1,780 matches
-
se duce în zone neexploatate. Cu mult farmec. Rămîne cumva într-o notă stridentă, deși diminuată la cea de-a doua reprezentație pe care am văzut-o eu, tînăra absolventă Ioana Calotă în Sorina. Sigur că i s-a cerut exacerbarea nesupunerii, a nonconformismului personajului său care stă să răstoarne lumea și poveștile ei. Dar prea des mă duce cu gîndul la temperamentul și la ieșirile din Mă chiamă Isbjiorg. Sînt o leoaică de la Casandra, spectacolul unei absolvente de la regie, Gianina
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
pentru care "colectivitatea”, deprinsă să trăiască într-un alt timp decât cel istoric, nu optează, ci se lasă cotropită, nu pentru că nu are voință, ci pentru că nu mai are forța vitală necesară. Romanele par, astfel, o dezvoltare (născută dintr-o exacerbare afectivă a conștientizării de către autor a unei "rupturi” de familie) a ipostazei cronicărești "a omului aflat sub vremi”, răzvrătindu-se fără substanță, dar căruia-i rămâne mereu ceva de apărat, în cazul lui Ilie Moromete familia, nucleu dezvoltat parcă pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
marginalizând standardele de bază ale dreptului internațional. În document se menționează că Rusia continuă să fie o putere mondială și că nu se simte amenințată numai de NATO, în condițiile pierderii autorității de către O.N.U., ci și de posibilitatea exacerbării tendințelor separatiste în cele 89 de regiuni ale sale, Cecenia fiind în acest sens un exemplu elocvent. Doctrina Putin amintește Statelor Unite că Rusia este singura țară care dispune de suficiente arme nucleare cu o rază de acțiune suficientă pentru lansarea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe și bucurie, cuvânt și tăcere. Tăcerea nu este absența cuvântului, ci matca lui, leagănul în care acesta doarme pentru a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui care se tace. Jean-Pierre Richard făcea o remarcă interesantă: "Orice exprimare este și o minimalizare, Baudelaire spune o prostituare a lucrului exprimat; și orice strălucire, orice abur, orice semn din partea obiectului va putea să-și atragă învinuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a alăturării paradoxale a prezentului cu trecutul e împărtășit cu ușurință vizitatorilor. Între un oarecare amuzament trist și o oarecare crispare cu sânge rece, vizitatorul trece de la o stare la alta, experimentându-și propria situare problematică într-o lume a exacerbării puterii, a înăbușirii protestului și a acceptării tresărite a amenințării cu ultima suflare. În cele 10 video-uri ale sale, proiectate de o parte și de alta a unui culoar obturat de picturi reprezentând moartea și de fotografii ale unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu urmărească suprafețele. Artistul nu reproduce lumea, ci realitatea propriei sensibilități, care conferă lumii unitatea unei conștiințe și pune ordine în haos. El organizează lumea în jurul unui singur punct de vedere dominat de prejudecăți masculine, de snobism, de o continuă exacerbare a sinelui. Însuși autorul va conștientiza tratamentul abuziv aplicat personajului. „Această imagine (cea a coniței care privește printr-un face-à main) îmi sugerează acum felul în care mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa importante ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând cartea și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip.” Pasajul conține o metaforă a morții literaturii, tot mediul înconjurător inducând o stare de exacerbare a simțurilor: „Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu scăderea lui Corneliu Vadim Tudor și a formațiunii sale politice. Teza tot mai vehiculată este aceea că, oricum, Becali reprezintă o variantă soft a naționalismului, că măcar extremismul său nu este unul de sorginte comunistă, că e absolut preferabil exacerbărilor de tip România Mare. Analizând doar contextul actual, s-ar zice că este o teză corectă. PRM-ul lui Vadim Tudor a dus extrema, de multe ori, spre zone imunde, reușind să creeze o mare adversitate față de manifestările de acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
purta semnul dependenței sale de un „text“ exterior ei, de care, de cele mai multe ori, artistul nu-și dă seama. În prima vârstă (ordinea lor nu este neapărat cea evocată), cea expresionistă, zestrea exploziei interioare hotărăște nervul operei sub forma unei exacerbări a conținutului, ca un conținut care răzbește peste forme, le invadează și le modelează după puterea de constrângere de care acest conținut poate da dovadă. În cea de a doua, manieristă, forma reapare în exces și respinge puterea conținutului de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe care S. P. o face felului în care sânt numite primele trei maladii (todetită, horetită, catholită) în Maladiile spiritului. În medicină, sufixul "-ită" presupune un exces }n funcționarea unui organ, o disfuncție prin exacerbare, în timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul "-ită" răsfrâng, dimpotrivă, lipsa unuia din termenii ființei, carența de individual, de determinație sau de general. Aparent, îi poți da dreptate. Totuși, mi se pare că este obiecția unui pozitivist, a fizicianului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din el. Golul, în cazul spiritului, este pozitiv, este echivalent cu prezența lui exacerbată. Catholita, de pildă, nu e lipsa generalului în general, ci a unui general anumit. Napoleon caută generalul istoriei în zona generalului, totuși. Catholita e deci o exacerbare în regiunea generalului. Trebuie să denunț în S.P. pe cel care caută exactitatea în pofida adevărului." Seara, după cină, când ne-am retras să facem bilanțul zilei ("Ce păcat e să lași neculeasă mierea fiecărei zile!"), Noica ne-a vorbit mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor culturii din care face parte -, atunci apar două tipuri distincte de ratare: una, care este totuși glorioasă și nu cea mai frecventă la noi, ține de însăși exacerbarea conștiinței destinului propriu. Ea apare sub forma urât constructivă a voinței de operă sau, în filozofie, a voinței de sistem. La nemți, cazul tipic este cel al lui Hartmann (vezi vorba lui Heidegger despre el, cu mersul din stație în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Filippovna își făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe care ar fi putut să se sprijine mai onorabil și să se prezinte într-o lumină mai favorabilă, simțind că e încă novice pe drumul ales și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cititori, auditori, telespectatori. Datele acestea se traduc, la nivelul situației de enunțare jurnalistică, prin "instrucțiuni" discursive pentru a obține credibilitatea sau captarea: necesitatea respectării unui principiu al distanței și al neutralității, al tratării faptelor într-o succesiune fidelă, al exacerbării antagonismelor de o manieră să provoace polemici care să ofere un plus de spectaculozitate în dezbaterile de opinii. Se fixează și limite ale discursului jurnalistic, care trebuie să povestească, să capteze, dar nu trebuie să se confunde cu discursul istoric
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
o repetare la nesfârșit a acelorași idei forță: comunismul este bun, capitalismul este degradat și vicios, conducătorii României obțin succese peste succese, probleme nu mai există sau sunt în curs de rezolvare. Repetarea nu înseamnă imobilism, dar transformarea conduce spre exacerbarea ideilor propuse: succesele conducătorilor sau aparența succeselor se transformă în cultul personalității, problemele sunt aneantizate sau minimizate prin comparație cu cele ale occidentului. Treptat, interesul tematic s-a reorientat de la diversele probleme interne, către latura externă a politicii comuniste, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Iar premierul Călin Popescu Tăriceanu ne-a spus că nu trebuie să exagerăm acest semnal, pentru că nu are o importanță politică deosebită. Criza ostaticilor români din Irak îl ține blocat pe președintele Băsescu în interminabile ședințe ale celulei de criză. Exacerbarea violențelor în Irak, ca reacție teroristă la instalarea guvernului legitim, ne-a prins în cel mai prost moment posibil. Colac peste pupăză, guvernul bulgar încearcă să se salveze politic, anunțând în prag de alegeri că își va retrage trupele din
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
acționat la toate nivelele, cu intensități diferite în funcție de vârstă, educație, poziție socială și caracter. Individul, expus unui plan diabolic de inducere a suspiciunii, a dezinformării și terorii, s-a izolat. Însingurarea a dus la descurajare, dar și la egoism, la exacerbarea instinctului de conservare, ce a stins în sufletul multora dintre noi și ultima scânteie de demnitate. Ilegalitatea și abuzul de putere au demontat rapid conștiința libertății, ca pe un ceas vechi. Constatam, unii îngroziți sau resemnați, alții cu o satisfacție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acționat la toate nivelele, cu intensități diferite în funcție de vârstă, educație, poziție socială și caracter. Individul, expus unui plan diabolic de inducere a suspiciunii, a dezinformării și terorii, s-a izolat. Însingurarea a dus la descurajare, dar și la egoism, la exacerbarea instinctului de conservare, ce a stins în sufletul multora dintre noi și ultima scânteie de demnitate. Ilegalitatea și abuzul de putere au demontat rapid conștiința libertății, ca pe un ceas vechi. Constatam, unii îngroziți sau resemnați, alții cu o satisfacție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
democrației în țările din regiune. Tot de la începutul anilor 1990, Uniunea Europeană se afirma la nivel internațional prin promovarea unui set de norme și valori care stau la baza democrațiilor europene 1. Dar, în sânul statelor membre, acest moment coincide cu exacerbarea criticilor cu privire la deficitul democratic ce pare să caracterizeze regimul politic al Uniunii Europene. Considerată prea tehnică și prea complexă pentru a suscita interesul celor care nu sunt specialiști în studii europene, construcția europeană a început în acest context să constituie
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
baza unei metafore a sadismului sexual profund încâlcite, un atac masiv asupra simțurilor. Am observat că suprimarea egoului nu reprezenta eliberarea promisă, ci un act silit de răzbunare, care nu se putea detașa de complicațiile mâniei oarbe și ale frustrării. Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista: simțurile nu izbucneau în libertate, ci sufereau o implozie care le făcea să se retragă“. Cu alte cuvinte: în timp ce programul estetic al lui Warhol putea fi înțeles ca o eliberare de convențiile burgheze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
returnezi cazul procurorului. Dar cel mai mult și mai mult cazurile se amână pentru exercitarea dreptului la apărare. În România se practică exercitarea abuzivă a dreptului la apărare. Pentru că astăzi pe buzele tuturor stau „drepturile omului“, s-a ajuns la exacerbarea lor. De exemplu, vine inculpatul și spune că vrea termen pentru apărare. Și atunci tu trebuie să-i dai termen ca să-și angajeze avocat. La al doilea termen vine avocatul și spune că abia a fost angajat și n-a
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
un eseu ce poate schimba câteva idei într-o mulțime de cititori. Învățământul are, pe lângă rolul de a forma, și pe cel de a conserva. O parte din discuțiile despre lipsa efectelor sociale ale anumitor forme de învățământ este datorată exacerbării pragmatismului. Nu cunoaștem îndeajuns consecințele acestor "gesturi didactice" pentru a da sentințe absolute. E o scuză? Poate! Dar dacă nu e? Tendința actuală a Occidentului în domeniul învățământului și a cercetării este orientarea spre interdisciplinaritate. Dar interdisciplinaritatea înseamnă de fapt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
primul rând, Wikinson era protestant, în al doilea rând, dacă vroia să vadă cotele paroxistice atinse de superstiție nu trebuia să călătorească până în Carpați, putea doar să arunce o privire peste gard, în Scoția. Nu putem contesta însă, tendința de exacerbare în manifestări a emoție religioase sau sumedenia de mărci ale pioșeniei care cu timpul au devenit adevărate cutume: oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]