1,945 matches
-
sensul reorizontalizării tematice a subiectului și predicatului logic (în sens fenomenologic, acte "subiectiv-obiectuale" pe mai multe trepte, în mai multe orizonturi), ceea ce înseamnă deschiderea unor perspective noi asupra lor, diferite de cea propriu-zis logică (formală și funcțională): perspectiva ontologică, etică, epistemologică, praxiologică etc.; în felul acesta este structurată și "realizată" dialectica. Prima resemnificare a structurii S P, cea proprie analiticii, rămâne, în esența sa, formală; cea de-a doua, proprie dialecticii, este mai degrabă aplicativă. De aceea, analitica este, înainte de toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic vorbind, chiar unele excese tehnic-"fenomenologice". Pentru primul fapt, ar fi de amintit lucrările de logică și de ontologie ale lui Constantin Noica și cele "epistemologice" ale lui Lucian Blaga. Pentru cel de-al doilea fapt, lucrările antropologic-teologice ale lui Dumitru Stăniloae și ale lui André Scrima. Continuitatea de gând, firească în orizontul unei filosofii particulare, nu este, totuși, suficientă pentru a motiva o reconstrucție filosofică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
accepta ideea că începutul cunoașterii, ca unitate sintetică, așa cum precizam mai sus, ar fi putut fi: ori experiență (observație ordonată etc.) și rațiune (categorialitate ordonatoare etc.), ori gând și ființă. Adică ar fi putut fi: a) identitate valabilă ca normativitate "epistemologică" (semnificativă doar în planul unor facultăți de cunoaștere și al unor rezultate îngăduite sau prelucrate de ele), în forma S este P (pe baza căreia capătă semnificație, "acreditare", cunoștințe de felul: un lucru poate fi cunoscut prin proprietățile sale; conceptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acreditare", cunoștințe de felul: un lucru poate fi cunoscut prin proprietățile sale; conceptul unui lucru corespunde experienței pentru care el este obiect etc.); b) identitate ontologică (între gând și ființă), în forma: A este A. S-a "optat" pentru formula epistemologică, nu pentru cea ontologică. Opțiunea, încă neînfăptuită la Platon, este evidentă la Aristotel, așa cum a fost afirmat și probat în subcapitole anterioare. Iată ce ne spune Platon în Timaios: Ceea ce este veșnic identic cu sine poate fi cuprins de gândire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neavând niciodată ființă cu adevărat, este obiectul opiniei și al sensibilității iraționale"41. Diferența dintre opinie (doxa) și sensibilitate irațională (alogos aisthesis), pe de o parte, și gândire (noesis) și discurs rațional (logos), pe de alta, dar și nonsensul opțiunii "epistemologice", sunt evidente în acest fragment, pe baza preeminenței clare a "ceea ce este veșnic identic cu sine" față de "ceea ce devine și piere" (acesta din urmă "neavând niciodată ființă cu adevărat"). Pare a fi clară, de asemenea, formula parmenidiană folosită aici de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate, de felul în care a fost croită această "știință". Însă reconstrucția "critică" propusă de el prin proiectul metafizicii-știință rămâne, în liniile ei fundamentale, judicativă, nedepășind condițiile expuse mai sus. Kant tematizează în filosofia sa enunțul sintetic S este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde, oarecum, "natura", prin trecerea sa în logică. Și este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în acest joc al predicării simbolice, decât tot o formă logică (sau cel puțin ceva identic acesteia). Pentru a rezolva astfel de probleme, la care conduce formalizarea excesivă a limbajului, Russell construiește teoria tipurilor, iar mai târziu, în alte condiții epistemologice, Tarski pune la punct teoria despre nivelurile limbajului, avansând astfel o opinie valabilă asupra chestiunilor privind adevărul-corespundență, elementul cel mai solicitat, semantic, din perspectiva fenomenului reformalizării logos-ului reprezentat de constituirea logicii simbolice. Fenomenul reformalizării logos-ului a accentuat convențiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temporală a subiectului și predicatului se află ca atare și condiția de posibilitate a saltului de la judecată la dictatura judicativului. Și, în consecință, redescoperim și condițiile de posibilitate ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment al reducției, trebuie să pornim tot de la Aristotel. Acesta socotește că există două situații extreme privind identitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
victorii asupra realului coroborate cu o masivă pierdere de sens. Decât să evacueze, însă, problema sen sului, inteligența adevărată preferă să treacă drept sminteală. Căci nu există o mai proastă folosire a inteli genței decât folosirea ei prudentă, garan tată epistemologic, cuviincioasă. Inteligența adevărată îndrăznește și riscă. Fără să alunece în aroganță și temeritate vidă. Feluri de a vorbi Trăim în centrul unei nebuloase care se cheamă talk-show. La televiziune și la radio, la guvern și în parlament, în ziare, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lucra împreună cu "celălalt" ca partener, este necesară, totodată, și o instituționalizare a învățării. Toate științele sociale vor trebui să își reorganizeze semantic și operațional conceptele, metodologia și practicile de intervenție, pentru a se adecva marii prefaceri. Premisa fundamentală a reorganizării epistemologice va fi aceea a deschiderii interdisciplinare, a relativismului și a comparativismului, a abandonării universalismelor. într-o lume tot mai puțin omogenă, dialogul cu perspectiva "celuilalt", cu înțelesul local, cu nuanța contextuală, va trebui asumat de noile abordări dacă vor dori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
determinările culturale (registrul teoretic), precum și studierea formelor specifice de exprimare socială a subiecților inserați în culturi diferite (registrul practic). Miza cunoașterii interculturale este conferită de amploarea unor cauze multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă autoreflexivă, fragmentaristă, caracterizată de "sfîrșitul marilor narațiuni", sau de către I. Wallerstein (1998) în adresa științifică A sosit vremea incertitudinilor, care a proclamat, de la prezidiul Congresului mondial de sociologie
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cel personal), propunînd examinarea însușirii elementelor culturale de către subiecții individuali și colectivi în cadre sociale, istorice, politice, dar și ecologice determinate. Paradigma psihologiei interculturale examinează modul în care variabilele socioculturale influențează comportamentul uman, generînd conduite diferite în culturi diferite, situîndu-se epistemologic între psihologia tradițională și antropologia culturală (Segall et al., 1999). Mai mult, ceea ce individualizează lectura științifică proprie psihologiei interculturale este maniera înglobantă, care depășește abordările canonice monodisciplinare. Astfel, o diagnoză eficace a prefacerilor identitare din lumea contemporană trebuie să depășească
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
prin factori nonculturali diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori culturali măsurătorile sînt independente de context măsurătorile sînt dependente de context instrumente psihologice standardizate instrumente calitative acceptă comparații evaluative Discriminare dihotomică cei doi poli extremi reprezentînd mai degrabă tipuri ideale epistemologice refuză comparațiile evaluative perspectiva imposed etic (din "afară") perspectiva derived emic (dinăuntru) sau antropologiei culturale (C care lămurește aria noțiunii de "cultură" și funcționalitatea acesteia), ci este necesară o sinteză interdisciplinară care aduce laolaltă toate aceste perspective. Printr-un asemenea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mare decît în cultura națională B). Vom evita cel mai adesea să afirmăm, de exemplu, că scorul la obediență obținut pe eșantionul românesc este cu 12% mai scăzut decît cel obținut pe eșantionul din Belarus, ci doar e mai rezonabil epistemologic să afirmăm, daca avem date care să ateste asemenea diferențe, că scorul obținut pe eșantionul românesc la obediență este mai scăzut decît cel obținut pe eșantionul din Belarus. În egală măsură, se impune să se țină seama de problemele care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
atît de normală". Atunci cînd asemenea constatări asociate unei comunități, caracterizată fie excesiv de "occidentală", "civică", "proeuropeană" sau, dimpotrivă, "catastrofică", "obedientă", "mutantă", "debilă" etc., nu fac decît să exprime, cel mai adesea, o lectură superficială, limitativă. În sfîrșit, tocmai din pricina rezervelor epistemologice asociate acestei specii de anchete de teren, psihologia interculturală refuză cercetările safari (în care experți "vestici" din țările industrializate vin în contact cu o societate "exotică", "nonvestică"). Minimizarea comunicării greșite și construirea unui sens adecvat al cunoașterii sociale nu pot
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
scenariu va simți în același timp că unul și același stimul (vasul cu apă cu temperatură moderată) este deopotrivă cald și rece (rece la mîna aflată pînă atunci sub jetul cald și cald la mîna aflată sub jetul rece). Implicațiile epistemologice ale unui asemenea experiment simplu sînt majore: senzorialitatea nu se structurează niciodată în sine și pentru sine, ci numai pe baza experienței anterioare. Leeper (1939) dovedise într-un registru mai complex același postulat în privința perceperii persoanelor. Așadar, nu numai credințele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
3. Relația dintre valori, atitudini și comportament în paginile din urmă am încercat în mod deliberat să diferențiem valorile de alte constructe conexe și să surprindem ceea ce este specific conceptului de valoare. Pe măsură ce ne-am confruntat cu mai multe impasuri epistemologice, am realizat că este inutil să continuăm căutarea unei definiții nominale a conceptului de valoare. Orice definiție va conține în cele din urmă elemente circulare, de vreme ce trebuie să introducem aceste elemente în argumentele noastre pentru a defini semnificația valorii. în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și viața privată, pentru a identifica, astfel, nevoile practice și interesele strategice ale diferitelor categorii de femei/bărbați, resursele de putere și beneficiile implicate în structurarea identității și a statutului de gen16. În acest sens, analiza genului este circumscrisă demersului epistemologic de denaturalizare sau dez-esențializare a feminității/masculinității, potrivit căruia condiția de gen nu este "un dat natural", ci este construită social, cel mai frecvent ca relație de putere, contextualizată cultural-istoric. În același timp, privind genul ca și categorie de analiză
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Cum se articulează viața personală și cea profesională? Cum se susțin reciproc sau, dimpotrivă, se "dispută" permanent? Cum percepeți această dinamică și cum realizați un echilibru? Ce raporturi puteți stabili între istoria dumneavoastră personală, familială, socială și propriile alegeri teoretice, epistemologice și metodologice?22 ▪ Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul în viață, succesul profesional? Care sunt valorile și caracteristicile pe care le considerați importante pentru obținerea succesului din perspectiva genului? 3. Diferențele și egalitatea de gen în spațiul public și privat. Contextualizare
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
semnificații teoretice și aplicative care, dincolo de prezentarea traiectoriei de viață a autorilor în funcție de ordinea cronologică sau de substanța unor evenimente majore ale existenței individuale 4, oferă un important punct de plecare pentru identificarea unor noi teme de reflecție sau interogații epistemologice și axe de cercetare. În același timp, povestirile inspiră posibile direcții de acțiune și schimbare la scara vieții personale și sociale. Survine în mod necesar întrebarea cu privire la relația dintre cercetător și textele autobiografice, respectiv aspectele referitoare la analiza și interpretarea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ierarhic superior, că exista un raport invers proporțional între numărul cadrelor didactice femei și poziția lor în ierarhia profesională (cu cât poziția în ierarhie era mai ridicată, cu atât mai mult scădea numărul femeilor) (Nicoleta Turliuc). Despre inadevarea sau limitele epistemologice ale utilizării conceptului de discriminare: (...) eu sunt de cele mai multe ori foarte circumspect cu privire la discuțiile, dezbaterile, analizele legate de diferențele de gen, cel puțin pentru ceea ce înseamnă România, pentru că nu cred că există discriminare de gen. Fiind convins că afirmația va
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și, pe de altă parte, antropologia lui Claude Lévi-Strauss, foarte influentă În mediile intelectuale din acea perioadă. Această Întâlnire, care avea să se dovedească decisivă pentru evoluția disciplinei istorice, a fost determinată, simplificând foarte mult lucrurile, de doi factori: unul epistemologic, altul cultural și ideologic. Îi voi discuta, pe scurt, În ordine inversă, cu precizarea că ei sunt, În realitate, intim legați, distingerea lor fiind, aici, mai curând convențională. Vreme Îndelungată, paradigma de gândire care a inspirat studiile sociale a fost
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
fel, istoria a pierdut, desigur, mult din perspicacitate și anvergură, adică din capacitatea de a ordona evenimentele și fenomenele trecutului după logica unui sens „descoperit” În desfășurarea lor. Ea a câștigat, În schimb, În densitate și „culoare” locală. Noul context epistemologic a adus În atenția istoricilor, printre alte teme inedite, și corpul, de vreme ce acesta părea a fi prezent, implicit sau explicit, În toate expresiile culturale ale vechilor societăți, fie că este vorba de igienă, de habitudinile alimentare, de formele
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]