2,823 matches
-
creator al umanității. Un exemplu grăitor ar fi originea tracă a tragediei. Mai pregnant implicate în contingentul intelectual și artistic sunt volumele Scrisori din imediata apropiere (1971), Scene din viața publică (1972), Flori de tutun (1984). Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 101-108; Glodeanu, Dimensiuni, 177-180; Gabriela Omăt, Alexandru George recitit pe îndelete, RL, 1999, 25; Mircea Popa, Alexandru George sau Elogiul spiritului insurgent, ST, 2000, 4; Florin Mihăileanu, Destin de scriitor, ST, 2000, 7-8; Dan Mănucă, Eseiștii de ieri și de azi, CL, 2000, 10; Dimisianu, Lumea, 269-274; Dicț. esențial, 329-332; Manolescu, Lista, III, 198-209; Popa, Ist. lit., II, 1156-1157; Matei Călinescu, O capodoperă de tinerețe, RL, 2003, 7; Raluca Dună, Un roman „istoric” și european, LCF
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone (1974), în care sunt examinate și prezentate statuetele din betoane arhaice descoperite la Istrița, în vecinătatea necropolei de la Monteoru (județul Prahova). Eseistul vede în aceste obiecte niște reprezentări ale mitologiei românești, opere de artă magică și, în același timp, „hieroglife de piatră” a căror simbolistică e corelată cu motive din basme și descântece din folclorul literar autohton. Ca și în interpretările versificate
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
piatră” a căror simbolistică e corelată cu motive din basme și descântece din folclorul literar autohton. Ca și în interpretările versificate ale monedelor geto-dacice din Scripturile, fascinația provocată de vârstele primordiale încinge imaginația artistului, care, la rândul ei, provoacă speculația eseistului, atractivă prin ea însăși. Bine organizat, pe cicluri ce se dovedesc etape gândite ca și cum evoluția sa însăși i-ar sta la îndemână în acest scop, lirismul lui Ion Gheorghe e programatic. Năzuința lui formativă are drept subiect mai întâi o
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
, Mihai (25.IX.1929, Chișinău), prozator și eseist. Este fiul Valeriei (n. Chirițescu) și al lui Petre Giugariu, profesor de muzică (ofițer, șef de orchestră). Urmează Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1939-1946), apoi Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1950. Lucrează o vreme ca
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
, Vasile (7.VIII.1953, Sighetu Marmației), prozator, poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Caraman) și al lui Gavril Gogea, mecanic auto. Frecventează școala generală la Făgăraș (1960-1968), timp de doi ani este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, apoi al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș, pe care
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
critic evoluția picturii, a sculpturii și a arhitecturii din Lumea Nouă, de la începuturi până în vremea noastră. Expunerea mișcărilor artistice învederează convertirea expresiei de sorginte europeană în forme originale care să reflecte particularitățile și aspirațiile americane autohtone. La fel va proceda eseistul și mai târziu, în Arta engleză (1989). Barierele naționale vor fi depășite și în cărțile consacrate unor curente de largă audiență în artele plastice din secolul al XX-lea, istoricul de artă, asemenea celui literar, preferând în comentariu imaginea amplă
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
GURĂU, Apostol (27.XI.1941, Independența, j. Galați), prozator și eseist. G. (al cărui prenume la naștere era Apostu) este fiul Ioanei (n. Soare) și al lui Dumitrache Gurău, țărani. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, după care a funcționat ca profesor în Galați. Debutează
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
Defonia, asociindu-și dimensiuni ale unui poem geologic, iar nuvelele din Agent TFP: Omul nopții (1997) complinesc tematic și ca tehnică epică („arta învierii”) univesul din Ispita mării verzi (1986). G. se vădește în Celălalt (2000) și Brofft-Moft (2003) un eseist pătrunzător. SCRIERI: Începutul verii astronomice, București, 1978; Defonia, București, 1981; Ispita mării verzi, București, 1986; Sâmbure înflorit, București, 1990; Agent TFP: Omul nopții, Galați, 1997; Celălalt, Galați, 2000; Brofft-Moft, Galați, 2003. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 128-130; Valentin F. Mihăescu, „Defonia
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
HADÂRCĂ, Ion (17.VIII.1949, Sângereii Vechi, j. Bălți), poet și eseist. Este fiul Ninei și al lui Dumitru Hadârcă. Își începe învățătura în comuna natală și, după un stagiu în armată, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1970-1974), devenind colaborator și doctorand la Institutul de Limbă și Literatură al
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
, Ioan (11.II.1917, Sebeș - 1.I.1998, Roma), eseist. Este fiul Rafilei și al lui Iosif Guția. Licențiat al Universității din Cluj (1940), G. se specializează în filologie modernă în Italia, la Universitatea din Cagliari (1941) și la Roma (1942-1945). Este membru al Școlii Române din Roma și profesor
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
HÂNCU, Dumitru (5.V.1922, Botoșani), publicist, eseist și traducător. Este fiul Perlei și al lui Avram Hâncu, negustor. Urmează liceul la Botoșani, apoi cursurile Facultății de Istorie la Universitatea din București. A lucrat la Agerpres, „Contemporanul”, „Veac nou”, în redacția publicațiilor pentru străinătate și la Editura de
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
Desemne pe sticlă (1983). Spirit boem, H. a fost mai bine de trei decenii o figură pitorească în viața artistică a Bucureștiului. A iubit muzica, teatrul, artele frumoase, acest din urmă domeniu fiind, de altfel, abordat cu indiscutabilă competență de eseistul și cronicarul plastic. Textele, tipărite inițial în presă, au fost adunate în volumul Bucureștiul artistic (1984). Eseul Visul ca vis - visul în literatură (Jurnal 1959-1974) și Memoriale s-au publicat postum, în „Luceafărul” (1995). O lume bine întemeiată, bine fixată
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
GROȘAN, Ioan (3.X.1954, Satulung, j. Maramureș), prozator, eseist și dramaturg. Este fiul Adelinei (n. Lupean), învățătoare, și al lui Gheorghe Groșan, funcționar. A absolvit în 1973 Liceul „Gh. Șincai” din Baia Mare, iar în 1978, Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca, cu o lucrare de licență având un
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
și a doua carte, tot de proză scurtă, Trenul de noapte, urmează abia în 1989. După 1990 se afirmă în genul dramatic, publică romanul O sută de ani de zile la porțile Orientului (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor) și devine un eseist de presă productiv, incisiv și temut. Deși a compus piese de teatru, a scris roman, a semnat o suită substanțială de eseuri și o serie de texte greu clasabile generic, G. este, prin excelență autorul de proză scurtă al generației
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
HĂULICĂ, Dan (7.II.1932, Iași), eseist. Este fiul Lucreției (n. Pascalide) și al lui Nicolae Hăulică, funcționar. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Iași, a făcut studii de istoria artei la București, devenind cadru universitar la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la o privire integratoare: „dezarticularea” postmodernă a elementelor nu conduce la diseminare, la
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
, Ion (25.I.1931, Sânnicolau Mare), prozator, eseist, poet, traducător și editor. Este fiul Antoniei (n. Patrichi), profesoară, și al lui Ion Mantaroșie, magistrat. A făcut școala primară la Alba Iulia și Bârlad, liceul la Bârlad, Tighina, Râmnicu Vâlcea și din nou la Bârlad, unde a absolvit Liceul
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
Premiul Harrison, conferit de World SF (Brighton, 1984) ș.a. Debutând ca poet și păstrând un lirism discret și captivant în tot ce a scris, proză realistă sau științifico-fantastică, istorie literară, studii de știință popularizată etc., H. este, în fond, un eseist modern, cumpătat în polemica de idei, preocupat de exactitatea informațiilor și de claritatea stilului, erudit până aproape de pedanterie, dar urmărind mereu să instruiască și să educe. Primele sale scrieri se adresau cu precădere școlarilor fie în sensul tradițional educativ („balada
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
, Bedros (18.XI.1947, București), prozator și eseist. Este fiul Nadiei Horasangian, contabilă, și al lui Ovanes Horasangian, inginer. A absolvit Liceul „Spiru Haret” (1965) și Institutul Politehnic din București (1970). La fel ca Ștefan Agopian, H. este unul dintre optzeciștii proveniți dintr-o zonă profesională extraliterară (a
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
epocilor de reașezare și de confuzie istorică. Emblema uneia este Hyperion, a celeilalte, Mitică. Ambele funcționează ca efigii simbolice, dincolo de care se profilează un lung șir de alternative - morale, civice, politice, practice - articulate în două strategii existențiale polare, numite de eseist Utopia și, respectiv, Descurcăreala. Cea de-a doua paradigmă beneficiază de o atenție polemică aparte, mai întâi fiindcă în climatul prielnic al tranziției românești ea tinde să devină endemică, dar și fiindcă fenomenologia sa complexă stimulează înclinațiile de patolog și
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
oralități de periferie [...]. Tehnica, în culegerile de proză scurtă e, încă o dată, adesea reportericească [...], dar (pseudo)reporterul e dublat în permanență de un observator al etern omenescului nespectaculos, al tragicomicului banal, al stereotipiei cotidiene absurde și, mai ales, de un eseist contemplativ și sceptic, spirit zarifopolian, cu gustul „ideilor gingașe”. DUMITRU MICU SCRIERI: Curcubeul de la miezul nopții, București, 1984; Închiderea ediției, București, 1984; Parcul Ioanid, București, 1986; Sala de așteptare, București, 1987; ed. 2, Târgu Mureș, 2002; În larg, București, 1989
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
, N.[icolae] I. (6.XII.1903, Turnu Severin - 19.VIII.1961, Zürich), poet, prozator, traducător și eseist. Este fiul Caterinei și al lui Ion Herescu, ofițer de carieră ajuns la gradul de general, care descindea din familia lui Udriște Năsturel. A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și secția de limbi clasice a Facultății de Litere și
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
numele, să se disimuleze pentru a se perpetua. Obiectul acestor reflecții asupra raporturilor dintre literatura și ideologie nu este literatura de propagandă sau «de partid», care nu constiuie decât unul dintre avatarurile producției ideologice de literatură, inclusiv prin critici, istorici, eseiști, traducători (etc.) se declară câteodată explicit Împotriva oricărei subordonări ideologice a literaturii. Experții literări numesc această producție metaliteratura, un tip de discurs care se folosește de literatură, dar a cărui clasificare printre genurile literare tradiționale nu este decât cu greu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dilua prin ironie discursurile critice la adresa puterii. Numeroase eseuri, studii și teze de doctorat au fost consacrate de atunci «postmodernismului» și tinerei literaturi experimentale În România. Printre autori, unii sunt În același timp scriitori - unii dintre cei mai recunoscuți -, alții eseiști, teoreticieni sau profesori de literatură. Pentru ei, postmodernismul a reprezentat un răspuns pentru o dublă constrângere: cea a izolării lingvistice din anii ’80 și cea a lipsei de categorii adecvate pentru judecarea noii producții literare. Cum să te situezi Într-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]