1,539 matches
-
cei trei membri originali s-au reunit. „White Trash, Two Heebs and a bean” a fost lansat în 1992. (Titlul original, „White Trash, Two Kikes, and a Spic”, a fost schimbat pentru că bunica lui Eric Melvin s-a supărat din cauza epitetelor rasiste.) Pînă la lansarea din anul 1994 a „Punk în Drublic” trupa nu a pătruns pe piața muzicală. Acest album a fost premiat cu discul de aur. În același an, punk rock-ul a preluat conducerea odată cu succesele celor de la
NOFX () [Corola-website/Science/311181_a_312510]
-
în anul 1780, iar Gheorghe Pop și Radu Leca au încheiat un act de obligativitate în fața magistratului brașovean, de terminare pe cheltuiala lor a bisericii din Dârste. De asemenea Gheorghe Leca și Ioan Leca și-au adăugat la numele lor epitetul de hagiu, semn că ar fi fost la Ierusalim. Un alt document care a rămas prin arhive aduce precizarea că ei se considerau "natione valachus", diferențiindu-se clar ca origine de sași, greci sau bulgari. Din rândurile familiei se remarcă
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
iatrochimiei lui Paracelsus și speranței de a găsi elixirul tinereții, arătând toxicitatea substanțelor cu care lucrau alchimiștii. Cu timpul "Ars Magna" (ca și alte discipline ezoterice ca: astrologia, cabala) a fost ostracizată, exclusă chiar, din studiile universitare, atribuindu-i-se epitetul de superstiție. A mai rămas doar la nivel popular, unde credulitatea îi mai dădea o oarecare influență. Dezvoltarea fizicii, chimiei și biologiei contemporane a dus la marginalizarea alchimiei. Totuși pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o reacție împotriva științei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
au contribuit la o cultură literară înfloritoare. Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum "Daemonologie" (1597) sau "Basilikon Doron" (1599). Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „"cel mai înțelept nebun din creștinătate"”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi. Iacob a fost singurul fiu al reginei Maria I a Scoției și a celui de-al doilea ei soț, Henry Stuart, Lord Darnley. Atât Maria cât și și Darnley erau strănepoți ai regelui Henric al
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
în arbitru, deoarece nu era de acord cu una din deciziile lui. A fost chemat la comisia de disciplină a Federației Franceze de Fotbal, și suspendat o lună. Cantona a răspuns prin apropierea de fiecare membru al comitetului, și atribuirea epitetului de „idiot”. Suspendarea a ajuns la două luni. Pentru Cantona a fost picătura care a umplut paharul, și a anunțat că se va retrage din fotbal în decembrie 1991. Antrenorul de atunci al echipei naționale a Franței, Michel Platini, era
Eric Cantona () [Corola-website/Science/310336_a_311665]
-
Formula compozițională este cea a povestirii în ramă. Primele patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești. Menestrelul e invitat să cânte la spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând lumi diferite. Portretul menestrelului este realizat prin epitetele "mult îndărătnic", "trist" și prin comparația "mai aburit ca vinul vechi". Partea a doua reprezintă nunta povestită și cuprinde mai multe secvențe poetice. Subiectul baladei ar putea fi prezentat pe momentele subiectului, dintre care însă nu sunt bine prefigurate decât
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
raportul eului liric îndrăgostit cu sinele sau, mâna îndreptată spre sprânceană, spre tâmpla, sau bărbie, nu mai recunoaște calea dintotdeauna, nu mai are percepția clară a propriei ființe. De această data apare mișcarea „alena” a leoaicei arămii, cu mișcările viclene, epitete care induc ideea maturizării sau a consumării sentimentelor erotice. Repetiția din final urmată de punctele de suspensie „încă o vreme/Si-nc-o vreme...” potențează ideea de continuitate, de permanență a iubirii. Căci iubirea, ca formă a spiritului, se pare ca învinge
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea să din funcție și apoi construiește biserică "Sf. Haralambie" în memoria fratelui său. Naratorul-martor, moș Leonte, povestește că în satul Tupliați a trait un boier mare, numit Balomir. Acesta este descris plastic cu ajutorul epitetelor ca fiind mare, fudul, mâinios, aspru, purta o barbă „cât o coadă de păun”. Se însurase de mai multe ori, dar din cauza caracterului răutăcios nevestele l-au părăsit sau au murit. Prima, era fiica de boier și nu l-a
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
fi cea care leagă acest nume de "dáos", cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor) înseamnă "lup". După mărturia lui Strabon, dacii înșiși își spuneau "Dáoi". Pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de "lupi" se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda, Anglia, etc.). Acest nume de animal, desigur totemic, explică forma de lup a stindardului dac. Se pare că în prima
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
condamnării la moarte. Tratatul nu va depăși statutul de manuscris până în secolul al XVII-lea, când va fi tipărit la Paris , o a doua ediție fiindu-i sortită abia în secolul al XIX-lea. Nu va scăpa, însă, niciodată de epitetele de „elucubrații cu tendințe pelagiene, naturaliste și panteiste”, pe care i le atribuia un dicționar de teologie. Rămas fără protecție, Eriugena este condamnat de conciliile regionale de la Valencia (855) și Langres (859). Înainte de venirea la Paris și, ulterior, după moartea
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
(prooroc, prevestitor) este o persoană care interpretează voința lui "Dumnezeu" și este capabil să prezică viitorul. "" este un cuvânt de origine slavă ("prorokŭ"). Un sinonim pentru "proroc" este și cuvântul Profet, acesta fiind și un epitet dat de musulmani lui Mahomed. Profetul, conform credinței, este o persoană care poate să fie înțeles ca trimisul, ca solul Domnului, care poate interpreta și prezice voia "lui" pe care o transmite mai departe oamenilor. Etimologia cuvântului provine din greaca
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
catolic nu pot fi considerați de origine etnică română”; eliberarea de certificate false - pe care se specifică „etnia maghiară”; îndepărtarea catolicilor din funcții publice pe motivul că „nu sunt români”; în unele manuale de istorie, geografie și religie erau inserate epitete jignitoare la adresa catolicilor moldoveni; reclamații tendențioase la Ministerele de Interne, cel al Cultelor și al Apărării, împotriva unor preoți și credincioși catolici etc. Pentru a lupta cu aceste discriminări la adresa populației catolice din Moldova, episcopul Mihai Robu a adresat la
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
unii termeni pot avea conotație peiorativă în funcție de context și de tonul utilizat. Spre exemplu, cuvântul "fetiță" nu comportă nicio conotație negativă când se face referire la un copil de sex feminin, însă este considerat degradant când este utilizat ca și epitet pentru persoanele de sex masculin. Un alt exemplu este cuvântul "țăran", care poate desemna o persoană care locuiește la sat (sătean), cineva care are ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor sau o persoană lipsită de maniere, om necioplit. Cuvintele
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
călătorii de cei care navigau pe mare, care proteja orașele și noile construcții. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetății Megara, care fusese distrusă. În sfârșit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici și epitetul de Phoebus) și era identificat adesea cu însuși Soarele. Era serbat în numeroase centre ale lumii grecești: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. Având, așa cum s-a arătat, un rol preponderent în mitologia greacă, Apollo a fost împrumutat de timpuriu
Apollo (mitologie) () [Corola-website/Science/314050_a_315379]
-
În creștinismul popular, (sau Anticrist) personifică întruchiparea răului absolut într-un singur individ, adversar al creștinismului, sau un epitet cu care poate fi numit un activist eterodox cu scop disprețuitor. În anul 2007, un candidat creștin la Senatul American îl gratifica pe președintele George W. Bush cu întreitul titlu de „ecumenic, masonic, antihrist”, pentru că îndrăznise să fie foarte cordial
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
în lapte în Frankfurt, Germania, în timp ce Carl Linnaeus, "tatăl taxonomiei", vorbeste despre ea în Smaland în sudul Suediei, unde a trait când era copil. A descris-o în volumul doi al "Species Plantarum" în 1753, dându-i numele Agaricus muscarius, epitetul specific derivat din Latinul "musca", care înseamnă musca. Și-a câștigat numele actual în 1783, cănd introdus în genul Amanita al lui Jean-Baptiste Lamark, un nume sancționat în 1821 de "tatăl micologiei", Suedezul naturalist Elias Magnus Fries. Dată de început
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
și Hiroko Kapp "The Craft of the Japanese Sword", pentru descrierea modului în care a fost realizată sabia lui Eragon, Brisingr. Paolini a recunoscut și că este un fan al serialului "Doctor Who", care i-a dat ideea "zeului singuratic" (epitet acordat Doctorului în episodul "New Earth"), "camerelor care sunt mai mari pe dinăuntru decât dinafară" (capitolul "Întrebări fără răspuns" din "Moștenirea") și a lui Raxacoricofallapatorius, casa lui Doctor Who Slitheen (capitolul "Preț de sânge" din "Moștenirea").
Christopher Paolini () [Corola-website/Science/314871_a_316200]
-
chinensis", Jojoba nu provine din Chină; botanistul Johann Heinrich Friedrich Link, inițial a numit speciile "Buxus chinensis", după interpretarea greșită a denumirii colecției lui Thomas Nuttall "Calif" că "Chină". Jojoba a fost redenumită în "Simmondsia californica",dar normele solicitau utilizarea epitetului original. Denumirea generală și pronunția este similară cu Jujube ("Ziziphus zizyphus"), plantă care face parte din altă categorie și nu trebuie să fie confundată. Denumirea "jojoba" a apărut de la O'odham, populația din Deșertul Sonoră în Statele Unite de sud-vest, care
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Presa internațională a primit cu laude acest film. În presa engleză, " S-a furat o bombă" a primit epitete ca "„o comedie exuberantă”" (Eric Shorter, "Daily Telegraph", 25 august 1962), "„o satiră subtilă și adesea ilariantă”" ("Satiră din România", "Edinburgh Evening News", 30 august 1962), "„un sumum al genului naivității politice, dar, în special în primele 15-20 minute, satirizează
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
ordinea logică și text literar sau nonliterar, pornind cronologică a ideilor/a întâmplărilor dintr-un text; de la cerințe date - moduri de expunere (narațiune, descriere, dialog, monolog); - subiectul operei literare; - procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri de stil: personificarea, epitetul, comparația, repetiția, enumerația, antiteză, ingambament, metafora, aliterația); - sensul propriu și sensul figurat al unor cuvinte într-un context dat; - trăsăturile specifice genului epic și liric, în opere literare studiate sau în texte la prima vedere; - texte literare (aparținând diverselor genuri
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
prin lectură; - cartea - obiect cultural: teoria literară, destinatarul mesajului, structura textului narativ; - descrierea obiectivă și subiectivă, dialogul, personajul (caracterizarea sumară - portret fizic și portret moral); - structura prozodică (rimă, ritm, vers, strofă, vers liber); - figurile de stil: personificarea, comparația, enumerarea, repetiția, epitetul, antiteza, metafora; - sensul de bază, sensul auxiliar; sensul figurat; - genuri și specii (genurile epic, liric și dramatic); - textul: texte literare aparținând diverselor genuri și specii și textul nonliterar; - redactare de mesaje; - completare de texte lacunare; - redactare de scrisori în registru
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul Suda" conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
originari din Abdera (română: "abderit, abderitan"). Conform uzanțelor din Grecia antică, o indicație referitoare la locul de origine însoțea în mod obligatoriu numele proprii ale marilor personalități recunoscute la nivel panelenic. Astfel, numele lui Democrit, Protagora, ș.a. erau însoțite de „epitetul” "ὁ Ἀβδηρίτης" (abderitanul, cel din Abdera), care a sporit fără îndoială prestigiul intelectual al orașului și de care localnicii au ajuns să fie, pe bună dreptate, extrem de mândri. Pe de altă parte, în antichitate, locuitorii din Abdera erau renumiți pentru
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]