1,663 matches
-
bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
transpiram, efectiv, nopți în șir pe o lucrare“ aud dinspre fieful generației ’60 de creatori de literatură și critică literară. Știți ce, păi și eu... După-amiază, când se trezesc copiii, dispare orice posibilitate de a continua munca. Eu sunt complet epuizată și tot ce mai pot face este să mă mișc cu greu dintr-un loc în altul ca să le împlinesc nevoile. Mă doare tot corpul și îmi simt capul fierbinte. Îl aștept pe Mircea acasă cu o sete mai mare
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
uite la claviatură, dar descoperi că, deși bătea mai repede, greșea mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și genunchii moi, începu să alerge spre locul unde își lăsase calul. Sări peste trupul decapitat, evită privirea capului înfipt în zăpadă, căzu, dar se ridică repede, gâfâind; simțea că plămânii aveau să-i explodeze. Continuă să alerge. Se opri, epuizat. Privi în jur, încercând să-și amintească unde își lăsase calul. Cuprins de spaimă, se îndepărtase de cărare, iar acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată, dintre copaci se ridică un strigăt gutural - un cântec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea de fiecare dată în gol. Când unul dintre cei trei se afla în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp Antonius să prăbuși epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Disperat, o luase la fugă de-a lungul malului, scrutând apa, închipuindu-și că prietenul lui fusese atacat de peștii răpitori. Îl văzu însă la câteva mile în josul apei, viu și nevătămat. Când se așezase lângă Salix, care îi zâmbea epuizat, Valerius se simțise copleșit de rușine. De atunci, sentimentul acela îl însoțise mereu, zi de zi, an după an, și dispăruse abia când hotărâse să-l ajute pe Titus. Și-l aminti pe Salix așa cum îl văzuse cu câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tău. Proculus și Valerius străbăteau arena, îndreptându-se spre zona care le fusese rezervată. — Tehnica rețiarului? — Rețiarul nu aruncă pur și simplu plasa sau tridentul. El dansează în jurul secutor-ului, pentru a-l dezorienta și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius stărui în mintea lui Valerius. Acesta închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe rețiar. Se bucură văzându-l pe Flamma la vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
metal și lemn și al celor două trupuri care se înfruntau răsună sinistru în toată arena. Se prăbușiră amândoi. Cu sângele amestecându-li-se, se luptau acum corp la corp. Se ridicară, apoi căzură, amețiți, la fel de îndârjiți, dar tot mai epuizați. Se ridicară și se prăbușiră din nou. Se ridicară iar în nisipul îmbibat de sânge. Deodată, mulțimea îl văzu pe Vitellius ivindu-se furios din pulvinar. Le strigă ceva gărzilor, care intrară imediat în arenă, se îndreptară spre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers, Încleștare, groază, eroism, și-n final victoria Italiei. Pe urmă am adormit cîteva minute, epuizat. CÎnd m-am trezit tocmai trebuia să-l execute pe Russell În pădure, care-i era atît de dragă. Trec peste momentu-n care scapă luptîndu-se vitejește În stil japonez, și ajung direct la Roma, unde-s culori frumoase, unele nedreptăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mânuța lui dolofană, a arătat spre cerdac, murmurând ceva nedeslușit. Râzând, Maria a „tradus” vorbele copilului: ― „Am ajuns la casa noastră. Ce? Nu vă vine a crede? Uite cerdacul!”... În seara aceea, Gruia a simțit cu adevărat cât de epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
realitate sunt foarte sensibilă. Nici nu pot să-și imagineze unele persoane câtă durere pot să-mi provoace doar cu un simplu cuvânt la adresa mea. Azi, nu știu ce-mi doresc. Sunt puțin confuză, poate ziua este grea, poate sunt epuizată și e greu să vezi tot ce se petrece în jur. Nu pot să înțeleg ce nu le ajunge unora, de tot mai iau și mai iau, când au atâtea lucruri. Nu îmi este frică, doar mă gândesc la viitor
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Cartea diseară? — Nu. În fiecare seară e altfel. Trebuie să-i Întrebi pe cei de la artistic. Cartea a fost terminată destul de devreme În seara aceea, pe la opt și jumătate, și, după ce am luat-o de la un asistent care părea totalmente epuizat, Emily și cu mine am pornit-o pe 59 Street. Emily căra un braț Întreg de haine luate de la curățătorie, puse pe umerașe și vârâte În pungi de plastic, și mi-a explicat că hainele luate de la curățătorie Însoțeau Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Bergman Îl transformase Într-o veritabilă umbră a propriei persoane. Purta un costum șifonat, prea mare pentru el, și dădea impresia că nădăjduiește să tragă o gură de cocaină din țigara Marlboro care-i atârna În colțul gurii. Părea deja epuizat, deși nu era decât șapte dimineața, iar asta mă făcea să mă simt mai bine. Pentru că mi se părea că așa e drept după cât de ticălos se purtase cu Lily și pentru că nu eram singura care se târa la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deja la Paris. Am făcut legătură după legătură, fără vreun alt eveniment deosebit, până când m‑am dus să Îmi adun catrafusele, În Încercarea de a o șterge Înainte ca telefonul să se pună din nou pe sunat. Abia când intram, epuizată, În haină privirea mi‑a căzut pe bilețelul lipit de monitorul calculatorului ca să nu uit, ceea ce Însă se Întâmplase: SUNĂ‑L PE A, 3:30 PM ASTĂZI. Am simțit un Început de amețeală, lentilele de contact au devenit aspre ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se desfacă ușurel - și l‑am Înfășurat atât de strâns În jurul degetelor arărător și mijlociu, Încât au Început să pulseze. — Îmi pare rău, am Îngăimat, pentru că știam că are dreptate, dădusem dovadă de lipsă de sensibilitate, dar eram prea epuizată ca să mă mai apăr, așa că am continuat: Alex, te rog. Te rog, nu mă pedepsi cu tăcerea dacă ai vești bune. Știi tu cât a trecut de când m‑a sunat pe mine cineva ca să‑mi dea o veste bună? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la baza Albastrei, Înainte de intrarea În traseu, a fost un coșmar. Luna bătea direct În peretele acela imens și Înfricoșător. Dădeam de multe ori la o parte pânza cortului și mă uitam la perete. Mi-era teamă și mă simțeam epuizată. Pulsul mi se urca și mă exaspera. Aveam un nod În gât care nu mai ceda. Zorii m-au găsit cu ochii deschiși, așa cum Îi lăsasem de cu seară, și Înfricoșați de moarte. Atunci, am avut prima dată ideea renunțării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la care știm cu toții că excelați. — Pușchea pe limbă-ți, Shim! Bătrâna doamnă izbucnește în râs. Împăratul răvășește plăcuțele încoace și încolo pe tava de argint, ca și cum ar fi iritat. — Arăți epuizat, fiul meu, zice Marea Împărăteasă. — Sunt, mamă. Nu conta pe mine să vin mâine, căci n-o s-o fac. — Atunci trebuie să decizi azi. Concentrează-te și uită-te mai bine. Dar am făcut asta, nu? — Atunci de ce nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de arderea a două lumânări. În cele din urmă, aud zgomotul copitelor. Cele opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
budist fervent, ci și un adept al religiei Mee Tsung, care inițial a fost o ramură a budismului. — Majestatea Sa vorbea tibetana și citea, de asemenea, sutre în tibetană, zice el, după care se întoarce la lovirea mooyu-lui său. Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și eu sunt stângace. A-mi ridica fundul nu face parte din dansul evantaiului. Suntem ca două maimuțe care explorează modalități noi de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și de vei ajunge vreodată împăratul Chinei, îți doresc să fii bun și merituos. — A-ko! În clipa în care aud strigătul lui An-te-hai, mintea mi se transformă într-o grădină de primăvară în care florile se desfac toate deodată. Deși epuizată, sunt în culmea fericirii. Înainte de a sosi Hsien Feng, vin la mine la palat Nuharoo și toate celelalte soții și concubine ale Majestății Sale: — Unde este fiul nostru nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au dovedit a fi cei mai de succes împărați ai Chinei, Kang Hsi și Chien Lung. Este foarte posibil ca fiul meu, Tung Chih, să fie următorul! A doua zi după ceremonie, îngenunchez în fața altarului dintr-un templu. Deși sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lui Su Shun trebuie să îi fie greu să suporte gândul că e lângă faptul că am fost exonerată de la a fi îngropată de vie, mi s-a dat și puterea de a-l împiedica să-și împlinească ambițiile. Sunt epuizată, dar nu mă pot relaxa. Regretul pentru moartea lui Hsien Feng a început să mă copleșească. Însă grija pentru siguranța fiului meu răzbate prin tristețea adâncă. Îmi amintesc ajutorul neașteptat al lui Yung Lu. Veghea el oare asupra lui Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]