10,854 matches
-
Ai să-mi arăți drumul spre fântână? MICUL PRINȚ: Uite, înțelegi, și pustiul e frumos, fiindcă, undeva, se ascunde o fântână. Pustiul, în adâncul inimii lui, închidea o taină. Cineva i-a descoperit-o și ea s-a transformat în fântână. Asta a înfrumusețat pustiul. Trebuie să știi să cauți, dincolo de toate, lucrul cel mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței care știu să râdă. OMUL: Ascultă, puișor, nu vrei să rămâi aici, pe planeta mea, cu mine. Plecăm amândoi cu avionul într-un loc cu multe flori și cu multe fântâni. E loc pentru toți și ai să-ți faci mulți prieteni. MICUL PRINȚ: Iar ai vorbit ca un om mare! Nu înțelegi? Chiar dacă aș vrea, nu se poate. Știi, Floarea mea... eu sunt răspunzător pentru dânsa. E atât de plăpândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
E atât de plăpândă! Nu are decât patru spini, o nimica toată, cu care să se apere de dușmani. Lasă, nu fi supărat; va fi plăcut, ai să vezi. Eu însumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niște fântâni, asemenea celei din care am băut eu și vulpea, cu câte un scripete ruginit care trezește fântâna, și ea cântă. Toate stelele vor cânta și îmi vor da să beau. Înțelegi? Va fi atât de frumos! Tu vei avea 500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de dușmani. Lasă, nu fi supărat; va fi plăcut, ai să vezi. Eu însumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niște fântâni, asemenea celei din care am băut eu și vulpea, cu câte un scripete ruginit care trezește fântâna, și ea cântă. Toate stelele vor cânta și îmi vor da să beau. Înțelegi? Va fi atât de frumos! Tu vei avea 500 de milioane de clopoței, eu voi avea 500 de milioane de fântâni. Rămâi cu bine. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un scripete ruginit care trezește fântâna, și ea cântă. Toate stelele vor cânta și îmi vor da să beau. Înțelegi? Va fi atât de frumos! Tu vei avea 500 de milioane de clopoței, eu voi avea 500 de milioane de fântâni. Rămâi cu bine. Asta e tot! (Crește fondul muzical, lumina scade, treptat, total. La fel și fondul muzical. Lumina va crește din nou, același decor, dar fără avion. Pe stâncile pitice, vizibil parțial Șarpele.) OMUL (vine din dreapta. Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
însă când la masă a venit o femeie sau o doamnă, mă rog, o tipă, din nou aproximăm, care a dat de veste despre un lucru absolut surprinzător. Era extaziată, tu, fată, ce chestie, ai văzut că francezii ăștia au fântână arteziană până și-n baie? Hai, fată, ești întreagă, unde ai mai pomenit așa ceva? Discuția avea loc între niște oameni care avuseseră parte toată viața lor doar de niște băi de dimensiunea unor debarale îngrămădite, unde cei mai claustrofobici riscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întregii situații. De la francezii ăștia imprevizibili te poți aștepta la orice. Așa că nu-i exclus ca, p-aicea, asemenea obicei bizar să fie văzut drept un rafinament aristocratic. Ca să n-o mai lungim, femeia noastră confundase un bideu cu o fântână arteziană și nu putem să nu ne imaginăm o scenă colosală cu dumneaei pășind timidă în budă cu aerul pe care îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil o fi studiat atent fiecare obiect din baie până când a depistat acel corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Într-una din seri, Costăchel l-a întrebat - cât în glumă, cât în serios: Măi Petrache! Tu ești dădaca pusă să mă ducă acasă de mână în fiecare seară? Uite viteazul. Nu cumva eram amândoi pe viscolul acela când de după fântâna lui Grigorosu s-o desprins o nălucă și o dispărut apoi de parcă o luat-o vântul? Era om, nu stafie, Costăchele. Tu știi bine că de când ai fost ales primar prima oară cei din tabăra lui Catârcă ți-au pus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ridicătură care domină împrejurimile pe zeci de kilometri... Se vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă. La vreo trei sute de metri înainte, pe șosea, se găsește o răscruce. „Crâșma din drum”. Locul este marcat de o fântână. Ordinul colonelului a sunat clar: „Până nu se luminează de ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți la dispoziție jumătate de ceas. Executarea!” Orice deplasare pe timp de zi era aproape imposibilă. Terenul îi ca o farfurie. Nici un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ochii și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându-ne să folosim terenul din plin. Ca la carte. Din când în când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu... Știi doar că am apucat să fac și eu patru clase”... Pe măsură ce ne depărtam de Nistru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai tras sufletul, unul din ei a cătat sămânță de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar nici una din imaginile rămase cândva pe retină n-o ajutau să o recunoască printre cele ce-i răsăriseră în cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
terenuri situate În interiorul și În afara localităților, ce pot fi : pământul agricol, pășuni, curți, grădini, păduri, izvoare și ape ce staționează sau curg de pe acele terenuri, construcții edificate pe ele cum sunt, casele de locuit și anexele precum: șură, grajd, pătul, fântâni, bunuri mobile ca : mașini, combine, tractoare, căruțe și altele, pe care o persoană fizică sau juridică le stăpanește În baza unui titlu emis În temeiul legii. Toate bunurile imobile și mobile aflate În proprietatea unei persoane fizice sau juridice alcătuiesc
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
care face lucrarea. Există obligația comună de a Întreține șanțul când acesta este bun comun. Conflictele care pot apărea, de cele mai multe ori fac obiectul medierii. Când bunul este situat pe linia de frontieră (linia de delimitare, cum ar fi o fântână sau o potecă, se prezumă că aceste semne sunt comune și le folosesc ambii proprietari invecinați. Dacă bunul este situat pe fondul vecin, deși se servesc amândoi de el, Înseamnă că proprietarul vecin care se servește de el are un
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
lumină o altă antologie, dar nu vă mai spun nimic.” „Cum ar fi viața fără cultură?” George Nechita) Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă, searbădă. Este ca o fântână fără un strop de apă lângă care te prăbușești. “Literatura este ca ziua: are o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o rezolvare. După ce au mai băut un păhărel și-au continuat poveștile. Îi spunea cumnatei sale cum a chemat-o pe fiică-sa, i-a pus un bidon În brațe și a trimis-o sus pe deal, unde era o fântână. A trecut o oră, două, trei ore, și netoata de fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai Împrumutat câte o cană
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această realitate care nu dădea bine În ochii muritorilor de rând. Biete Întrupări, frustrate, Închistate, care trăiau după mentalități și prejudecăți goale de sens , privându-se de cel mai Înălțător și revigorant sentiment: iubirea. Fără iubire, sufletul este asemenea unei fântâni părăsite, asemenea unei păduri unde nicio pasăre nu mai cântă. Grea povară pentru trăirile mele care-i căutau mereu privirea, atingerea. Sfârșitul de săptămână și sărbătorile erau de-a dreptul ucigătoare. Desigur, un binevoitor a făcut cunoscută legătura noastră. Lucrurile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timp!” Îmi ziceam În gând. S-a retras grabnic, deoarece era strigată de o altă măicuță pentru a-și continua treaba În bucătărie. Ce să mai spun! M-am ridicat ușor de la masă și am plecat Îngândurată. Știam eu că „fântânile cu apă limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „O lecție de neuitat”, tratează despre lumina sublimă a dărniciei, dar și despre bucuriile copilăriei și sinceritatea-i desăvârșită. Chipul de lumină al dărniciei și sinceritatea copilăriei nu pot decât să emoționeze până la lacrimi. „Binecuvântați!” - „Să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]