1,942 matches
-
va atrage prietenii de durată". Și așa, asemănarea fonetică dintre denumirea celor două țări a generat sentimente de îngrijorare în cugetul unui bun prieten. În realitate însă, asemănarea dintre cele două țări sud-americane nu este decât o iluzie și, în ce privește esențialul, deosebirea dintre ele este dramatică. * * * Întâlniri întâmplătoare cu două personalități excepționale distinși slujitori ierarhici ai cultelor mozaic și catolic, șef-rabinul Ovadia Yosef și cardinalul Jean-Marie Lustiger au înscris în amintirea mea impresii puternice. Pe Ovadia Yosef îl știam prin activitatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu deschisă întrebarea cu privire la ele. Cu alte cuvinte, să fii mereu atent la raportul dintre lucrurile, împrejurările și ființele cu care ai de a face, să deosebești între esențial și secund, între traiectoria destinală și accidentul colateral. A face din fiecare circumstanță un exercițiu de discernământ e cheia optimă a identificării „lucrurilor importante“, care, de la caz la caz, capătă culori, definiții și funcții diferite. Cititorul care mă întreabă care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul și afectele, că nu mai deosebești între esențial și accesoriu, că, în sfârșit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianța toxică a momentului și a veacului. Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul câte unei zile, catastrofa latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-o recunoaștem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății. Viciul e proasta utilizare a propriei persoane și a lumii. ți se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mulți inocenți pentru o greșeală de care se făcuseră vinovați cei ce vor aplauda la execuția lui. Focul i-a pîrjolit barba și Moșul a dispărut în fum. La finalul execuției a fost publicat un comunicat, din care redăm aici esențialul : Reprezentînd toate căminele creștine din parohie dornice să lupte împotriva minciunii, două sute cincizeci de copii, strînși în fața porții principale a catedralei din Dijon, l-au ars pe Moș Crăciun. Nu era vorba de o distracție populară, ci de un gest
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
înțelegem astfel semnificația : podoabele transformă moalele în tare ; ele se substituie părților blamate ale corpului, care prefigurează moartea. Ca să vorbim pe șleau, ele sînt dătătoare de viață. La început nu are așadar importanță dacă aceste materiale sînt rare sau comune : esențialul e să fie rigide și dure. De cîte ori n-am văzut un indian care pierduse o tijă de pus în nas, un cercel sau o podoabă de prins în buză, prețioase datorită materialului sau lucrăturii, și care se îngrijea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
suprapun Rîndunica-de-noapte și lutul, în calitate de celulă generatoare a mitologiei olări tului. în comparație cu lungile lanțuri de asocieri care trebuiseră întinse între mituri pentru a ajunge la o demonstrație, mitul ce servește drept probă prezintă caracterul unui reziduu : aici nu rămîne decît esențialul. La fel ca în aritmetică, proba constă în a înlocui o operație complicată (în cazul de față, cea care s-a desfășurat cu ajutorul a numeroase mituri) cu o operație echivalentă mai simplă, efectuată pe un singur mit, apoi în a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
continuă schimbare decât plantele supraviețuitoare prin rădăcină a altor ani Îndepărtați. Adică perenitatea avantajează individul, pe termenul scurt al vieții lui, dar periclitează specia, pe termenul lung al relației ei cu mediul. Și asta spre deosebire de bietul ghiocel căruia Îi luăm esențialul, adică floarea, unică În tot anul. Păpădia oferă o permanentă prospețime: a unei plante care, deși neîngrijită, deci stimulată, dă mereu frunze. Și mai mult, depășind acea unicitate a Înfloririi care face ca frunza altora, precum urzica și ștevia, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei va deveni ceva mai suportabil, precum acela al lui Ovidiu, care a găsit În „aspra“ Geție un poet: Cotyso... „Radioalmanah“, 30 ianuarie 1999 37. Ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă? Nu-i musai, căci am Învățat deja esențialul de la istețele ființe care mi s’au Înstăpânit pe rând și pe masă și pe culcuș, cam În felul predecesoarelor din preajma lui Creangă: sunt curios ca o pisică. Și am tras deja cu urechea la un sondaj de opinie. Ce-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bacterie și a fost și ancestralul coacervat de acum mai bine de trei miliarde de ani și mineralul, cristal dacă vreți, de până la el. Totuși planta... Desigur, aș putea arăta că ea are tangență cu acea lume paralelă căci posedă esențialul, adică un suflețel, citând Înțelepciunea adunată de popor milenii la rând, știind că arborele e viu și nu poate fi tăiat până nu i se cere iertare și i se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bun, ceva mai mult soare de exemplu, la fel de ideatic precum Însăși arborele pe care-l desenez acum, poate deveni, ea Însăși, trunchi, uscând sau transformând Într’o biată ramură calea pe care se dezvolta până atunci trunchiul. N’are importanță. Esențialul e ca arborele să crească... Doar că nici trunchiul și nici ramurile nu pot Întreține viața arborelui, cel mult o pot susține: e nevoie de energie, de la Soare, fie el ideatic, pe care o captează frunza. Mai precis clorofila; dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă. Soldatul modern bagă și asta de seamă și păstrează doar casca. Lângă armură e și scutul. Omul a ridicat În fața loviturii adversarului brațul stâng. Apoi l’a „lățit“ prin scut, pentru a renunța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
À propos: există și o Vale a Reginelor, de partea cealaltă a Nilului. O fi fost piramida mormânt, dar toată grandoarea ei, fie ea și faraonică, rezidă doar Într’o geometrie simplă dar perfectă și... vom vedea În ce, lipsind esențialul celui mai modest mormânt, mai ales În ochii egiptenilor, care credeau realmente Într’o lume În care răposatul Învie, laolaltă cu ofrandele, ogorul, vitele, sclavii pictați pe pereți, cu toatele menite a-l sluji ca și În viață; nici urmă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deavolna“, care au făcut din el benzină; ba chiar au Înlocuit untul cu margarina pe care o lăudăm acum, cu reclamele de rigoare, deși nu ne și războim. Exemplele ar putea continua, dar eu vreau altceva: să aduc la rampă esențialul. Anume că nu doar mâncare ne trebuie, ci - la stadiul nostru de civilizație - și lingură. Să-i pun, acesteia, ghilimele. E vorba deci, dacă pământul, care ne Întreține, ne și poate ține. Implicit de dezechilibrul pe care-l producem fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
potrivă, respectiv de combustibil pentru rachetă ori bombardier. Dar e dispus soldatul să care după el În loc de un kilogram de cartușe, cinci ori, avionul același raport dar de tone de kerosen? Mai bine măresc densitatea metalului proiectilului și doar acesta, esențialul, se va Îngreuna. Fierul are densitatea de aproape 8; cuprul de aproape 9, dar e scump; plumbul de 11, dar e și scump și moale; mercurul de peste 13, dar curge! Bașca scumpetea care l’a făcut „valută forte” prin România
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde și în proză Ipoteștii, atât de prezenți în poezie. Sătul, probabil, de larma orașului, reține esențialul: caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 83. Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce la Ipotești cu mândria că Societatea îi acordase un stipendiu de 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Candiano descoperă contradicții în mărturiile depuse, imediat după luptă, de Grigore Ioan. Cum se marca un punct, cum urma egalarea. Fiecare parte declara sus și tare că vorbește "în numele adevărului". Focul polemicii se încinge, periodic, în Cameră, unde deputații uitaseră esențialul enormele jertfe române de la Grivița, semnificațiile acelei victorii, resorturile ei adânci pentru a se cufunda în amănunte și chichițe de genul "unde-i husa drapelului turcesc?" Propriul demon avocățesc pare să-i fi jucat niscaiva feste lui Candiano, întrucât contrazicerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în gură, cu părinți și copii de care nu se mai ține cont de aspectul celui de-alături, numai găști țopăind pe toate ecranele cu justificarea - astăzi televiziunea nu mai face educația oamenilor, doar îi informează, ca ei să aleagă esențialul -, nu știu cum vor mai învăța carte și cât vor reuși să o facă, când mai au ei timp și sănătate, înghițind toate otrăvurile, și deci cum va mai arăta societatea omenească după noi. Si cât de puternică și viabilă va fi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
constat, să mă conving eu însumi că în Suedia nu există nici în așezările rurale, nici în cele urbane contraste sociale și mai ales bordeie, cocioabe, mahalale și cerșetori. Dacă acest lucru înseamnă socialism sau pragmatism, ne interesează mai puțin. Esențialul este faptul că statul a reușit ca lucrătorii și patronatul să-și dea mâna, să colaboreze, să conlucreze în așa fel încât să prevină acel necontenit și atât de nedorit război social, ceea ce este în avantajul triplelor părți: salariați, patronat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca o coborâre vertiginoasă în tine, către originile obscure. Starea pe care o traversam aici, sus, îndreptățea, prin urmare, posibilitatea reîncarnării Reducție biologică E necesar să-mi reduc nevoile trecătoare: mâncat, dormit, vorbit. Trebuie să caut să mă limitez la esențial. Acum, aici, izbutesc să mă bucur de mine. Mă simt fericit. Herodot În concepția religioasă a geților există o fundamentală inovație: aceea potrivit căreia Zalmoxis, înainte să devină zeu, a fost ființă omenească. Nimic din ceea ce nu există în concret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și expectații reciproce, nu sînt nici pe departe "universale". Altfel spus, nu în toate culturile știutul comunitar se transmite între zidurile școlii, prin procedee pedagogice standardizate (profesorul predă, pe baza unei programe, în fața unei asistențe care, așezată în bănci, reține esențialul), ci prin forme expresive sociale informale, complet diferite de procedeele pedagogice "moderne" (de exemplu, societățile care nu cunosc scrisul sau în care majoritatea populației este analfabetă își au propria învățare culturală, pe căi "ocolite", dar nu mai puțin influente). "Cultura
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de-a lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv al succesului său, este un profesor înnăscut, care știe să îmbine admirabil erudiția savantă cu o claritate care nu mai admite replică, analiza aprofundată cu sinteza luminoasă, esențialul cu anecdota, sensul juridic cu cel istoric, seriozitatea cu cordialitatea. Este un dar al lui, pe care nu toți îl au, acela de a rezuma în mod plăcut și în puține pagini un material care ar fi putut fi plictisitor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
unde, odată trecuți primii ani euforici (1970-1972), ies la iveală dezechilibre structurale grave. Din acest punct de vedere, creșterea randamentului (mai ales în Italia și în Germania până în 1976) evident că nu a ameliorat situația. Dezechilibrele structurale sunt în mod esențial datorate unui recul pronunțat al consumului în "vechile" țări consumatoare ale Europei latine, necompensat de progresul apreciabil din "noile" țări consumatoare ale Europei de Nord. În această privință, ultima anchetă realizată pentru Franța la începutul anului 1995 de către Oficiul Național
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
au trecut nici prea mulți ani încât să se uite ce a fost și nici atât de puțini încât să se mai judece sub imperiul emoțiilor. În această din urmă categorie ne înscriem și noi. Cred că nu am uitat nimic esențial din cele la care am participat atunci și a trecut suficient de mult timp pentru a ne trece amintirile prin filtrul critic. Intenția noastră a fost aceea de a face posibilă contextualizarea necesară înțelegerii acțiunilor de atunci ale Armatei. Pentru
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]