5,918 matches
-
se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
surprinde gazda încă tânără (ceea ce nu‑i cazul tău, firește) singură, în timp ce‑și face toaleta, și o privește în așa fel, încât aceasta știe imediat ce urmează și că de‑acum n‑o mai scapă nici bunul Dumnezeu. Tipul n‑ar ezita nici o secundă să treacă la fapte. Ce te‑a apucat tocmai acum cu cârpa aia de praf, Gretl, las‑o deoparte și arată ce poți. Trebuie să lași combinezonul să alunece încet în jos și încearcă să te acoperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fornăind pe nas. Nu i-am răspuns nimic nici de data asta. M-am uitat urât la el cu o privire care voia să spună: „Nu-i treaba ta“. Văzându-mi căutătura supărată, Monkey s-a schimbat la față, de parcă ezita dacă să zâmbească Încercând să mă păcălească, sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
maxim. — Era o fată prea bună? — Nu era deloc pretențioasă. Lucra normal, În timpul zilei, și te așteptai să nu aibă prea mult timp liber seara. Cu toate acestea, din momentul În care relația noastră a atins și aspectul sexual, nu ezita să vină În camera mea de hotel ori câte ori o chemam, beat fiind, pe la două sau chiar la trei noaptea. Bineînțeles, nu făcea asta pentru că n-ar fi avut succes la bărbați. Doar lucra Într-un butic și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un anticariat niște reviste vechi cu profil SM. Când Îmi aduc aminte acum, Îmi dau seama că erau doar niște pictoriale destul de insipide, bune numai pentru maniaci. Într-una din reviste am dat peste o scenă de spălături intestinale. Am ezitat Îndelung dacă să cumpăr revista sau nu și În cele din urmă am renunțat, deoarece Într-un orășel mic de provincie ca acela vestea că am cumpărat așa ceva s-ar fi răspândit În câteva clipe. Am dat târcoale de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am ezitat Îndelung dacă să-i cer să renunțe sau nu la ce-avea de gând să facă cu Mie. Bineînțeles că problema nu se punea În termeni de morală, nici dacă direcția spre care se Îndrepta era greșită sau nu. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rămas mult timp ghemuiți pe jos, În pielea goală, cu mâinile apăsate pe tâmple. A doua zi Maestrul mi-a cerut să plec la Paris. Era vorba despre un mic rol principal Într-un film regizat de un german și ezitam neștiind ce să fac. Maestrul m-a sfătuit să accept rolul. Într-o zi s-a ocupat de absolut toate pregătirile: a luat legătura cu un prieten din Paris și i-a cerut să-mi caute un apartament, lecții particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta? — Nu găsesc nici o fisură în raționamentul dumneavoastră, Frau Lange. Se pare că v-ați gândit foarte bine la asta. Pot să văd scrisorile de la fiul dumneavoastră? Întinzându-se spre un dosar de lângă șezlong, ea aprobă din cap și apoi ezită: — E necesar acest lucru? Să-i citești scrisorile, vreau să spun. — Da, este, am afirmat eu cu tărie. Bilețelele de la șantajist le mai aveți? Ea îmi dădu dosarul: — Totul este acolo, îmi spuse. Scrisorile și bilețelele anonime. — Nu v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
auzit de nefericita moarte a lui Herr Stahlecker, zise el ridicându-se. Și desigur că vei dori să faci niște investigații. Dacă vreunul dintre oamenii mei îți poate fi de folos, indiferent cât de incompetent este, te rog să nu eziți. Totuși, presupunând pentru o clipă că acest impediment nu ar mai exista, care ar fi răspunsul dumitale? Am ridicat din umeri: — Cum bănuiesc că în cazul unui refuz mi-aș pierde autorizația de detectiv particular... — Normal... — ...permisul de port-armă, permisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vogelmann. — Cel puțin puteți spune că am încercat, Herr Steininger, zise Vogelmann. Nu exagerez când spun că am epuizat toate metodele obișnuite de cercetare. Se opri să-și dreagă vocea și, cerându-și scuze, își tamponă gura cu o batistă. — Ezit să vă sugerez asta, Herr și Frau Steininger, și vă rog să nu mă credeți un glumeț, dar când obișnuitul s-a dovedit inutil, atunci cu siguranță nu poate fi nici un rău în a recurge la neobișnuit. — Eu credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
suferința altora. Era ca furtul pernuțelor de pe o pereche de cârje. — Peter, zise Hildegard, nu mi se pare că avem cu adevărat prea multe de pierdut. — Nu, bănuiesc că nu. — Sunt atât de bucuros că gândiți așa, zise Vogelmann. Întotdeauna eziți să recomanzi oamenilor un astfel de lucru, dar cred că în acest caz nu există alternativă. Cât va costa? — Aici vorbim de viața Emmelinei, izbucni Hildegard. Cum poți să te gândești la bani? — Costul este foarte rezonabil. Sunt foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și durere. Păru să ezite: E dificil de spus toate astea. El zice că sângele acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie răzbunat pe franci și religia lor, în numele vechilor zei. Apoi gemu aproape ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am spus. Puteți conta pe mine că nu voi spune nimic despre ceea ce s-a revelat în această seară. La fel și soția mea. — Herr Steininger, știam eu că veți înțelege. Deschise ușa de la intrare: — Vă rog să nu ezitați să ne contactați din nou dacă veți dori la un moment dat să intrați în legătură cu fiica dumneavoastră. Dar eu aș mai sta un pic. Nu e bine să chemi un spirit prea des. Ne-am luat din nou la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de fum de lemn și carne de mânzat prăjită. Fata era tânără, nu avea mai mult de 25 de ani, și, cu excepția cancerului uriaș care îi mânca o parte din față, ai fi putut spune că era atrăgătoare. Nu am ezitat mai mult de o clipă, dar fu destul ca să se mânieze: — Ei? La ce te holbezi? se rățoi ea, gura lărgindu-i-se într-o grimasă care îi dezvăluia dinții înnegriți și marginea a ceva mai întunecat și mai putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tău a făcut întodeauna tot ce i-a stat în putință pentru a opri oamenii răi. Era un polițist al naibii de bun. Mi-am fluturat mâna spre toate geamurile sparte: Mă întreb oare ce-ar fi crezut despre toate astea. Heinrich ezită, un nod ridicându-i-se în gât în timp ce cântărea implicațiile a ceea ce-i spusesem. — Atunci... nu au fost... evreii cei care l-au ucis? — Evreii? Dumnezeule mare, nu. Am râs: De unde naiba ți-a venit ideea asta? Nu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littré adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. în toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității grecești. De altfel, cel mai mare adesea, ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon, care-i privește la fel de binevoitor pe atomiștii din Abdera: niște dușmani și nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mâna ta, Privindu-te în ochi te voi sorbi, Iar de la lucru,'n fiecare dată, Când vei sosi, cum sunt eu jucăușă, Te voi intâmpina exact la ușă, Cu ce-am fost de natură îmbrăcată, Așa că, poți să suni, nu ezita, Ai telefonul jos, unde mi-e poza Și-ntreabă de Rozita, sau de Roza, Voi fi aici, în așteptarea ta. Tel : 021 312 9555 Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Anunț în ziarul local / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ANUNŢ ÎN ZIARUL LOCAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364351_a_365680]
-
vreme amânată. Prin convertirea Împăratuluilui Constantin la Creștinism s-au modificat si raporturile dintre Biserică și Stat (ajungându-se la așa numita „simfonie bizantină”). Socotindu-se slujitorul lui Dumnezeu, responsabil în fața Lui de buna rânduială în Biserică, el nu a ezitat niciodată să intervină în treburile acesteia, în mod decisiv și hotărâtor, cum a fost cazul cu convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea. El a creat precedentul, după care numai Împăratul putea să convoace un Sinod Ecumenic, iar Biserica a acceptat
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
nu care cumva să te calce aproapele pe bătătură . Iar aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va înghiț abisul viitorului ori vei rămâne împotmolit în mlaștina trecutului! RĂBDARE. RĂBDARE! RĂBDARE? Însă moartea de ce n-o fi având răbdare cu noi? A, ești fericit? Păi, atunci nu ești român! Românul
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
surprins cât de mult vorbim despre virtuozitatea tehnică impresionantă a cineastului. Într-adevăr, Nemeș este iscusit și subtil în crearea suspansului și a groazei, dar nu în stârnirea emoției și a empatiei, ceea ce probabil nici nu era obiectivul lui. Am ezitat mult înainte de mă decide să văd filmul. Fratele mult iubit al mamei mele, cel care ar fi fost unchiul meu, a fost în Sonderkommando la Auschwitz. În februarie anul acesta, am văzut un interviu cu Mânci Mezei, o prietenă foarte
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
de protest Conferinței pentru drepturile omului de la Belgrad. După difuzarea ei, Paul Goma și adepții lui au fost permanent urmăriți, arestați, șantajați și supravegheați de Securitate. *** Adrian nu înțelesese aproape nimic din ordinul dat. Era trecut de miezul nopții. Încă ezita în brațele somnului. Subconștientul însă lucra, făcând raționamente: „Dacă ne-a trezit așa târziu, în noapte, înseamnă că Securitatea este iar pe urmele noastre; știe unde ne-am ascuns”. În mintea lui răsunau cuvintele lui Goma din Scrisoarea citită la
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
fost prezenți opt dintre autori. Prieteni și colaboratori vechi despre care voi relata imediat. Am trecut la prezentarea antologiei ACORDURI MOLDAVE care a primit acest titlu deoarece erau prezenți foarte mulți poeți din zona Sucevei și Fălticeni, care nu au ezitat să fie prezenți și la Bunești cu toate că fuseseră și la lansarea de la Suceava din primăvara acestui an 2015. Inițial antologia am dorit să se numească Bucuriile vieții, dar fiind mulți poeți din zonă am schimbat titlul în ACORDURI MOLDAVE. Tot
TREI ANTOLOGII CU PRIETENI PARTEA ÎNTÂI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362919_a_364248]
-
Hrusca - Ruga pentru părinți : Pagina realizată de MM (Spania) http://mihaimarin.wordpress.com De ce nu puneți și pe râs impozit Și birul progresiv pe sărăcie? De ce nu puneți taxe pe-ntuneric? Impozitați și vântul ce adie! Ar fi păcat să ezitați în crimă De-a confiscă și sângele din vine, Continuați prăpădul cu ardoare Și răul ce vă face-atât de bine! Taxați iubirea, somnul, nostalgia, Penumbra, deznădejdea și oftatul Și unghiile care cresc într-una, Distrugeți tot, de-a lungul
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
este un aspect al voinței și al sentimentului efortului); de continuitate („curentul” conținut-conținător, ultimul posesor al posesiunii, W.James). Ruptura totală realizată în acest sens de romanul contemporan anulează orice tipare previzibile. Romanul contemporan a trecut această limită, și nu ezită să stabilească între narator și personaje o relație variabilă și fluidă, vertij pronominal acordat cu o logică mai liberă, și cu o noțiune mai complexă a personalității. Altfel spus, dacă în textul clasic enunțurile își aveau o origine bine determinată
EUL DINTR-O NARAŢIUNE NU SE CONFUNDĂ CU AUTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363338_a_364667]