2,253 matches
-
în bătaie de joc, să mănânce o pisică... sau Despre marea încercare ce a făcut la Napoli bufonul Gonella). Distanțarea (mai bine zis anularea distanței) dintre persoana reală și personajul literar a generat, iată, un fenomen specific renascentist. Căruia unii exegeți îi atribuie totuși o descendență medievală clară, întrucât în Evul Mediu târziu prezența măscăricilor și a nebunilor parodia diverse momente ale ritualului serios. Contextul îi favorizează pe bufoni, cei ce stârnesc râsul atunci când își scutură tichia sau când simbolizează nebunia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
toată,/ să fie-nvins de-o fată ne-narmată!"), suita curtenilor trăiește și ea aceeași dramă. Totuși, aglomerarea unor secvențe succedată de abandonarea anumitor personaje, ale căror destine rămân, în final, la fel de necunoscute ca și în debutul operei, dau dreptate acelor exegeți care consideră că anumite cânturi sunt prea elaborate, uneori chiar stufoase. Intenția, chiar vanitatea lui Boiardo, este de a-i uimi pe ascultători prin bogăția și felurimea intrigilor, atrăgându-i în aventurile cele mai ciudate. Dar concepțiile cele mai originale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
suportul epic popular și să-l reconstruiască erudit, introducând noi episoade, noi stiluri și limbaje și totodată denunțându-și, cu umor, țintele favorite, pe care le-a expus în toată "goliciunea" lor spirituală unor cititori avizi de scrieri necenzurate. Mulți exegeți ai operei lui François Rabelais susțin ipoteza izvoarelor folclorice ale romanului său, fie prin trimiterea la modelul direct, cum face Genette, fie prin discutarea detaliată a cronotopului specific rezultat din îmbinarea influențelor, cum face Bahtin atât în studiile "Bazele folclorice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Girolamo Teofilo Folengo și anumite episoade, cum ar fi coborârea în Infern a suitei conduse de Baldus, cavalerul rătăcitor, care i-a oferit ideea să-l parodieze pe Dante însuși în cunoscutul capitol XXX al Cărții a doua, căruia unii exegeți îi atribuie și alte surse, cum ar fi dialogul intitulat Menipp sau evocarea morților al lui Lucian din Samosata 266. Asemănările decurg din modul de imaginare propriu-zisă a situației: ca și cinicul Menipp căruia i se permite să asiste la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie identificată cea de-a doua trăsătură fundamentală a scriiturii sale, vocația ironică. Paginile sale nu sînt bizare gratuit, doar de dragul absurdului care nu i-a lăsat indiferenți pe atâția exegeți. Ciudățeniile stilistice reinventează, de fapt, limbajul golit de conținut sau, în termenii altui secol, formele fără fond, literatura ușor de scris "când nimic nu ai a spune". Pâlnia și Stamate e subintitulat strategic Roman în patru părți, pentru a-i
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o trecere în revistă a bibliografiei problemei, pe cât de stufoasă pe atât de generatoare de controverse, oglindă fidelă, din acest punct de vedere, a fenomenului însuși. "Avatarurile postmodernismului fac aproape imposibilă o definiție larg prizată, acceptată fără obiecțiuni de armata exegeților", considera Adrian Dinu Rachieru în cartea sa Elitism și postmodernism. Postmodernismul românesc și circulația elitelor. Și totuși, încercând o definiție exhaustivă, Mircea Cărtărescu îl numește: "[...] epifenomenul cultural, artistic și, în cele din urmă, literar al postmodernității, calitate în care el
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
filozofic (problema culpei, a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive specifice unor autori celebri 348, dar și unul pe care exegeții îl numesc semiotic și care "utilizează misterul drept cadru pentru o meditație susținută asupra semnelor și paradoxurilor implicate în producerea și interpretarea de semne"349. Acesta din urmă a fost din plin exploatat de ecranizarea romanului în 1986, sub regia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmodernismul n-ar fi fost posibil fără modernism, așa cum nici modernismul n-ar fi fost posibil fără romantism. 315 Monica Spiridon, "Mitul ieșirii din criză", în Caiete critice, nr. 1-2/1986, p. 78. 316 O discuție la obiect îi aparține exegetului Adrian Marino, care pornește chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Examinarea fenomenelor religioase capătă formă în cadrul analizelor sociologice asupra schimbării sociale. Ca atare, între 1835 și 1850, ea apare în opera unor autori de altfel foarte diferiți, ca A. de Tocqueville, A. Comte și F. Engels. "Născută din controversele dintre exegeții protestanți și catolicii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, îmbogățită cu informațiile date de călători și de misionarii angajați în evanghelizarea Lumii Noi, analiza nonteologică a fenomenelor religioase, pătrunsă de critica Luminilor, face din credințele religioase, în
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului" criticului modernist. Și totuși, în ciuda precizărilor mai mult decât lămuritoare, romanul nu s-a bucurat de o receptare favorabilă nici în epocă, și nici după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-au raportat mereu (am spus-o de nenumărate ori) la formula total inadecvată a literaturii mimetic-autenticiste. Mihail Sebastian, spre exemplu, reproșa cărții stilul de "eseu psihologic" și construcția "total defectuoasă", iar criticului-prozator "neputința de a crea oameni"10 (de parcă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
consecință, din dorința de a fi consecvent cu propriile teorii, atunci când s-a referit la literatură în genere (și nu numai la categoria comicului) Bergson a evidențiat aproape exclusiv latura ei formală, de mecanică goală, ceea ce i-a determinat pe exegeții operei sale să vorbească despre un "pesimism lingvistic radical"22, trădând o neîncredere fără precedent în cuvânt (considerat un mijloc inadecvat nu doar de cunoaștere, ci și de reprezentare). Prin urmare, neputând transpune în pagină bogăția concretului fenomenal la fel de fidel
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar "memoriei voluntare", noul roman se revendică în schimb de la procedeul "muzical" al memoriei involuntare și de la o structură deschisă, dinamică, modelată de "imaginea ascunsă" a timpului îngropat în pagina scrisă. Trebuie precizat acum că, deși se numără printre primii exegeți care au semnalat amestecul de elemente bergsoniene și husserliene în romanul lui Proust 24, Camil Petrescu îl interpretează pe scriitorul francez numai prin grila filosofiei lui Bergson și a "noii structuri", fără alte nuanțe (atât de necesare totuși, dată fiind
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
momentul de grație. Din acest motiv, atunci când își propune să exploreze inconștientul (deziderat comun al scriitorilor moderni), Lovinescu recurge la niște mijloace inadecvate, tributare mai curând vechilor formule artistice de unde și impresia de "hibridizare", cum și "inconsecvențele" semnalate de majoritatea exegeților. Până una alta, trebuie să reținem că excluderea simțurilor minore din orizontul trăirilor afective și al proceselor psihice (conștiente și inconștiente) indică o deviație simptomatică în raport cu proustianismul, ce relevă caracterul raționalist-artificial ("analitic" în sensul cel mai îngust) al "metodei" lovinesciene
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
digerabil, ca un actor slab: "-Diano, Diano, se apropie el iluminat de dânsa, simt în mine adevăratul traumatism, nu cel pe care l-am resimțit în momentul refuzului... Mă simt altul, limpezit, generos, renăscut". Nereceptivi la asemenea tip de discurs, exegeții au sancționat unanim "episodul-cheie"56, îndelung pregătit pentru a produce un efect de șoc, o spectaculoasă și, de bună seamă, neverosimilă răsturnare de situație. Lovinescu știa însă foarte bine ce face atunci când își punea eroul într-o postură ridicolă. Bizu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în alte interpretări (inclusiv, chiar dacă nu explicit, în comentariile lui Călinescu), într-un context (anii '30) în care opera eminesciană devenise pretextul major al disputelor ideologice de tot soiul. Or, cum ideologiile constituie, la rândul lor, "traducerea politică a mitului", exegeții au depistat "trei trăsături definitorii ale funcționării mitului eminescian în perioada interbelică": 1. "utilizarea politică a acestuia"; 2. "asocierea definitivă a problemei Eminescu aceleia a identității naționale românești"; 3. "retorica religioasă utilizată pentru a invoca mitul"103. Însă lectura lovinesciană
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comun, lipsit de "personalitate". Cât privește interpretarea călinesciană, pe care Lovinescu voia s-o combată, trebuie precizat că nici ea nu demitizează figura poetului, cum s-a afirmat uneori, în totală necunoștință de cauză. Dimpotrivă, departe de a fi un exeget obiectiv și rece, Călinescu s-a dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care-și găsește satisfacția numai în suferință ("Poezia lirică fără durere nu se poate"; "neputința de a fi fericit forma, negreșit, elementul esențial al conștiinței lui"). Iar concepția aceasta "doloristă" nu-i o "invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum următoarea: "[...] ca să scrii mare poezie trebuie să-ți fie greu pe lume și amar, să pătimești, să te chinuie doruri, amintiri și deznădejdi, să le accepți
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
planul rememorării fiind un procedeu predilect de construcție narativă, articulat ca expresie nemijlocită a unei psihologii "schizoide" invariabile, schițată de Lovinescu încă din primele texte literare. Plecând de la observația că memoria are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să-i citească în suflet și, edificată, știe și cum să preia inițiativa erotică (femeia "cu inițiativă" răspunzând "unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul lui Amor și Psyche, după cum reiese și din următorul fragment epistolar: "până a nu te cunoaște numai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dorită. Într-unul dintre studiile sale de tinerețe 167, Ioan Petru Culianu a explicat într-o manieră asemănătoare rostul inversării rolurilor în cuplul erotic eminescian. Plecând de la observația comună că, la Eminescu, de obicei, femeia se exhibă iar bărbatul privește, exegetul atribuia "iubirii" (mai precis: îndrăgostirii, "cristalizării" amoroase) o formă de privire "furișată", care surprinde numai o parte din intimitatea feminină dar tocmai această "frustrare" intensifică, de fapt, pasiunea erotică. Voyeurismul (și, implicit, fetișismul: ochiul bărbatului nu vede niciodată "întregul") desemnează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
negru sau Lunatecii", ilustrând deci, am spus, un gen de proză deja existent 226). Oricum, originalitatea prozatorului, atâta câtă este, e de găsit tot în formula romanului-melodramă, cu rădăcini în autobiografie. Lipsiți de înțelegere pentru o poetică de acest gen, exegeții literaturii lui Lovinescu au sancționat aceleași "defecte" și în romanele eminesciene, și în cele de inspirație așa-zis "autobiografică": ca operă memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste" și a pauperității informațiilor legate de viața spirituală a protagonistului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului cu același nume. Dar pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
manifestă aici în forma amintirii-obsesie", astfel că "vocea autorului exprimă bucuria de a se regăsi în spațiul trecutului", iar "bucuria de a se regăsi în trecut devine obsesie a trecutului" (p. 88). Ciclul Bizu conține de fapt, cum bine observă exegetul, "întreaga tematică și suma tuturor procedeelor narative", romanele lovinesciene ilustrând, în genere, un scenariu narativ stereotip în trei "trepte": 1. "textul ca viață"; 2. "textul ca provocare a textului"; 3. "textul ca reper al lecturii sale". Justificată într-o anumită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe plac tocmai în Ispania, un târtan, jidov spaniol, și l-au luat de bărbat, cu carele pe la 1844, venind aice, și-au vândut toate moșiile și țiganii și s-au dus la praznicul dracului". 68 Potrivit celor mai avizați exegeți (ca Michael R. Booth ș.a.), în melodramă nelegiuitul e reperabil scenic prin mustața pe care o poartă element vizual menit să codifice distribuția "triunghiulară" a personajelor. 69 Frecventarea cinematografului reprezintă un simptom caracteristic stilului de viață modern, sugerând emanciparea femeii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]