerum în nu mai puțin de șapte mii patru sute cincisprezece decasilabi... Estetica lui Philodemos se menține la egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
2201, asupra problemei esteticii lui Philodemos. Câteva extrase traduse, dar mai mult despre zei, muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la paginile 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodemos scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres. Despre săpăturile arheologice de la Herculanum, o lucrare veche, dar care se citește ca un roman polițist: Vie, mort et răsurrection d'Herculanum et de Pompăi, de Egon Caesar, conte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Stancu - Scriitorul coate-goale și „Luna cărții” -, precum și notațiile lui Petru Manoliu despre Maxim Gorki. Numerele 4-5/1936 sunt dedicate memoriei lui Vasile Lucaciu, iar în numerele 4-5/1940 e reprodus un articol al lui C. Rădulescu-Motru, Românismul. Ion Pena semnează epigrame. D.B.
AFIRMAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285196_a_286525]
-
direcția Teatrului Național. De altfel, activitatea teatrală este urmărită cu atenție. În ipostază de cronicar dramatic, Ștefan Vellescu se arată avizat, iar remarcile sale, adesea critice, sunt, cele mai multe, îndreptățite. La revistă au colaborat cu versuri Scarlat Orescu și Traian Demetrescu, epigrame dau Sergiu Cujbă și Giordano (B. Goldner), în vreme ce Bonifaciu Florescu traduce un rondel de Charles d’Orléans. Cu proză sunt prezenți D. Rosetti-Max și Smaranda Andronescu-Gârbea, iar Ștefan Vellescu își publică aici încercările dramatice, nereușite, o adaptare a comediei Le
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
Solii de iarnă), povestiri de Vladimir Zlătaru. Cele câteva cronici și eseuri literare găzduite aici aparțin lui Radu Stanca, E. Roth, Dan Poiană și Ovid Gherasim. M. mai cuprinde publicistică, traduceri din opera lui Anatole France realizate de Ionel Vonica, epigrame de Șt. Gh. Ionescu și o cronică sportivă. Alți colaboratori: Șt. Mărtinaș. M.W.
MAINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287958_a_289287]
-
la romanul Oraș patriarhal de Cezar Petrescu și la volumul de versuri Punct vernal de Simion Stolnicu, un eseu despre scriitorul Thomas Carlyle (Marele tăcut) și necrologul Jean Bart. Una dintre rubrici este „Cronica științifică”. Sunt inserate, de asemenea, cugetări, epigrame, anecdote, noutăți radiofonice, poșta redacției. M.W.
MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287959_a_289288]
-
Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile lumii noi sunt acum slăvite cu patos conjuctural, impus. Totuși poetul nu abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și versul epigramatic, ironist. Proza - Schițe, oarecum vesele (1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]