2,389 matches
-
prima ediție completă, cu douăzeci și opt de cânturi, din 1483, s-a intitulat Morgante maggiore. O dată personajul episodic transformat în erou și "botezat" după Carol cel Mare, parodierea cu înclinații burlești a început să suscite reacții și în spiritele mai puțin erudite. Nivelul evenimențial are o structură extrem de complicată, "abracadabrantă" chiar: acțiunea se multiplică la nesfârșit, lăsând parodia să lucreze în voie. Pulci parodiază, dar și inovează, ajungând la un fel de manierism slab conștientizat. Ca și în legendă, palatinii părăsesc Parisul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca și în cazul facețiilor, rezumativ, pentru a realiza justa captatio benevolentiae a auditoriului. Totodată, ea mută reflectorul de pe copleșitoarea personalitate a lui Carol cel Mare pe "încercările" amoroase ale cavalerului Orlando. De la turniruri la erotism, iată pasul făcut de eruditul Boiardo. Avertizările continuă, căci finalul pare a nu fi numaidecât fericit (nici în cântecele de gestă finalul nu este fericit; tragic ar fi un cuvânt mai potrivit pentru moartea eroilor, care, deși răzbunată de un Carol cel Mare bătrân și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din prezentul narativ, conține amintirea actului erotic consumat între Angelica și Medoro, a trecutului: gelozia întunecă nu numai mintea eroului, dar desacralizează și nivelurile spațio-temporale în care acestuia îi e îngăduit să pătrundă (comparațiile nu mai sunt, de data aceasta erudite, ci coboară în sfera de jos): În mijlocul acestor munci, deodată,/ Îi năvăli în minte-un gând, că-n locul/ În care sta, iubita blestemată/ s-a drăgostit și-a-ncercat norocul!/ Culcușu-l fripse și sări îndată/ Cum sari din somn
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se bucura una dintre cărțile populare la modă, intitulată pompos Marile și neprețuitele Cronici ale marelui și enormului uriaș Gargantua... și reeditată în 1532 cu prilejul târgului anual din Lyon, hotărăște să preia suportul epic popular și să-l reconstruiască erudit, introducând noi episoade, noi stiluri și limbaje și totodată denunțându-și, cu umor, țintele favorite, pe care le-a expus în toată "goliciunea" lor spirituală unor cititori avizi de scrieri necenzurate. Mulți exegeți ai operei lui François Rabelais susțin ipoteza
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tot astfel limba macaronică trebuie să fie și ea bine amestecată", remarca De Sanctis. Rezultatul a fost imitat de Rabelais, numai că autorul francez a transpus discursurile de tip macaronic din versuri în proză, într-o franceză accesibilă astăzi doar erudiților, dar deosebit de îndrăgită la vremea ei, întrucât, prin coborârea parodiei la nivel lingvistic, reușea și o satiră fără precedent, urmărind demascarea claselor așa-zis erudite cărora li se atribuie un limbaj încărcat de barbarisme, neglijent, încălcând topica și, în general
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mănăstirilor medievale, marcat de privațiuni; pe de altă parte, rezonează cu dorința renascentistă de eliberare a energiilor umane din orice situație de natură să le încorseteze. Vom urmări secvența strict din punctul de vedere al deformării, în oglindă parodică, a eruditului model. Dacă, înainte de publicarea operei rabelaisiene, protagonistul lui Morus, Raphael Hytlodeus, descoperă și istorisește, la rându-i, celor interesați detaliile funcționării societății perfecte într-un spațiu extern lumii reale, pe insula Utopia, acest model al despotului luminat care este Gargantua
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
groasă de satiră și gâlcevi, foarte asemănătoare prin natură și substanță cu veninul păianjenului") sau să se folosească de umor pentru a atinge o dezvoltare stilistică de excepție. Ea rămâne totuși la îndemâna autorului, discursul desfășurându-se adesea sub forma unei erudite polemici. "Cărțile de controversă" din care fac parte "dispute, argumente, replici, scurte considerațiuni, răspunsuri" la alte cărți și, de ce nu, "spuse, remarci, reflecții, obiecții, confutații" au și o motivație explicabilă: nașterea lor e provocată de perimarea modelului, fapt ce îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Aux Presses de l'Abbaye de la Source, Paris, 1842). Cartea, însoțită de date istorice mult prea sărace, se limita să reproducă cu fidelitate un manuscris din secolul al IV-lea, găsit, la rândul său, în mănăstirea din Melk, de marele erudit al secolului al șaptesprezecelea, căruia i se datorează atît de mult în privința istoriei ordinului benedictin". Grija pentru exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le consideră demne de polemică, fie pentru că acestea din urmă au, pur și simplu, o valoare îndeobște și unanim acceptată. Ceea ce, să recunoaștem, poate la fel de bine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de învățământ, ed. a IV-a, Editura Polirom, Iași. Chambres, P., Izaute, M., Marescaux P-J. (2002), Metacognition Process, Function, and Use, Kluwer Academic Publishers, Springer, books.google.com/books? isbn=1402071345 Charlier, B. (2005), Parcours de recherche-action-formation, http://www.erudit.org/ revue/ rse/2005/v31/n2/012755ar.html Chiș, V. (2005), Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca. Coleman, G. (2001), Issues in Education: View from the Other Side of the Room, Greenwood Publishing Group, books.google
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru Antichitate și pentru arheologie, cultivarea eseului erudit, ironia etc.) și de care-l apropia probabil și "accidentul" tardiv, mai precis iubirea melancolică a bărbatului trecut de amiaza vieții pentru o femeie cu mult mai tânără. Gabriela Omăt, editoarea "agendelor", a identificat "obiectul" acestui amor târziu în persoana
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din 1915, melodrama este descoperită chiar în miezul tragediei clasice, iar modul sentimental este considerat singurul care poate face legătura între operele literare arhaice și sufletul omului modern. Antonio Patraș se folosește de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică și teoreticienii mai noi ai melodramei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în E. Lovinescu, Bizu, ediție îngrijită, prefață și note de Marian Papahagi, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974, p. 8. Pornind de la observația călinesciană potrivit căreia "materia din Memorii coincide cu cea a scrierilor propriu-zis critice", eruditul clujean consideră memorialistica un "termen tranzitoriu între critică și roman", de unde trage concluzia că Lovinescu "face din istoria literaturii române o chestiune personală". În opinia mea, lucrurile stau exact invers: Lovinescu face din chestiunile personale și din propria sa biografie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
împreună, se împrietenesc, se sprijină material, se aliază în numele liberului arbitru. În anii '50, exilul românesc este unit de perspectiva întoarcerii în țară, de identitatea originară. Treptat însă, fiecare caută să-și găsească propriul drum spre reușita materială sau spirituală. Eruditul din exil trebuie să obțină faima, iar asta presupune adaptarea la orizontul de așteptare al consumatorului. Partenerul declarat al scriitorului este cititorul și tot ceea ce scrie trebuie să ajungă la el. Eva Behring apreciază că în exil, "dacă scriitorul voia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și individualitatea ascultătorilor Săi. În alegerea metodei, Mântuitorul ține seama de vârstă, de gradul de cultură, de profesia și de preocupările ascultătorilor Săi. Plugarilor le vorbește despre semănător; podgorenilor, despre lucrătorii viei; pescarilor, despre pescuitul minunat; lui Nicodim, care era erudit și curat cu inima, îi oferă o privire profundă în planul mântuirii chiar la începutul activității Sale. De asemenea, samarinencii, care avea un spirit activ, un suflet bun, i se destăinuie ca Prooroc și Mesia cel adevărat, printr-un dialog
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman s-a manifestat prin scrieri ca cele ale Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în care subliniază în chip judicios faptul că sfinții martiri de la Halmyris nu vor fi singurii din Moesia a căror pomenire a fost menționată într-o redactare a Martirologiului răsăritean, mai complet decât în Breviarul siriac. Imprimarea și difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe „crede” în autenticitatea Pătimirii Sfinților Epictect preotul și Astion monahul. Ion Barnea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
misionară în a doua jumătate a secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, la dacoromanii din dreapta și din stânga Dunării, într-un ținut așezat la hotarele dintre două culturi - greacă și latină -manifestându-se ca un autentic ierarh erudit, dar și ca un adevărat păstor cu dragoste caldă față de fiii săi sufletești. Prețioase informații despre viața și activitatea Sfântului Niceta ne oferă preotul Ghenadie de Marsilia († 492-505), Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus (c. 490-c. 583) și mai ales Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cultivă pământul în interior și cei ce poartă căciuli de oaie și cresc bogate turme de vite pe malurile mănoase” (ale Dunării - n. n.). Precizarea de mai sus este deosebit de prețioasă în legătură cu fixarea „ariei misionare și apostolice” a Sfântului Niceta. Astfel, eruditul arheolog Vasile Pârvan a ajuns la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana, dacoroman de origine, a predicat învățătura creștină „pe cele două maluri ale Dunării”, fiind „apostolul dacoromanilor: din dreapta și din stânga Dunării”. Pe lângă mărturiile lui Paulin, el se bazează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sa misionară îndelungată și de lucrările scrise. Unele dintre aceste lucrări s-au pierdut, altele s-au păstrat fragmentar, iar altele s-au păstorit în întregime. Moștenirea teologico-literară a Sfântului Niceta, ajunsă până la noi, îl arată pe autor ca un erudit al timpului său. Istoricul Ghenadie de Marsilia laudă stilul simplu și clar al scrierilor teologice datorate lui Niceta. Un veac mai târziu, Cassiodorus, bun cunoscător al operei nicetane, o aprecia, la rândul său în termeni elogioși: „Dacă cineva dorește să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a întărit în credința cea adevărată și i-a apărat de ideile eretice și de practicile păgânești, Sfântul Niceta s-a dovedit a fi un exponent activ al ecumenicității patristice. Opera sa teologică îl înfățișează nu numai ca un veritabil erudit, dar și un adevărat păstor sufletesc cu dragoste caldă față de fiii săi duhovnicești. Prin lucrările sale, el face legătura Orientului creștin cu Occidentul. În special, lucrările sale catehetice se inspiră din Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe care le-a precizat în lucrarea sa Regula și devenită ulterior norma vieții monahale în toată Europa de Vest, n-a făcut altceva decât a asimilat în scrierea lui conținutul de idei și precizările din Așezămintele mănăstirești a Sfântului Ioan Cassian. Eruditul Fotie (820 - 895), patriarh al Constantinopolului între anii 858 - 867 și 877 - 886, a acordat scrierii De institutis coenobiorum (Așezăminte mănăstirești) o atenție deosebită, ca de altfel mulți dintre marii teologi ortodocși care i-au urmat. Același Fotie spune în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dobrogeană au frecventat și, chiar s-au stabilit în centrele de mari experiențe creștine: Egipt, Palestina, Siria. Este suficient a se aminti nume ilustre, precum Sfântul Ioan Cassian, Leontie de Bizanț sau monahii „sciți”. În acest context, ipoteza petrecerii marelui erudit dobrogean, Dionisie Exiguul într-o mănăstire din Constantinopol este mult mai verosimilă. Mai mult, se poate avansa ipoteza potrivit căreia viitorul canonist a fost închinoviat în tinerețe la Mănăstirea Studion (construită în anul 463 pentru achimiți), centru de aprofundare a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
târziu, el o va traduce în limba latină, la rugămintea abatelui Gaudențiu. Șederea la Constantinopol a coincis cu vremea în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această etapă a vieții sale, Dionisie Exiguul avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia Romei, care trecea printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei Gelasius, la moartea sa, deși nu îl cunoscuse personal. Eruditul teolog daco-roman a răspuns invitației adresate de papă. La acea vreme era tânăr și încrezător în puterea sa de lucru. Momentul sosirii sale la Roma nu se păstrează în nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]