1,682 matches
-
mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă însurați, copii? Sau preferați concubinajul? Bătrânii îl priveau fără glas. Doru Matei se strîmbă: ― În sfârșit, treaba voastră! Să revenim la tablouri. Ca om de artă, artiștii au fost întotdeauna apreciați, socotesc că mi se cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei. Știți cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lase atât de ușor păcălit. Începu să rîdă: Se credea foarte viclean și când te gândești... A tras singur moartea de mânecă. Băgă mâna în tainiță și scoase cele două pânze. Mângâie cu vârful degetelor grumazul alb al femeii cu evantai. ― Nu-i curios? Sânt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să se fi atins de-o singură firimitură de pâine. Îmi închipui cum se suspectau, cum își sleiau mintea încercînd să ghicească trucul. Și totuși perseverau! Tablourile blestemate, surâsul femeii cu evantai le luaseră mințile. Mai mult, depășind așteptările dumneavoastră, camuflau crimele realizând în acest sens performanțe fantastice. Se uită la Melania Lupu. Bătrâna îi suportă senina privirea. ― Povestiți lucruri de-a dreptul extraordinare! Deci domnul Vâlcu a omorât, iar Doru ștergea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție. Locotenentul Azimioară puse de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție. Locotenentul Azimioară puse de o parte Vânătorul și cercetă cu luare aminte chipul femeii. Spuse într-un tîrziu: ― Îmi place și totuși nu știu de ce... ― Poate că ăsta e secretul. Să nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o combinație în care tu ai căzut întîmplător. Nici măcar nu-ți era îngăduit să-ți faci iluzii. O simplă încercare! Nu ai nici o vină că a eșuat. Ar fi absurd să te mai gândești o singură clipă la Femeia cu evantai... La zâmbetul ei... Să știi că mă superi! E oare nevoie să-ți amintesc mereu că tu nu poți pierde niciodată cu adevărat? Sânt absolut convinsă că în manșeta ta mai există o carte pe care încă n-ai jucat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și frunze verzi aurii. Așa că tot restul a trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de porțelan în poala mamei, altele așteptau teanc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sunt artiștii suciți care vor să mănânce mere din cireș. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Fără Shakespeare, Dostoievski și Eminescu, literatura universală ar fi avut dealuri, nu munți. Scriitorii prolifici nu se lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare în bătaia soarelui. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Arta poate fi o sublimă eliberare de cotidian. În esență, arta nu este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte.. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Scriitorii prolifici nu se lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare în bătaia soarelui. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Arta poate fi o sublimă eliberare de cotidian. În esență, arta nu este decât o perpetuă încăierare dintre perisabil și durată. De pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deoarece ferestrele fără perdele, orientate spre est, permiteau razelor solare să intre nestingherite, iar preocuparea principală a călătorilor, precum și obiectul discuțiilor gravitau în jurul unuia și aceluiași subiect căldura. Pentru a o face mai suportabilă, prezumtiva economistă și-a improvizat un evantai dintr-o revistă în timp ce soțul ei îi povestea ceva pe șoptite. Din când în când îl răcorea cu revista respectivă, plimbându-i-o afectuos prin apropierea frunții. Ce bine i-ar fi stat cu Bela alături, ca soț și soție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu Bela alături, ca soț și soție! gândea proaspătul absolvent Bidaru. Amândoi ar fi format o ființă binară. În timp ce jumătatea, care se numește El, s-ar fi antrenat dezinvolt cu vecinul în discuții, jumătatea, care se numește Ea, cu un evantai asemănător! ... Visuri și nimic mai mult... Acest tablou real, de afecțiune reciprocă a celor doi soți, l-a impresionat până la lacrimi și l-a determinat să treacă prin aceleași regrete cu ale unui bancher putred de bogat care, după un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ajungă unde sunt acum, au trecut prin multe, însă în final și-au cucerit fericirea prin efort propriu, perseverență și credință în ceva. După exemplul presupusei economiste și celelalte două persoane, profesoara și mama ei, și-au înjghebat câte un evantai, dintr-un singur ziar pe care l-au împărțit. Tânăra, care tocmai terminase de mâncat plăcinta cu poale-n brâu, împreună cu partenerul de călătorie s-au ridicat cu precauție să nu deranjeze pe cineva, au urat drum bun celor rămași
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și făcuse apariția pe un cer senin, fără urmă de nori, cu câteva ceasuri înainte, își trimetea razele lui binefăcătoare cu aceiași franchețe ca în luna lui cuptor. În balcon, la umbra a cinci frunze mari de colocazie ca cinci evantaie verzi, țâșnite cu fața spre soare dintr-un ghiveci așezat lângă o masă de lemn meșterită de soțul ei din apropierea ferestrei de la camera în care fetița cea mare încă dormea; soția lui Bidaru, alături cu leagănul din pânză roz cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, este natura, amintind de cea a începuturilor, acolo unde fiecare parte componentă a Creației nu încetează să-și înalțe omagiul către Creator: Păsări, albine, greieri - / cu har psalmodiază. / Aripile lor - vii evantaie - / amestecând miresme, fiindcă e un univers traversat de înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin cetina de gene, cu lumină promisă din lampadare împodobite cu evantaie și măști chinezești, sunt animate de iubiri, accentuate prin aport cultural - amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toridă”, „Floarea tinereții”, „Nostalgie”, „Așteptare”, „Umbra”, „Un alt fel de surâs”, „Dulce amar”, „Lacrimă de frunză” și altele). Acest poem al iubirii, sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nelăsându-i adversarului spațiu de manevră; îl obligă astfel să se retragă și să alerge, ca să ajungă la distanța potrivită. — Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]