3,312 matches
-
În momentul acela, nu Înțelesesem că era vorba de o poveste despre oameni singuri, despre absențe și Înfrîngere și că, tocmai de aceea, mă refugiasem În ea pînă cînd o confundasem cu propria mea viață, asemenea cuiva care vrea să evadeze prin intermediul paginilor unui roman fiindcă cei pe care are nevoie să-i iubească sînt numai niște umbre ce trăiesc În sufletul unui străin. Nu mai spune nimic, șopti Bea. Du-mă doar la locul acela. Se făcuse noapte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bună. Javier Încerca să-și petreacă În casă cît mai puțin timp cu putință și era recunoscător În sinea lui pentru treburile impuse de taică-su, oricît de grele ar fi fost. Orice pretext era nimerit ca să rămînă singur, să evadeze În lumea lui secretăpentru a-și sculpta figurile din lemn. CÎnd elevii colegiului Îl vedeau de departe, unii rîdeau sau azvîrleau după el cu pietre. Într-o zi, lui Julián i se făcu atît de milă văzînd cum o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rațiuni ce au rămas Încă neelucidate. Pe cît se pare, asasinul, Antonio José Gutiérrez Alcayete, În vîrstă de cincizeci și unu de ani, născut În Villa Inmunda, provincia Cáceres, e un vagabond cunoscut cu un lung cazier de dezechilibre mentale, evadat din Închisoarea Modelo acum șase ani și care, de atunci, a izbutit să eludeze autoritățile asumîndu-și diferite identități. În mometul crimei purta sutană. E Înarmat și poliția Îl califică drept extrem de periculos. Încă nu se știe dacă victima și asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și împinge ființa umană în absurd. Acest fapt reliefează raportul absurdului cu tragicul. Jan Kott făcea referire la valorile asemănătoare care susțin tragicul și grotescul în lumea contemporană: “Lumea tragică și lumea grotescă sunt închise, din cadrul lor nu se poate evada. În lumea tragică, această situație de constrângere este impusă rând pe rând de zeii Antichității, de soartă, de Dumnezeul creștin, de istorie, înzestrată cu rațiune și necesitate. În zona opusă se găsea omul. Dacă acest absolut era natura, omul nu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lui Penelope căzu Într-o joi seară - seara Întâlnirii obligatorii cu unchiul Will și Simon, pentru cină. Nu puteam lipsi de la nici una dintre ocazii. Stăteam În fața clădirii Înalte, urâte, de după război, din Murray Hill, unde locuiam, Încercând cu disperare să evadez spre duplexul uriaș al unchiului meu, din Central Park West. Nu era o oră de vârf, nici Crăciunul, nici ora schimbului de ture, nici nu ploua torențial și totuși nu se găsea nici un taxi. Fluierasem, țipasem și sărisem spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fiind convinsă că ziua de azi era printre cele mai nenorocite dintre toate. Nu știam exact cum s-ar putea aplica citatul domnului Bell la viața mea sau de ce mi-ar păsa de asta, dar știam că, dacă voiam să evadez la prânz, acum era unica mea șansă. În primii mei ani la UBS Warburg respectasem politica de-a-nu-pleca-laprânz și Îmi comandasem conștiincioasă mâncarea la birou, dar În ultima vreme Penelope și cu mine Începuserăm să ne furișăm cu Îndrăzneală timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar sentimentul că toată lumea se holba la corpul meu dolofan și la bretele se Întoarse În forță. Simțeam nevoia să plec sau cel mult să mă Întorc la masă și să evit dracului dansul, dar tocmai când mă hotărâsem să evadez, am simțit o mână pe spate. Bună, spuse un bărbat Înalt, cu accent britanic și un bronz atât de impecabil Încât nu putea proveni decât de la Marea Lampă. Dansezi? A trebuit să mă concentrez ca să mă abțin să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. 53 — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de care ți-am vorbit, iar de partea cealaltă, printr-o anume specie de grafism, l-am reprezentat pe lup. După aceea am prins curaj și, de fiecare dată, după un concert care mă dădea gata, mă apucam de pictat, evadând într-o lume ireală. Ritmurile muzicale mi-au impus și un ritm al culorilor, de altfel majoritatea picturilor mele de atunci încoace au fost legate de revelația armoniilor muzicale ale lui Sergiu. Ce remarci a mai făcut Maestrul, după ce ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de frumusețile dăruite acestui pământ din belșug și aruncate cu nemiluita în Cișmigiu! Atâta nostalgie potopea sufletele bieților lăzăriști, încît foarte puțini rezistau ispitei de a rămâne timp de patru ore încheiate între pereții clasei și, din când în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau ca pe niște Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zîmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până la urmă, vei ceda. Toți cedăm. Nu putem trece dincolo de limita noastră omenească. Vom Începe de mâine. Ali se ridicase și păși spre ușă, dar se Întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva. - Nu te hrăni cu iluzii. Nu vei evada. Printre altele, fiindcă nu vei putea niciodată nici să mergi pe picioarele tale, nici să ții o sabie În mână. Pe mâine. 5 ianuarie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei Erinei i se păru că cetatea nu mai are suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să fac eu totul? Se apleacă, încercând să găsească pe dibuite o pungă mică de sub faldurile îmbrăcăminții sale. Afundându-se din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să te poți pierde. În săptămânile care au trecut, amintirile lui despre viața de la Agra sunt tot mai estompate. Îi este greu acum să se imagineze trăind altundeva, în afara Fatehpurului. La râu, se gândește inevitabil la posibilitatea de a evada, dar ceva din alcătuirea peisajului face ca ideea în sine să pară ridicolă. Îi este mai ușor să se gândească la lucrurile pe care le poate face imediat. E mai bine să stea întins pe malul râului, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duce din ce în ce mai departe, încă un metru spre un alt spațiu, proaspăt și curat. Nu trebuie decât să se depărteze tot mai mult de aceste locuri. A plecat din Fatehpur fără un plan anume, fără să creadă că va reuși să evadeze. Cinci zile a umblat prin lumea largă, care l-a atras spre acest oraș al morții, așa cum duce apa un fir de păr din chiuveta de porțelan a englezului. Dar nu poate rămâne aici. Va fi ucis. Se oprește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un bagaj
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de care ți-am vorbit, iar de partea cealaltă, printr-o anume specie de grafism, l-am reprezentat pe lup. După aceea am prins curaj și, de fiecare dată, după un concert care mă dădea gata, mă apucam de pictat, evadând într-o lume ireală. Ritmurile muzicale mi-au impus și un ritm al culorilor, de altfel majoritatea picturilor mele de atunci încoace au fost legate de revelația armoniilor muzicale ale lui Sergiu. Ce remarci a mai făcut Maestrul, după ce ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
existat... MAREA CĂLĂTORIE Nicăieri nu a fost timp în cele o mie de pagini ale Moromeților să descriu călătoria pe care a făcut-o Niculae cu tatăl său, la vârsta de doisprezece ani, la CîmpuLung, unde dorința lui de a evada din familie și din sat trebuia să devină un fapt. În realitate această călătorie avea să se termine cu un eșec din care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis al Seniorului Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au luat o bărcuță de la vana șanțului de apărare și au fugit. După ce ascultă toate împrejurările amănunțite ale dificultăților prin care trecuseră, Hanbei se întoarse spre Kumataro și-i spuse: — Eram îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a oprit la o casă unde a cerut niște moxa. — Trist... foarte trist. — De asemenea, a spus, cu mult calm, că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
meu s-a măsurat în fascicole de lumină. Anii mei de liceu Complexe puternice. Liceul însuși mă complexa prin grandoarea lui...uneori mi-era frică să nu mă pierd pe culoarele lui ca pe unul al timpului și să nu evadez într-o nouă dimensiune străină mie. Am vrut un liceu modest unde să mă simt bine, un liceu de chimie, dar pe vremea aceea școala hotăra ce profil vom urma, nu era voie de plânsete sau argumente. Liceul era invadat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
hotărârea judecătorească ca să te împiedic să pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar ai grijă la tipu’ ăla. Bate fieru’ cât e cald! Apoi a dispărut în pași de dans, crezând probabil că era grozavă. Iar eu am rămas privind în urma ei cu amărăciune. După câteva minute, am încercat din nou să evadez, dar Luke a insistat galant, dar ferm să-mi ofere ceva de băut și să mă conducă acasă. Când am ajuns la apartament, s-a autoinvitat la o cafea. Am încercat să-l refuz, dar n-am reușit. —Rochia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]