1,985 matches
-
tradiția ebraică sau budismul față de brahmanism. Relativa omogenitate spirituală de facto corespundea în plan social, orizontal, exterior unui program sau măcar unui ideal interior care orienta particularitățile insului spre un model trans-individual. în Grecia veche, eleutheria pare să aibă, potrivit etimologiei sale, două dominante semantice. Ea exprimă, pe de o parte, ideea de alegere pusă în relație cu voința. în limitele condiției umane și ale legilor cetății, voința omului e suverană, neconstrînsă, nestînjenită în opțiunile ei. Libertatea revine la a merge
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendent. Ceea ce diminuase sau distrusese condiția universală în majoritatea făpturilor, ceea ce făcuse să apară ierarhia obiectivată a lumii îngeri, oameni, demoni fusese o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
alternativ în funcțiune în raport cu variile sale utilizări. Astfel descifrează Vulcănescu vreo șapte accepții ale termenului de generație (biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic, cultural-și-politic și economic), cărora le aplică "o analiză sumară, sistematică și istorică"30, adăugînd rînd pe rînd, la etimologia biologică a noțiunii, caracteristici care țin de: deosebirea de vîrstă sau grupul de vîrstă; durata de timp în care se regenerează un grup social (între 29 și 33 de ani); fapte și împrejurări istorice; acțiuni simultane ale unui grup nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cel care nu judecă, ci prejudecă; nu prostia e obiectul acestor interpretări quasidomestice, ci altceva). Nici rîndurile publicate în Credința (v. nr. 2 din 3 dec. 1933) și intitulate " Pentru cuvîntul românesc" nu își propuneau, nici măcar aluziv, vreo hermeneutică a etimologiilor sau faliilor culturale care se adaugă straturilor ce alcătuiesc cuvintele. În schimb, erau acolo gînduri asupra traducerilor din alte culturi și Noica se întreba, nu doar retoric, ce făceau Teatrul Național (unde Arghezi promitea că va tălmăci integral pe Molière
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sale: Goethe, Nietzsche, Frobenius și Spengler, pe care de altfel i-am mai amintit). Vom sublinia însă următorul lucru: în arheologia de reconstituire a înțelesului cuvintelor esențiale ce asigură metabolismul spiritului românesc, Noica se sprijină de cele mai multe ori pe mecanismul etimologiei istorice, diferit de calea etimologică urmată de Platon în Cratylos sau în alte dialoguri. Iar în etimologiile urmate de Noica pentru limba română, departe de vreo presupusă vanitate, apar rînd pe rînd, ca și la Platon, problema celui ce dă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
următorul lucru: în arheologia de reconstituire a înțelesului cuvintelor esențiale ce asigură metabolismul spiritului românesc, Noica se sprijină de cele mai multe ori pe mecanismul etimologiei istorice, diferit de calea etimologică urmată de Platon în Cratylos sau în alte dialoguri. Iar în etimologiile urmate de Noica pentru limba română, departe de vreo presupusă vanitate, apar rînd pe rînd, ca și la Platon, problema celui ce dă numele, stabilitatea acestuia din urmă și rolul său de instrument, pentru a nu mai vorbi de adevărul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
criticii este de a analiza și de a evalua o operă literară și de a stabili În ce constă acea specificitate a unui text literar care Îl distinge de un alt tip de scriere. René Wellek, În Conceptele criticii, stabilea etimologia cuvântului critică provenit din gr. Krités, care Însemna ‘judecător’, concept opus lui grammatikós, care avea sensul de ‘normă’. Astfel, rolul criticului ar fi acela al unui judecător menit să emită judecăți de valoare. Privit din acest unghi, criticul poate fi
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
al comunicării (și al comunității umane).” (L´Œil vivant) Astfel, Starobinski vede În privire, “mai puțin facultatea de a culege imagini, cât pe aceea de a stabili relații”. Starobinski xplică alegerea privirii ca mediator Între conștiință și obiect prin chiar etimologia cuvântului fr. regard “a cărui rădăcină nu desemnează la obârșie actul de a vedea, ci mai degrabă așteptarea, grija, supravegherea (la garde), menajamentul (l´égard), ocrotirea (la sauvegarde), afectate de această insistență pe care o exprimă prefixul dublării sau al
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
și înspre atributul fundamental al acestuia, conform noilor exigențe existențiale ale secolului XX: mandatul opțiunii personale. A pune, prin urmare, un pas după celălalt, pe cărările întortocheate, punctate de numeroase "răscruci" - care sunt tot atâtea "crize", cum ne reamintește, generoasă, etimologia termenului - ale discursului, într-un mod activ, pragmatic și cu discernământ devine atributul fundamental al producătorului de discurs și trăsătura în baza căreia va fi evaluat, împreună cu întreaga situație discursivă de a cărei "bună desfășurare" acesta devine responsabil. Vestea bună
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Șerban Cioculescu 1) unde Pavel Anicet trăiește drama disoluției, captiv (și obsedat de teama fracturării) între două iubiri la fel de puternice, Una și Ghighi - unica și mica/terestra; semnificația numelui lui Ghighi a fost analizată de Sabina Fânaru, care, pornind de la etimologie (gr. Gé = pământ) îi atribuie "conotații demetrice"2. George Călinescu 3 are în vedere două lucruri în ceea ce privește onomastica personajelor. Primul este în legătură cu sonoritatea numelor din seria de proze care încep cu Întoarcerea din rai; acestea "nu sunt românești, n-au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interpretează cele două fețe ale sărbătorii ca suprapuse, dar distincte: pe de o parte, cea creștină care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (derivarea etimologică nesigură din latină, Sanctus Johannis) și cea păgână care o are în vedere pe zeița Diana (etimologie considerată incertă, dar sugestivă: Sânziana=Sancta Diana). De asemenea, referindu-se la Noaptea de Sânziene, vedea ca pe un exemplu clar de coincidentia oppositorum, simbolismul (împins până la alegorie) al celor două atracții simultane ale lui Ștefan Viziru, după cum indică numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
solstițiul de iarnă este pentru Matei Călinescu un detaliu însemnat în înțelegerea importanței mitologiei solstițiale în proza lui Eliade: "Scenele-cheie din roman sunt, în termenii ciclului solar, legate direct de solstiții (noaptea Sfântului Ioan, Crăciunul, Sfântul Ștefan, Anul Nou). Însăși etimologia solstițiului poate fi relevantă aici: la solstițiu, soarele pare să "stea nemișcat" vreme de câteva zile. Solstițiul reprezintă, prin urmare, o calitate diferită a timpului, un timp privilegiat, o pauză în fluxul ineluctabil al lui Cronos. Tema majoră a romanului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
calități expresive"30, iar pe de altă parte, din relația pe care o construiesc cu textul. Capitolul 2 Numele ficționale. Itinerare teoretice 2.1. Numele ficționale sau despre remotivarea semnului lingvistic Interpretarea prozei mitice a lui Eliade prin grila unei etimologii arhetpale este posibilă atât prin apelul la semantica lumilor posibile 1, cât și prin relaționarea cu opera de istoric al religiilor. Pentru Eliade toate gesturile umane reprezintă repetarea actelor arhetipale din illo tempore, prin care omul participă la sacru; creatorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lumi posibile). Problema justeței numelor proprii, "cea mai delicată condiție a denumirii", trebuie delimitată de aceea mai ușoară, chiar artificială, a numelor eroilor literari, "care se impune oricărui autor și trebuie reclamată oricând de cititor"17. La Eliade atenția acordată etimologiei este o constantă de-a lungul operei. Încă din copilărie își manifestă înclinația pentru tot felul de ipoteze fantastice, mai ales în perioada aflată sub semnul influenței lui Hasdeu. În Memorii mărturisește cum a încercat să explice misteriosul nume Basarab
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin termenul grecesc bássaros, identic cu bassaréus, unul dintre numele lui Dionysos și derivat din bassára (vulpe), punând la originea Basarabilor un "cult secret tragic, avînd ca animal sacru vulpea, așa cum capridele fuseseră la obârșia curentului dionisiac"18. Preocuparea pentru etimologie se regăsește în toată opera sa de istoric al religiilor (v. explicarea numelor divinităților diverselor triburi, a numelor de unelte, schimbarea numelui după nașteri inițiatice etc. în Istoria credințelor și ideilor religioase, dar și explicații ale etimologiilor numelor comune, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
18. Preocuparea pentru etimologie se regăsește în toată opera sa de istoric al religiilor (v. explicarea numelor divinităților diverselor triburi, a numelor de unelte, schimbarea numelui după nașteri inițiatice etc. în Istoria credințelor și ideilor religioase, dar și explicații ale etimologiilor numelor comune, de ex., cuvântul șaman, în concluziile studiului Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului. În Comentarii la legenda Meșterului Manole găsim corporații de metalurgiști, fierari și făuritori de arme, purtând numele sau revendicându-se de la prototipuri mitice; de asemenea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
început el exprimă o calitate, apoi datorită funcției sale, devine o marcă a obiectului (de ex., pentru vorbitor, numele Andrei nu mai actualizează calitatea de "bărbat"). Într-un pertinent studiu, Despre geneza și funcția numelor proprii, Ecaterina Mihăilă distinge între etimologia și geneza numelor proprii, vizând doar acest din urmă proces, fiind interesată de modul de selectare a elementelor și a regulilor adecvate funcției de identificare, pe care orice nume propriu trebuie să o îndeplinească. Dacă pentru logicieni, problema numelor nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lucrurile"56). În Pe strada Mântuleasa apare de mai multe ori, în legătură cu varii personaje structura "avea și el istoria lui"; legat de faptul că "fiecare nume de persoană își are istoria proprie"57, că fiecare nume este un mit (despre etimologiile platoniciene C. Noica 58 spunea că fiecare dintre ele poate fi considerată un mit al cuvântului respectiv, ele fiind înzestrate cu aceeași funcție pe care o au miturile, de a răspunde "acolo unde rațiunea n-ar mai putea triumfa nici măcar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu armura ei dialectică") concentrat 59. Aceste etimo-mitologii60 sunt definite ca soluții de ars combinatoria, de temura (Temura, în esoterismul iudaic, știința permutațiilor și a combinațiilor de litere), destinate a elibera numele de balastul derivării lor. Departe de a considera etimologiile platoniciene drept un simplu joc lingvistic, așa cum fac cei mai mulți comentatori (și aceasta din cauza "rupturii de nivel" dintre înțelegerea platoniciană a limbii și gândirea lingvistică de azi), Andrei Pleșu pornește de la însuși semantismul numelor lui Cratylos și al lui Socrate (krátos
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transparent că ne aflăm în fața unei vorbiri în care cuvintele sunt tatonate nu atât pe linia semnificației lor curente, ci pe linia "puterii" lor intime, a forței, complex stratificate, pe care ele o conțin, chiar dacă au uitat-o. Nu cu "etimologii" ne întâlnim aici, ci cu încercarea lui Platon de a contempla limba ca pe o kratophanie (...) Limba originară e kratophanie, după cum numele "originar" (ónoma) e ființă (ón), înainte de a fi "sens" (nóema)"61. 2.2. Din nou despre nume proprii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a se întreba asupra locului pe care îl ocupă numele propriu în istoria tradiției cratiliste, Rigolot amintește câteva elemente esențiale. Pornind de la definiția onomasticii - prin extensie, "orice observație asupra originii apelative a numelor proprii" (tr. m.)66 - de la clasificarea în etimologie savantă, fondată pe fapte recunoscute și etimologie populară (care permite o lectură poetică a numelor proprii), de la clasificarea enunțurilor lingvistice ca obiect al unei duble relații de denotație (relația cuvântului cu obiectul) și de semnificație (relația dintre cuvânt și obiect
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îl ocupă numele propriu în istoria tradiției cratiliste, Rigolot amintește câteva elemente esențiale. Pornind de la definiția onomasticii - prin extensie, "orice observație asupra originii apelative a numelor proprii" (tr. m.)66 - de la clasificarea în etimologie savantă, fondată pe fapte recunoscute și etimologie populară (care permite o lectură poetică a numelor proprii), de la clasificarea enunțurilor lingvistice ca obiect al unei duble relații de denotație (relația cuvântului cu obiectul) și de semnificație (relația dintre cuvânt și obiect), Rigolot amintește concepția semanticii clasice care nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu în trei etape 79: 1) numele propriu este în afara enunțului un semn prevăzut cu un semnificant normal și cu un semnificat disponibil sau, dacă se preferă o formulare mai puțin saussuriană, un nume lipsit de semnificație. De ex., Arthur, etimologie aparte, constituie un asemantem; 2) trecerea la enunț sau actualizarea, în alți termeni (Bally), se asociază numele propriu unui referent și i se elaborează un nucleu semantic primar: Arthur = x numit Arthur; 3). în enunț, numele propriu dobândește sensuri secundare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ștefan Badea ("Contextul poate conferi numelui propriu valori pe care acesta nu le are în uzul comun al limbii"176); de asemenea, menționează punctul de vedere al lui Augustin Pop177 pentru care, ceea ce aduce contextul devine mult mai important decât etimologia și acustica numelui. În acest sens, relația (con)text-onomastică devine extrem de importantă și pentru "aproximarea valorii estetice a respectivei opere"178. În ciuda unui posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu sunt porecle și care au un sens denotativ perceput în contextul operei drept motivat, întrucât desemnează fie o însușire a actantului, fie vreo semnificație a operei" (Apostol Bologa, Acvila Baldovin). În ceea ce privește intepretarea numelui propriu din textul literar din perspectiva etimologiei sale, pertinența demersului se justifică prin intenționalitatea operei, "dacă discursul sugerează, din vreo perspectivă anume, necesitatea explorării etimologice"181. De aceea, nu se poate pune semnul egalității între etimologia unui nume și conotațiile lui care reprezintă "fie ceea ce aduce numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]