3,283 matches
-
satele Horodnic de Jos și Voitinel, de unde adună un mare număr de povești, care aveau să fie tipărite abia peste trei decenii: Povești poporale românești, 1886. Dar valoarea colecției trebuie raportată la momentul întocmirii ei. Deși repovestește, folcloristul nu denaturează expresivitatea limbajului popular și reușește, cu destulă iscusință, să reconstituie atmosfera firească a narațiunii. Culegerea se încheie cu câteva anecdote și un apreciabil număr de ghicitori, apărute, în parte, în revista „Familia”. O contribuție însemnată e adusă de volumul Colinde, cântece
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct, de o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile neașteptate și divagațiile ce predispun la reflecție, acestea fiind favorizate de
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Murgu, adresate primarului de atunci al Lugojului, Constantin Udrea. În anul al treilea de existență S. acordă spații ample eseului: Aurel E. Peteanu (Natura și poezia), Ioan I. Corabeu (Literatura și trecutul), Maia Ceia (Mântuitorul Iisus și știința), Filaret Barbu (Expresivitatea în artă) și Ștefan Bezdechi (Dragostea în poezia populară din Banat). Recenziile la cărți și reviste, impresiile și notele de călătorie, câteva traduceri din italiană și din engleză, acestea din urmă datorate lui Petre Grimm, informațiile despre conferințele ținute în cadrul
SEMENICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289613_a_290942]
-
Gorovei, Theodor Șerbănescu, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 366, Ist. lit. (1982), 420-421; Vianu, Opere, II, 195-197; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit, 188-189; Ist. lit., III, 41-42; Const. Solomon, Theodor Șerbănescu. Contribuții la vieața și opera sa, „Analele Moldovei”, 1943; Negrici, Expresivitatea, 127-128; Dicț. lit. 1900, 826-827; Rusu, Membrii Academiei, 511; Dicț. scriit. rom., IV, 444-446. D. M.
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
al cuvântului românesc și de a lucra cu răbdare de artizan muzicalitatea versului. Cele mai multe piese cuprinse în Paysages, dar și în Plomb, transpuse din G. Bacovia, relevă „inventivitatea și forță cu care se păstrează inventarul lexical al originalului, sporindu-i expresivitatea prin mici modificări de timp, persoana, substantivizări ale verbului etc.” (Mircea Anghelescu). Aceleași calități pot fi observate și în versiunile textelor lirice aparținând unor poeți români contemporani, precum Cezar Baltag, Leonid Dimov, Marta Petreu, Simona Popescu, Magda Cârneci, Angela Marinescu
SERRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
un roman poetic, cu modelul îndepărtat în Paul et Virginie de Bernardin de Saint-Pierre, și cucerește prin farmec liric. Cu toate că omogenitatea construcției și, implicit, a tonalității interioare e prejudiciată prin introducerea unor episoade realiste cu tentă critică, nu lipsite de expresivitate, dar proprii altui tip de literatură, emoția procurată de situațiile, mult mai numeroase, ce dau scrierii caracterul individualizant, liric, rămâne covârșitoare. Raportabil - și raportat de comentatori - la Alain-Fournier (Le Grand Meaulnes), romanul creează starea de poezie pe două căi: prin
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
acea orientare a folcloristicii europene care interpreta creația populară prin recursul la etnopsihologie, curent care avusese ecou și în lucrările lui Hasdeu. Considera folclorul generat de un fond psihologic în esență comun. Prin evoluție istorică, dar și datorită imaginației și expresivității limbii, se marchează atât diferențierile, pe tipuri și variante, cât și analogiile. Plecând de la elementul național, prin lărgirea sferei la vecinătatea balcanică și la înrudirea romanică, până la tipurile miturilor antice sau, prin procedeul invers, de la matca universală către fondul specific
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
și aptitudinile sale, gradul de originalitate, despre progresul înregistrat de la o etapă la alta a experimentului. Cele mai frecvente criterii după care au fost analizate aceste produse vizează: corectitudinea - incorectitudinea, nivelul realizării(foarte bine, bine, suficient), originalitatea - banalitatea, complexitatea - simplitatea, expresivitatea. Probele și sarcinile de învățare în experiment au variat atât sub raportul naturii conținutului informațional, cât și în ceea ce privește gradul de dificultate al sarcinilor de învățare(simple, medii, dificile). Analizând lucrările copiilor am reușit să-i cunosc mai bine, sub diferite
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
structurală trebuie să cedeze locul unei fenomenologii a poeticului care privește geneza gândirii poetice în forța expresivă a cuvântului, printr-o întoarcere la cuvântul sensibil în el însuși, din al cărui sens se dezvoltă imaginea poetică, în planurile succesive ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
conceptele prin fantezia lui derutantă, ar putea fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
felul lui Sigmund Freud, ci punându-l în legătură cu un text ales la întâmplare, prin înfigerea unui cuțit într-un manual de patologie erotică. Militând pentru ieșirea din granițele destul de fluide ale literaturii, câteva texte ale lui T. revin acolo datorită expresivității unor peisaje onirice. Lucrări ca Vision dans le cristal, Le Profil navigable au valoarea unor căutări și explorări pasionante ale spațiului oniric al existenței prin mijloace experimentale. Ceea ce frapează este materialitatea imaginilor descrise ca strictă operație narativă. În Le Même
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Pasărea morții devin o posibilă replică la Ciclul morții al lui Camil Petrescu. Eludând spectaculosul macabru, senzaționalul terifiant, poetul comunică tragicul individual, suferința înnebunitoare a cărnii, exasperarea neputincioasă și resemnarea amară a nervilor epuizați, țipătul mut al conștiinței defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A. Poe: „Răspunse corbul: Nevermore”, cuprinde ca refren un cuvânt german cu sonoritate asemănătoare: Hungertod („moarte prin foame”). Cu procedee tehnice analoage celor din Erlkönig, balada lui Goethe
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și asocieri de o expresivitate stranie, percutantă: „luna putrezind pe scoarțe / fetele din sat o iau drept floare”, „profețiile sunt duse la fierar”. Proza lui Ț. are ca principală sursă viața din Bucovina, mai ales cea rurală, desfășurată pe aproximativ două secole. Primul roman, al
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
epuizarea ei. Așa se întâmplă cu utilizarea comparativului: „Sunt cu o frunză mai singur”, „Sunt cu o mângâiere mai sărac”, „Sunt cu un cuvânt mai tăcut”. Luată separat, fiecare asemenea asociere este de efect, dar, prin reiterare, procedeul își pierde expresivitatea. Evoluția lui Gh. Tomozei în cadrul generației sale este asemănătoare, până la un punct, cu aceea a lui Florin Mugur. Scutieri ai lui Labiș și formați într-o anumită mentalitate literară (aceea care cultivă poezia evenimentului și respinge programatic modernitatea), ei au
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
fetelor (1977), va fi urmată de Insula adolescenței (1980) și de Băiatul cu ghitara (1981), consacrate vieții tinerilor în formare. Deși pe alocuri se simte amprenta ideologiei oficiale, narațiunile dezvăluie un prozator cu reale aptitudini: subiecte și caractere bine conturate, expresivitate și oralitate stilistică. Povestirile și scheciurile intitulate Cazuri și necazuri (1986) și Eu sar de pe fix (1995) par să fie transpunerea epică a scenetelor vesele interpretate în fața publicului de actorul U., văduvite însă de efectele umoristice specifice reprezentării scenice. Piesele
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
la roza mistică a lui Petrarca) sau motivul oglinzii, cel al nurilor sunt, în stihurile lui V., de origine cultă. Se pare că poetul avea o întinsă cunoaștere a liricii europene. Ecouri din lirica populară, prezente, nu capătă o deosebită expresivitate. Versurile se mișcă în abstracții și verbalism complicat, uneori ajungând însă și la gingășie, precum în comparația iubirii cu floarea ce se întoarce după soare ori în metafora ochilor îndrăgostiți, care singuri pot oglindi întreaga frumusețe a celei fără seamăn
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
precum și în modalitatea populară de a lega sau explica faptele. Frazarea și topica generează o anume ritmicitate și armonie, iar simplitatea, proprietatea stilului reduc comunicarea la strictul necesar. O deosebită importanță și în ordine estetică o are lexicul, de o expresivitate genuină, inefabilă, insolită pentru percepția modernă, ca și modul de asamblare a cuvintelor, a formelor flexionare, fonetica textului, toate purtătoare intrinseci de valențe artistice. Aceste elemente asigură fluiditatea și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Dudu” - o generație care crește în mijlocul unor transformări și conflicte dramatice. Este aici o proză austeră și disciplinată, armele ei nu sunt nici podoaba stilistică, nici exactitatea adevărului, ci o sinceritate spontană, care în exercițiul scrisului se convertește în prospețime, expresivitate, căldură umană. Când evocă personaje, V. nu face analiză psihologică, dar descrie minuțios comportamentul și notează fraze-cheie, menite să definească un caracter, o psihologie. Se detașează astfel un portret al tatălui, parcă la antipodul lui Moromete. De altfel, apropierea de
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă viețile de odinioară. / Trec atâtea cristale înghețate /Peste frunți prin odaia mânjită
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția acordată regionalismelor. Explicate prin procedeul glosării, ele îmbogățesc sinonimia limbii, săracă în epocă. Expresivitatea „propovedaniilor” e dată de seria epitetelor plasticizatoare și de comparațiile largi, metaforizante. Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare (1685), manual de morală practică după model catihetic, destinat școlilor calvine, este transpus prin intermediul versiunii maghiare a lui Ștefan Matko după
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
se reflectă în întreaga-i operă. Confesiune fundamentală, Idei trăite probează că la V. clasicismul stă la temelia unei Weltanschauung de exemplară altitudine ontologică. Se pronunțase de timpuriu în sensul unei arte care, pornind de la datele complexe ale existenței, „dobândește expresivitate umană, ia parte la mobilismul vieții istorice și exercită marea ei putere asupra societății”. Ideea de „heteronomie a artei” se conturase încă din perioada redactării tezei de doctorat, de unde provine și interesul pentru problemele de istorie literară, estetică, morfologie a
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
le denaturează sensul. Important pentru documentul istoric pe care îl reprezintă cronicile sale, Z. rămâne un autor interesant, deși defazat în istoria scrisului autohton. Dincolo de construcțiile lingvistice arhaice și slaba cultură modernă, el reușește, în momentele de avânt patriotic și expresivitate retorică, amintind de Nicolae Bălcescu, să surprindă sentimentalitatea zbuciumată a unei epoci. SCRIERI: Înainte de Tudor Vladimirescu 1800-1821. Ultima cronică română din epoca fanarioților, îngr. și introd. B. P. Hasdeu, București, 1884; Dăslușire, îngr. și pref. Gh. T. Kirileanu, București, 1943
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
părinți apar de multe ori opinii diferite. Conflictul de opinie apare în momentul în care comunicarea se bazează doar pe opinia proprie impusă celuilalt ca adevăr. În aceste condiții tehnicile de argumentare îmbracă tot mai des haine retorice care asigură expresivitate și capacitate de seducție argumentativă. Acest traseu are un singur scop, asumat tacit de fiecare dintre participanții la dialog, impunerea opiniei. Soluționarea conflictului de opinie nu se poate face decât prin dispută critică. Punctele de vedere comune pot rezolva divergențele
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului științific și plasticității celui literar, devenind, prin expresivitate, de neconfundat. Dintre istoricii generației mele, cel mai mult mi-a plăcut și îmi place, în continuare, Alexandru Zub, un eminent teoretician al istoriei și un analist de marcă al fenomenului cultural în care intră, bineînțeles, și ideologia literară și
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
ca o formă de cunoaștere a trecutului, dar și ca un mijloc de spiritualizare a nației sale. A sugerat de mai multe ori în scrierile sale această idee. Discursul lui este coerent și elegant, plin de idei și de o expresivitate remarcabilă. El însuși, ca om, are în relațiile obișnuite de viață un comportament de o distincție, aș spune, aristocratică. Ușor retractil, de o corectitudine și o discreție ce contrastează cu volubilitatea și relativismul nostru valah, moldoveanul Alexandru Zub este o
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]