4,374 matches
-
ai cuplului sunt implicați. Infertilitatea afectează probabil mai multe cupluri din țările dezvoltate, unde decizia de a avea copii se ia tardiv. Sub aspectul etiologiei, spectrul de afecțiuni incriminate prezintă variabilitate în funcție de nivelul dezvoltării socio-economice. în țările dezvoltate predomină ca etiologie anomaliile spermatogenezei și anovulația, iar în cele subdezvoltate etiologia inflamatorie, în relație directă cu marea frecvență a bolii pelvine inflamatorii la femei și afectarea tractului genital prin boli transmise sexual. Factorii responsabili de infertilitatea de cuplu sunt prezentați în tabelul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cupluri din țările dezvoltate, unde decizia de a avea copii se ia tardiv. Sub aspectul etiologiei, spectrul de afecțiuni incriminate prezintă variabilitate în funcție de nivelul dezvoltării socio-economice. în țările dezvoltate predomină ca etiologie anomaliile spermatogenezei și anovulația, iar în cele subdezvoltate etiologia inflamatorie, în relație directă cu marea frecvență a bolii pelvine inflamatorii la femei și afectarea tractului genital prin boli transmise sexual. Factorii responsabili de infertilitatea de cuplu sunt prezentați în tabelul 57. Explorarea unui cuplu infertil trebuie să precizeze motivația
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
biopsiei de endometru. în cazul în care există suspiciunea unei disfuncții ovulatorii, se poate aplica următorul algoritm de investigație cuplat cu arborele decizional terapeutic. Tratamentul infertilității feminine de cauză endocrină este dominat de inductorii de ovulație. Aceștia se aplică în funcție de etiologia infertilității și au diferite rate de succes (tabelul 60). Inductorii de ovulație, cu excepția bromocriptinei, pot fi responsabili de o complicație redutabilă: sindromul de hiperstimulare ovariană, care poate evolua de la dezvoltarea de chisturi foliculare multiple, care prezintă pericolul ruperii și inundației
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pentru realizarea examenului anatomo-patologic - patologie hepatică - situație în care se realizează prin puncție percutană oarbă (după o anumită tehnică), ghidată ecografic, mai rar laparoscopic sau pe cale transvenoasă jugulară. Este indicată pentru elucidarea cauzei unui icter sau probe hepatice anormale fără etiologie stabilită prin metode neinvazive, în patologia tumorală, hepatite virale B și C etc. Alternativele noninvazive la biopsia hepatică sunt baterii de teste biochimice (FibroTest sau FibroMax) sau metoda ecografică specială numită elastografie (Fibro Scan). - pancreatite cronice - mai rar utilizată. Orice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ulcerul refractar la tratamentul medical corect după 8 săptămâni sau în complicații (HDS cu risc vital, stenoză pilorică, perforație, malignizare). BOALA INFLAMATORIE CRONICĂ A INTESTINULUI Cadru nosologic, etiopatogenie Cuprinde un grup de afecțiuni inflamatorii ale intestinului subțire și colonului cu etiologie cunoscută (microbiană, agenți fizici, diareea călătorului, colita pseudomembranoasă etc) sau nedeterminată (idiopatice). Bolile inflamatorii idiopatice sunt reprezentate de două entități distincte: boala Crohn (BC) și rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH). Cele două afecțiuni au epidemiologie și patogenie comună, evoluție cronică. IMPORTANT! Principala
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
descrise pentru probiotice, ulei de pește, dietă cu fibre solubile, medicație nouă (talidomida, antagoniști de receptori de opiacee în doze mici, terapie helmintică). Este notat efectul benefic al sildenafilului. HEPATITE CRONICE Definiție Hepatitele cronice sunt afecțiuni inflamatorii ale ficatului cu etiologie diversă și evoluție de peste 6 luni. Etiologie Deși etiologia este variată, cauza cea mai frecventă o reprezintă virusurile hepatitice B, C, D (numai în asociere cu virusul B). Notă! Hepatita virală A și E nu evoluează niciodată spre cronicizare. Alte
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu fibre solubile, medicație nouă (talidomida, antagoniști de receptori de opiacee în doze mici, terapie helmintică). Este notat efectul benefic al sildenafilului. HEPATITE CRONICE Definiție Hepatitele cronice sunt afecțiuni inflamatorii ale ficatului cu etiologie diversă și evoluție de peste 6 luni. Etiologie Deși etiologia este variată, cauza cea mai frecventă o reprezintă virusurile hepatitice B, C, D (numai în asociere cu virusul B). Notă! Hepatita virală A și E nu evoluează niciodată spre cronicizare. Alte cauze sunt: consumul cronic de alcool (cauză
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
solubile, medicație nouă (talidomida, antagoniști de receptori de opiacee în doze mici, terapie helmintică). Este notat efectul benefic al sildenafilului. HEPATITE CRONICE Definiție Hepatitele cronice sunt afecțiuni inflamatorii ale ficatului cu etiologie diversă și evoluție de peste 6 luni. Etiologie Deși etiologia este variată, cauza cea mai frecventă o reprezintă virusurile hepatitice B, C, D (numai în asociere cu virusul B). Notă! Hepatita virală A și E nu evoluează niciodată spre cronicizare. Alte cauze sunt: consumul cronic de alcool (cauză frecventă), autoimună
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hepatomegalia asociată sau nu cu splenomegalie. Testele specifice sunt cele cu viză etiologică, de exemplu evidențierea virusurilor hepatitice sau Ac specifici. Puncția biopsie hepatică este testul care confirmă diagnosticul prin examen anatomopatologic. Astfel se poate grada severitatea bolii și stabili etiologia. Un examen anatomopatologic complet precizează gradul de activitate (necroinflamația) și fibroză, date utile pentru prognostic. Principii de tratament Indiferent de tipul de hepatită cronică, măsurile terapeutice sunt generale și etiopatogenice. Măsurile generale vizează limitarea activității fizice în formele severe. Se
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
riscul de morb imortalitate prin afecțiunea hepatică și șansele de obținere a supresiei virale prelungite sunt crescute. Interferonul și Entecavir sunt opțiunile inițiale de tratament. Tratamentul medical adjuvant cu hepatoprotectoare (Liv 52, Silimarina etc) este justificat doar în hepatita cu etiologie mixtă (virală și toxică) sau la pacienți pluricarențați. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B ȘI D Hepatita B și D era clasic denumită hepatita serică. Particularitatea este că virusul hepatitic D este infectiv (determină afectare hepatică) doar în prezența VHB. Sursa
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de cauză necunoscută caracterizată prin progresie continuă a inflamației și evoluție spre ciroză. Afecțiunea este rară, apare mai frecvent la femeile tinere aparținând unor populații cu predispoziție genetică. Mecanismul este apariția de Ac față de structuri hepatice sau extrahepatice (autoAc). Deși etiologia nu este cunoscută, există factori declanșatori virali și medicamentoși alături de factori genetici. În funcție de caracteristicile demografice, clinice și autoAc decelați se recunosc 3 subtipuri de hepatită autoimună. Tablou clinic Afecțiunea poate fi asimptomatică și este descoperită fortuit la testele biochimice sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sângerare și tratează sângerarea (vezi complicații). - biopsia hepatică reprezintă standardul de aur în diagnosticul morfologic (Fig. 17, Planșa I). Se poate realiza percutan (prin puncție hepatică) sau prin laparoscopie. Se utilizează rar în practică, doar în cazuri selecționate pentru stabilirea etiologiei. - metode neinvazive de apreciere a fibrozei: FibroTest - un scor calculat din 6 markeri biochimici și FibroScan (elastografie) - metodă imagistică de transmitere și recepționare a vibrațiilor în țesutul hepatic. 3. Testele cu viză etiologică pot fi:nespecifice dar sugestive în context
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pentru diferențierea de TBC, neoplazie, insuficiență cardiacă dreaptă, pericardită constrictivă etc. Icterul presupune eliminarea cauzei obstructive, mai rar a hemolizei. Evoluție, complicații, prognostic CH este o boală cronică cu evoluție progresivă spre complicații în absența tratamentului. Evoluția depinde de pacient, etiologie, corectitudinea tratamentului. Din punct de vedere clinico-evolutiv CH are două faze: - compensată - care poate dura 20-30 de ani, există doar simptome nespecifice, fără semne sugestive, situație în care afecțiunea este descoperită fortuit, intraoperator sau necropsic - decompensată - apar semne sugestive: o
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
origine genitală sau digestivă. În funcție de momentul eliminării de hematii în cursul micțiunii, hematuria poate fi inițială (prin leziuni de obicei inflamatorii ale prostatei, uretrei), terminală (leziuni vezicale) sau totală (afectare renală sau ureterală). Indiferent de tipul hematuriei este importantă stabilirea etiologiei, în funcție de care hematuria poate fi: - de cauză nefrologică: frecventă în nefropatii glomerulare, poate apărea și în rinichiul polichistic, nefropatii interstițiale acute, necroză papilară (PN acute severe, siclemie, consum de analgezice, diabet), nefropatii vasculare (embolie de arteră renală, tromboza venei renale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
durere sau de cheaguri, este frecvent macroscopică și cu caracter recidivant: - tumori renale, vezicale (cel mai frecvent), prostatice - litiaza renală - infecția urinară traumatică, postchimio- și radioterapie După confirmarea existenței hematuriei și orientarea asupra sediului este necesară stabilirea cu precizie a etiologiei, ceea ce impune următoarele categorii de explorări: - imagistice: tehnici de ecografie, CT, RMN, scintigramă, urografie intravenoasă, cistoscopie (în funcție de cauză) - imunologice - puncție-biopsie renală. 5. Investigații imunologice Sunt necesare deoarece există multiple afecțiuni renale cu determinism imunologic. Investigațiile urmăresc determinarea: - imunoglobulinelor (Ig) serice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
dar are și rol de limitare a leziunilor de ischemie-reperfuzie renală, miocardică, cerebrală. Rinichiul ajută și la transformarea vitaminei D în metaboliți activi asupra absorbției intestinale de calciu. NEFROPATII GLOMERULARE DATE GENERALE Definiție Nefropatiile glomerulare (NG) sunt afecțiuni renale de etiologie variată, caracterizate prin leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculului renal. Etiologie Nefropatiile glomerulare pot fi clasificate în funcție de cauza care le produce în: 1. NG primitive (idiopatice) - fără etiologie cunoscută și fără afectare concomitentă a altor organe 2
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ajută și la transformarea vitaminei D în metaboliți activi asupra absorbției intestinale de calciu. NEFROPATII GLOMERULARE DATE GENERALE Definiție Nefropatiile glomerulare (NG) sunt afecțiuni renale de etiologie variată, caracterizate prin leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculului renal. Etiologie Nefropatiile glomerulare pot fi clasificate în funcție de cauza care le produce în: 1. NG primitive (idiopatice) - fără etiologie cunoscută și fără afectare concomitentă a altor organe 2. NG secundare - cu etiologie cunoscută. În acest caz afectarea glomerulară poate fi consecința unei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
GENERALE Definiție Nefropatiile glomerulare (NG) sunt afecțiuni renale de etiologie variată, caracterizate prin leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculului renal. Etiologie Nefropatiile glomerulare pot fi clasificate în funcție de cauza care le produce în: 1. NG primitive (idiopatice) - fără etiologie cunoscută și fără afectare concomitentă a altor organe 2. NG secundare - cu etiologie cunoscută. În acest caz afectarea glomerulară poate fi consecința unei alte boli care implică și rinichiul sau afectarea glomerulară poate avea consecințe asupra altor aparate și sisteme
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculului renal. Etiologie Nefropatiile glomerulare pot fi clasificate în funcție de cauza care le produce în: 1. NG primitive (idiopatice) - fără etiologie cunoscută și fără afectare concomitentă a altor organe 2. NG secundare - cu etiologie cunoscută. În acest caz afectarea glomerulară poate fi consecința unei alte boli care implică și rinichiul sau afectarea glomerulară poate avea consecințe asupra altor aparate și sisteme. NG secundare pot fi cauzate de: - infecții:bacteriene: streptococ, stafilococ, pneumococ (GN este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pot afecta unele structuri ale glomerulului - leziuni segmentare sau afectează întreg glomerulul - leziuni globale. Din punct de vedere histologic NG se pot clasifica astfel: 1. NG cu leziuni proliferative numite glomerulonefrite (GN). Proliferarea poate avea diverse localizări în relație cu etiologia. 2. NG cu leziuni neproliferative pentru care se utilizează termenul generic de glomerulopatii. În acest caz, leziunile includ alte categorii de modificări histologice decât proliferarea. Consecințele leziunilor glomerulare sunt:alterarea permeabilității capilare care permite trecerea de proteine și elemente figurate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și hematurie microscopică izolate, adică neînsoțite de manifestări clinice. Sunt descoperite fortuit la controale de rutină. Pot persista mulți ani, având evoluție ondulatorie, cu recidive și remisiuni. Sindromul nefritic/proteinuric cronic (GN cronică) este de regulă consecința sindromului nefritic acut. Etiologia este heterogenă, patogeneza este complexă. Se caracterizează prin evoluție de lungă durată cu poliurie, proteinurie ușoară-moderată și hematurie microscopică persistente, frecvent cilindri granuloși. În puseele de acutizare pot apărea și edemele. HTA este mai severă și se însoțește de afectarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Ciclosporina A, Azatioprina, Mycofenolat mofetil. Deși medicația poate avea numeroase efecte secundare severe pe termen scurt, are beneficii reale asupra prognosticului renal și crește supraviețuirea pe termen lung. I. GLOMERULONEFRITE ACUTE Definiție Glomerulonefritele acute (GNA) sunt NG proliferative de diverse etiologii caracterizate clinic prin sindrom nefritic acut. GN ACUTĂ POSTSTREPTOCOCICĂ Epidemiologie Reprezintă prototipul GN acute. Este cea mai frecventă formă de GNA postinfecțioasă (60-68%), cu incidență maximă la copii între 2-10 ani, de sex masculin. Este favorizată de frig, umezeală sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
GN rapid progresivă. Transplantul renal este grevat de posibilitatea de recidive frecvente și pierderea grefonului. II. GN SUBACUTE (RAPID PROGRESIVE) Definiție GN caracterizate histologic prin proliferare extracapilară, cu formare de semilune epiteliale, iar clinic prin evoluție rapidă spre IRC terminală. Etiologie GN rapid progresive pot fi primitive (idiopatice) și secundare. Etiologia este diversă: infecțioasă, autoimună (vasculite și colagenoze), neoplazii viscerale (plămân, vezică urinară, prostată) și limfoame, medicamentoasă (ex. Alopurinol, Rifampicină, Penicilină, Hidralazină). Patogenie Mecanismele patogenice implicate sunt complexe și determină 3
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
recidive frecvente și pierderea grefonului. II. GN SUBACUTE (RAPID PROGRESIVE) Definiție GN caracterizate histologic prin proliferare extracapilară, cu formare de semilune epiteliale, iar clinic prin evoluție rapidă spre IRC terminală. Etiologie GN rapid progresive pot fi primitive (idiopatice) și secundare. Etiologia este diversă: infecțioasă, autoimună (vasculite și colagenoze), neoplazii viscerale (plămân, vezică urinară, prostată) și limfoame, medicamentoasă (ex. Alopurinol, Rifampicină, Penicilină, Hidralazină). Patogenie Mecanismele patogenice implicate sunt complexe și determină 3 tipuri principale: cu Ac anti MBG, cu complexe imune circulante
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
2. GLOMERULOSCLEROZA FOCALĂ ȘI SEGMENTARĂ Include NG în care sunt afectați numai o parte din glomeruli (focală) și numai o poțiune limitată a acestora (segmentară). Are incidență în creștere. În funcție de mecanismul de producere și leziunea histologică (Fig. 45, Planșa II), etiologia este diversă. Din punct de vedere clinic, numai anumite forme evoluează frecvent cu SN impur. Nu există teste specifice pentru diagnostic. Doar etiologia și PBR pot orienta diagnosticul final. Evoluția este variabilă, de la remisiune la insuficiență renală sau anomalii urinare
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]