1,988 matches
-
nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de gheață se transformă În abur exploziv, de aruncat În aer orice tentativă de Înțelegere a lumii. iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de Îndoială din inimă. În clipa În care m-am Îndrăgostit, planul meu de Închegare a unui fir de Înțelegere a lumii pornind de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit Într-o clipită În aer. Tot ceea ce câștigasem În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dormea ca Întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e În brațele nemțoaicei. Apoi În secunda următoare Îmi spuneam : Cât de proastă sunt ! N-am nici o fărâmă de Încredere În iubire ! Cine știe ce s-a Întâmplat cu el și de asta nu mă sună, iar eu mă gândesc la cai verzi pe pereți. Ar trebui să-mi fie rușine ! Abia spre dimineață, obosită de frământări, am reușit să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de vedere multiple a filosofiei jainiste, nu e bună decât să adune norii, purtându-te Într-o stare prealchimică, În care nu poți decât tânji și mai mult după acea forță care chintesențializa materia Într-o picătură unică de eternitate, fărâmă din Dumnezeu cel de dincolo de timp. Aș putea să simplific lucrurile dintr-o singură mișcare, ter- minând definitiv cu Jean-Claude, dar după toate câte s-au Întâm- plat știu că asta nu ar ajuta cu nimic. Pentru că sufletul meu Șaman
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și în casă era liniște și abia apucam să-mi încheg câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a închiderii coridorului secret nu putea fi decât dispariția pietricelelor. Există undeva pe dinăuntrul meu acești pitici care măsoară timpul cu pietricele colorate, pe care le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu pot îngheța inima definitiv. Topește-mă, îți șoptește încontinuu inima. Pe măsură ce o topești în căușul palmei, bucata de gheață se transformă în abur exploziv, de aruncat în aer orice tentativă de înțelegere a lumii. Iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de îndoială din inimă. În clipa în care m-am îndrăgostit, planul meu de închegare a unui fir de înțelegere a lumii pornind de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit într-o clipită în aer. Tot ceea ce câștigasem în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dormea ca întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e în brațele nemțoaicei. Apoi în secunda următoare îmi spuneam : — Cât de proastă sunt ! N-am nici o fărâmă de încredere în iubire ! Cine știe ce s-a întâmplat cu el și de asta nu mă sună, iar eu mă gândesc la cai verzi pe pereți. Ar trebui să-mi fie rușine ! Abia spre dimineață, obosită de frământări, am reușit să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de vedere multiple a filosofiei jainiste, nu e bună decât să adune norii, purtându-te într-o stare prealchimică, în care nu poți decât tânji și mai mult după acea forță care chintesențializa materia într-o picătură unică de eternitate, fărâmă din Dumnezeu cel de dincolo de timp. Aș putea să simplific lucrurile dintr-o singură mișcare, terminând definitiv cu Jean-Claude, dar după toate câte s-au întâmplat știu că asta nu ar ajuta cu nimic. Pentru că sufletul meu ar rămâne tulbure
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dezvoltat, acolo, pe pământ italic, minunate așezări: semiitaliene, semiromâne. Munceau mult, bine; câștigau pe măsură. Aveau și pentru ei, le și prisoseau, bănuți buni. Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care vicisitudinile vieții iau obligat să-l părăsească. Și au Început a se construi,aici, vile. Mai fiecare dintre cei plecați, ori din urmașii lor, Își lumina, porția de soare, local, cu propria vilă. Vile și iar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Învățătoare cu elev, frate cu soră, părinte cu odraslă, preot cu enoriaș, șef de stat cu stagiară, diavol cu Înger, destul pentru a duce toate apele lumii la moara Antoniei: nici apa, nici focul nu erau Îndeajuns: pămîntul trebuia făcut fărîme, pulbere, pentru a nu reînvia nimic pe urmă, Într-un alt ciclu, Rusoaica știa povestea cu pasărea Fenix. Aflase În rezumat și ce decretase Darwin, iar În amănunt știa tot ce scria În Geneză, Însă cele spuse În Carte nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-ne unde simți dureri! Mă înțelegi? Închide și deschide ochii dacă m-ai înțeles! i se adresă un al treilea bărbat cu voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim... Ia să vedem: m-ai înțeles? Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simțea că o are, se forță și reuși să-și miște pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească. - Nu este el... Nu este vinovat. Lăsați omul... în pace, oameni buni! șopti el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se întîmplă însă un alt fenomen : viața mea începe să nu-mi mai aparțină. ea se dizlocă și se fărămițează în gesturile mele și în obiectele atinse sau văzute de mine. Ciudat sentiment că mă presar în jurul meu, că las fărîme din mine în tot ce observ, în tot ce mut dintr-un loc în altul. — V-am văzut ieri cu săpăliga. Ce semănați anul acesta ? ei bine, nu, domnule Busbib, nu vreau să știți ce voi planta anul acesta pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
această cutie fără ieșire la mare o parte din imaginea mea. tragedia începe însă jos, în holul blocului, în momentul cînd mă intersectez inevitabil cu gardianul sau cu diverși locatari, și în clipa cînd deschid cutia poștală. sute, mii de fărîme din mine țîșnesc în jurul meu purtate de cuvintele pe care le pronunț și de avalanșa de gesturi care le însoțesc. Las urme din mine în privirile celorlați, pe balustrade și pe trepte, pe clanțe și pe butoane, dar mai ales
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orice ieșire din sinea dumneavoastră, din cocoloșul protector al patului sau al livingului, îi permite lumii exterioare să vă ciugulească voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și să vă expedieze sub formă de așchii și stropi, de fărîme și imagini, de sunete și mirosuri, în mii și sute de mii de direcții. Iată de ce vă spun : fiți prudenți la fiecare mișcare. Și mai ales nu vă deschideți decît în fața unor ființe complementare. 3. Mult prețuite domn, Am auzit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai mult nevoia de a privilegia sensibilitatea și grija față de itinerariile personale ori ale unor grupuri mici, prin noi forme de viață religioasă, dar și înlăuntrul celor antice. Misiunea, datoria noastră, este tocmai aceea de a cultiva cel puțin o fărâmă de viață comunitară, acordând o atenție deosebită comuniunii, nu atât în sensul unei observanțe prestabilite, ci în sensul unei împărtășiri și a unei adaptări permanente la diferitele tipuri de itinerarii și, nu în ultimul rând, la situațiile și constrângerile vieții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cotidiene printr-o formare constantă „la libertatea de a învăța pentru toată viața, în fiecare anotimp și la orice vârstă, în orice ambient și context uman, de la fiecare persoană și din orice cultură, pentru a se lăsa instruită de orice fărâmă de adevăr și de frumusețea ce se găsește în jurul său”. Acesta este calea ce o așteaptă pe fiecare persoană consacrată în viața concretă, într-un proces de maturizare în care zilnic i se oferă ocazii suficiente pentru a crește în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
parcă de miresme de ierburi marine, perdeluite în plușuri atât de verzi și de roșii, ca și cum și-ar fi plimbat scheletele prin interioarele unor boabe de strugure sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării este cadru dicactic, mai turui brunețica o fărâmă din dresajul de ghid. - Și ce predă, fă? - Păi... engleza, franceza, literatura română, științele condamnate... Chiar în fața noastră se desfășoară, udate de curenții unor vibrații benefice, țărmurile veșnic însorite ale Cabinetului de Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făraș! Dar, știindu-mă cât sânt de sensibilă la bârfele despre Răposat, nu mai bârfiți... Doar mi-ați fost martore, cât am rămas de paralizată, neînțelegînd nici ce se întîmplă. Când mi-au adus veste că Răposatul s-a făcut fărâme în Munții Bucegi. Luând în stomacul meu fiecare despicătură de stâncă între Brâul lui Răducan și Colții lui Mărgărit... La Crematoriu l-am depus, pentru că nu puteam să îngrop creștinește un buletin, două șosete și 300 de kilograme de frunze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea bezele prin ferestre talianului, pică și omul în ușă. A lăsat-o să se scălâmbăie și, când i-a dat una, s-a auzit până la bina. O lovi cu mâna lui grea pe față și pe spate și-o fărâmă în picioare. Țipa Florica, degeaba, n-avea milă. Au sărit vecinii s-o scape, dar croitorul a pus piciorul în prag și le-a spus: - Nu v-amestecați! E muierea mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de puțin? Să nu fi fost ei atinși de cunoștința care nu îngăduie nici un act? A ști nu mai rabdă firea decât prin voința noastră de a fi încă în ea. Te frămânți atunci printre obiecte și idealuri, aderând cu fărâme de pasiuni, acordând din milă și din amăreală o adiere de existență umbrelor în căutare de ființă. Universul nu e serios. El trebuie luat tragic în glumă. A face este antipodul lui a ști. Nehotărârile între cer și pământ te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al altor popoare, au contemplat natura sau creația umană din aceeași dorință de a descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu-și pierd rostul cârmuitor. Pentru ochiul curățit al minții răstignite pe Crucea lui Hristos, toate aceste „jocuri secunde” ale creației lumii pot și trebuie să fie restaurate teologic. Mărturisirea apostolică n-a evitat referința la prooroci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
atras din nimic o formă și un contur material. Și poate, Într-o legendă și mai fosforescentă, Prometeu a furat pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvîntul. Căci e, desigur, În denumirea abstractă care se naște În creier, fărîma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit Între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite În portocale, În pîini sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce părere ai despre opera lui Boetius 20? E mai ceva decât cea a lui Anselmo d'Aosta 21 sau Pieraccio Tedaldi 22? Sunt autori foarte diferiți între ei, dar la toți există dorința de a materializa prin cuvânt o fărâmă din omul căruia pe măsura scurgerii timpului i se șterge orice urmă. Scriitorii au vanitatea veșniciei și asta adesea îi face nesuferiți. Apropo, am lăsat la intrare în scrin pe Cavalca 23 și pe Filelfo 24 pe care ați binevoit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întors la credința părinților lui, la păcat, cum spuneți domniile voastre. Dacă am să pot, am să-i arăt calea luminii pri mijlocirea comandamentelor noastre, dar nu-l voi învinovăți. Glasul duhovnicului depăși orice măsură, lemnul confesionalului păru să se facă fărâme: Trebuie, trebuie, e o poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al lui Tommaso tremura, de-acum nu mai exista cale de întoarcere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
uscat, o unealtă agricolă, o desagă. Ore-n șir rămânea prizonier trecutului, fixându-se într-o succesiune de amintiri conectate-ntre ele, într-o unică, imensă piață ideală, din care extrăgea "posibilitatea lunară a vederii". Una e să privești o fărâmă de planetă și altceva e să reușești să vezi totul. Crezi, prietene îi răspundea Giacomo, cel pe care îl învățase să citească și să scrie, că dacă am pluti deasupra, mizeria noastră s-ar risipi și câmpurile ar înflori din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar în timp ce ațipea, cineva intra și îl insulta. De data asta se hotărâseră cu adevărat să-l facă să înnebunească, acum începea să simtă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]