3,349 matches
-
se poate Întâmpla cu evreii? Nu știu ce mai gândeam atunci, dar, În orice caz, știam că numai lucruri bune nu se pot Întâmpla... N-ați avut planuri, În familie, de a scăpa cumva? Nu, nici prin gând nu ne trecea să evadăm sau să plecăm undeva... Să emigrați? De emigrat nici nu se putea discuta. Dar, din păcate, am constatat altceva - cel puțin așa mi-amintesc eu: o indiferență a tuturor celor din jurul nostru față de situația În care am ajuns. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de drum - nu te lăsau să Îngropi sau ceva, că erai gonit În continuare de jandarmi... Nu știu câte paturi de armă am Încasat fiecare, cei care mai Îndrăzneam să rămânem În urmă... Încercări de evadare? Nu, pentru că erai sigur mort dacă evadai: populația era foarte ostilă. De aceea nici nu au existat Încercări de evadare din convoaie... Erai mai sigur În convoi decât dacă fugeai din convoi - ceva foarte curios, dar așa s-a Întâmplat: nu știu de ce și În ce condiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toată lumea radio, de televizor nici vorbă. Așa că prin ziare și afișe, că erau puse peste tot. Deci toată lumea a știut. Ne-am pregătit toate cele necesare, ne-au spus să luăm și mâncare pe două-trei zile... N-ați Încercat să evadați? Nu era unde și nici prin gând nu ne-a trecut prin ce vom trece, n-am știut că se va Întâmpla așa ceva. Fratele meu era la muncă, așa că numai noi trei eram acasă. Ne-am pregătit, iar pe 3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ora cinci, și trebuia să stăm În rânduri de câte cinci, Între barăci, iar pe la șapte sau opt, după trei-patru ore, veneau ofițerii care ne numărau, țineau evidența câți sunt În baraca respectivă. Dar de acolo n-a putut să evadeze sau să fugă nimeni, așa că numărătoarea asta se numea apel... Făceam apelul și pe vreme frumoasă, și dacă ploua, indiferent de temperatură. Stăteam câte trei-patru ore la apel, de două ori pe zi, că era și dimineața, și după-masa. Foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
instinctul ăsta pentru viață, știți? Evitai tot, nu cumva să faci ceva pentru care să fii pedepseasit. De exemplu, la noi În lagăr, la Melk, s-a Întâmplat așa: doi oameni de la muncă s-au băgat sub tren și au evadat. Au fost prinși, aduși În lagăr, biciuiți... Erau niște spanioli care au fost deportați și ei, ăia biciuiau, erau Într-o stare bună. Pe urmă i-au suit Într-o căruță i-au pus să strige: „Ura, iar sunt aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau să fi cunoscut bine limba germană, pentru că altfel erai mort, de Îndată te miroseau că nu ești de-al lor, că ești străin, imediat putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea. Așa veți păți dacă veți Încerca”. În legătură cu Încercările de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bine limba germană, pentru că altfel erai mort, de Îndată te miroseau că nu ești de-al lor, că ești străin, imediat putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea. Așa veți păți dacă veți Încerca”. În legătură cu Încercările de evadare sau răscoală, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea. Așa veți păți dacă veți Încerca”. În legătură cu Încercările de evadare sau răscoală, la Buchenwald a fost o situație mai specială, probabil că ați auzit despre asta: Buchenwald a fost singurul lagăr care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreți?”, a Întrebat un soldat din escortă. „Avem un mort, vrem să-l scoatem din vagon.” Ni s-a refuzat, pe motiv că am fost numărați și la sosire numărul trebuie să coincidă, altminteri s-ar crede că cineva a evadat. Celălalt eveniment șocant a fost că unul dintre noi și-a pierdut mințile. A Început să vorbească aiurea și la prima ocazie, când escorta a deschis ușa vagonului, el a sărit jos și a Început să fugă. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fața Întregului lagăr, spre a da exemplu. Totuși, există documente În acest sens În care se spune că, În prima perioadă a existenței lagărului Auschwitz, când probabil paza nu a fost chiar atât de perfecționată, câțiva polonezi au reușit să evadeze fără să fie prinși. Unii dintre ei au ajuns și În Occident, au Încercat să facă cunoscute ororile din acest lagăr, nimicirea fizică a deținuților pe scară industrială. Ciudat și oarecum inexplicabil este faptul că papa Pacelli, Pius al XII
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cineva ar fi Încercat să se ascundă. Escorta știa că de data asta nu trebuia să dea socoteală exactă de numărul deținuților, unii fiind Împușcați În timpul marșului. Se vede deci că evadarea era posibilă. Într-adevăr, câțiva dintre noi au evadat: și-au asumat riscul să se ascundă o bucată de vreme sau să Încerce să se apropie cât mai mult de linia frontului. Din păcate, camarazii noștri fugari nu au avut noroc. După eliberare am aflat că au fost depistați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fim păziți. - Intrau În lagăr? - Noi, de exemplu, când mergeam În pădure, la tăiat lemne, ieșeam din lagăr, dar eram Înconjurați de SS-iștii care ne păzeau. Tot timpul. Noi nu am fost nici un moment În situația de a putea evada. - Ați Început munca la tăiat lemne imediat cum ați ajuns acolo? - După două-trei zile, foarte curând... - La ce distanță de lagăr era această pădure? - Nu era prea departe. Cam cinci-șase kilometri. Îi făceam pe jos, se Înțelege. - Erați Însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de drept să reclam. Era o disciplină impusă, nici liber consimțită, nici reglementată. - Exista un singur loc pentru apel? - Erau mai multe. În fiecare zi se făcea apelul. Dimineața și seara. Să se vadă cine e bolnav, cine a evadat, cine a murit. - Să zicem că muriseră trei sau cinci oameni și ofițerul citea și ajungea la numele lui... - Lageraltester-ul spunea că este decedat și după apel venea căruța și lua morții. Întâi erau despuiați de haine și apoi erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Venea ploaie, vânt, ne băgam În cuptor - cuptor de ars cărămidă. Era pază de jur-Împrejur. Maghiari. Care vegheau. Dar nu În sensul că dacă eu Îmi puneam În minte nu puteam să fug. Nu se Întâmpla nimic, dar se putea evada. Cunoșteam limba, zona... În lagăr a fost altfel... Am stat În cuptor. Populația a Început să se organizeze... - Exista vreun regulament În ghetou? - Seara să nu circuli... În cursul zilei puteai. Și acolo unii, care le păreau mai suspecți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și nu a ajuns nici la părinții mei, că altfel auzeam. Nu eram semianalfabeți, dar vreau să spun că nu credeam, nu ne Închipuiam... Nici când am ajuns În lagăr nu credeam. - Au fost oameni care să fi Încercat să evadeze? - În ghetou nu. - Când ați fost duși spre Germania, mai țineți minte din câte vagoane era compus trenul? - Nu știu. Ei au Închis și au plumbuit... Trenul a pornit... - Cum arăta un asemenea vagon? - Cum sunt și acestea de acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întreținute tot de deținuți... - Dacă nu era carantina probabil că ați fi mers la muncă... - Nu știu ce gânduri aveau cu noi. La Birkenau nu erau fabrici. Dar, totuși, un lagăr de muncă, unde te scoteau la anumite munci, era... Aici unii evadau: fiind duși la o anumită distanță, fiind polonezi, localnici, se puteau organiza evadări. De obicei erau prinși. Anumite zile erau pentru pedeapsă: atunci ne adunau pe toți În Platzlager, iar vinovații erau bătuți. Era un fel de capră și unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adică nu eram Înfometați. Alimentația nu era o problemă, căci fiecare avea rezerva lui. - Câți erați În vagon? - Cred că 20-30. Nu era supraaglomerat. Erau vagoane suficiente, iar ușile erau deschise. În dreptul ușii stătea un neamț Înarmat, ca să nu putem evada, Însă ușa era deschisă. Și noi eram În dreapta și În stânga vagonului. Dar transportul n-a durat prea mult. - Ușa era laterală? - Da. Și una din ele era deschisă. Acolo stătea paznicul. Și noi În dreapta și În stânga, iar la mijloc liber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde se opriseră și ale mele: era clar, Nineta nu ezitase să curme singură o viață care "nu mai mergea". Acum am o iluminare: nici a mea nu mai merge, adică n-ar mai merge chiar dacă printr-un miracol aș evada și reuși să fug din țară. Îi voi trimite prietenului meu, fostul judecător, un bilețel pe care să scriu un singur cuvînt: Nozinan. El știe ce este acest calmant; e "un băiat foarte bun", cum îi spuneam adesea, când luam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări care mă trimiteau istovit în mină, într-o noapte rămăsei în picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
umane care se sperie la gândul că își leagă viața pentru totdeauna de un singur om. Ulterior ași fi aflat că ea era legată chiar pe toată viața și că ar fi vrut să se întoarcă acolo de unde încercase să evadeze. Lovitura pe care aș fi primit-o ar fi fost mai greu de suportat decât doi ani de pușcărie... ... Dar să presupunem, îmi spuneam iarăși și iarăși, că ipoteza aceasta a damnării ei (neputința de a-l părăsi pe dipsoman
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
este posibilă, când nu este prea costisitoare, constituie o altă soluție. Clientul sau utilizatorul Își schimbă furnizorul; soția Își părăsește soțul; alegătorul votează pentru un alt partid; cetățeanul emigrează către zări (pe care le crede) mai prielnice; prizonierul Încearcă să evadeze etc. O organizație aflată În concurență cu altele de același tip, dacă Își pierde clienții, este obligată să-și Îmbunătățească serviciile sau produsele, fiind altminteri amenințată cu dispariția; de aici provine, după Hirschman, superioritatea Întreprinderilor private față de serviciile publice. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
paleontologice, se încăpățânează să respecte tiparele schițate deja de gândirea speculativă iluministă (Stoczkowski 1994; Strum & Latour 1987). Povestea științifică a originilor, deși variabil organizată în termeni de cronologie și de succesiune a achizițiilor proprii speciei umane, pare a nu putea evada din canoanele unei meta-narațiuni, care organizează itinerarul umanității preistorice în raport cu două „revoluții”: prima, sinonimă apariției lui Homo sapiens sapiens, aduce eliberarea omului de sub povara naturii sale biologice; cea de-a doua încununează definitiv înstăpânirea sa asupra naturii, triumful său asupra
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
37 de ani, a venit în țară autorul Cronicii de familie, dar și al "celebrelor" romane realist-socialiste Drum fără pulbere, Pasărea furtunii, cît și al nuvelelor din Nopțile de iulie, Vînătoare de vulpi, la fel de tributare comenzii comuniste. Petru Dumitriu a "evadat", cum îi plăcea să spună, și nu "fugit", din România sovietizată, la începutul lui 1960. A fost prin anii '50 laureat al cîtorva Premii de Stat, care echivalau cu sume astronomice, ce permiteau beneficiarului o viață cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?! Sătul de a minți, Petru Dumitriu a evadat din lagărul comunist acum aproape 37 de ani. În tot acest timp nu și-a iertat cărțile scrise la comanda partidului, pînă într-o zi cînd, după cum povestește: "în timp ce mă mișcam prin cameră, în dreptul televizorului am simțit că, după atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
niciodată decît un proiect întrerupt, la desăvîrșirea căruia trebuie și este îndreptățit să participe, creativ, celălalt pol al situației semiotice, adică poporul. Astfel, munca literară, ca orice altă muncă, nu se poate sustrage controlului obștesc" (E.I.). Aici decelează autorul volumului Evadați din Zoorlanda un alt postulat, al calității superioare a noului public, a cărui judecată, după opinia lui G. Călinescu, e mai justă decît a cronicarului profesionist. Clasa muncitoare e vigilentă, ea știe nu numai cum se scrie literatura ce urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]