170,710 matches
-
negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
diamante, hârtii de valoare, acte de proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947, Capesius ajunge la Stuttgart-West, la începutul anilor '60
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta, pe sub voalul, pe sub băsmăluța ori eșarfa, nu se poate hotărî pe sub ce, viclean, rugător, ca un
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
naive ale nespecialiștilor. Volumul recent apărut al Gabrielei Pană Dindelegan - Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, Humanitas Educațional, 2003 - impune în primul rînd un alt mod de a vedea lucrurile, o perspectivă asupra gramaticii - singura acceptabilă în momentul de față, în plan științific - care elimină falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
sado-masochiste (vezi în acest sens îngrozitoarea Amintire din copilărie, text capabil să provoace traume celor slabi de înger - pp. 189-192). Citind o astfel de „amintire” prima întrebare pe care ți-o poți pune în calitate de cititor este aceea dacă ai în față o confesiune sinceră sau un produs de ficțiune, ambalat în haina autenticității, pentru ca șocul să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
rostul unei indirecte profesiuni de credință a poetei Angela Marinescu. Ca în această superbă artă poetică la negativ, din care i se poate lesne deduce specificitatea poezei: „Nu-mi plac scriitorii care sunt numai scriitori și care nu-și arată fața ascunsă și înfrîntă, uneori, de prea marea libertate a morții ce-și face loc, cu voluptate în viața de zi cu zi. Nu mă satisfac „artiștii” și nici virtuozitatea lor de bijutieri dedicați lucrării migăloase în metal sau lemn parfumat
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de arșiță sticloasă de amiază -, pentru o clipă îl cuprinse o liniște în care se simțea oglindit ca într-o fata morgana. O siluetă înaltă, în tăietura vestei cravata și acul cu briliant, bastonul
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de arșiță sticloasă de amiază -, pentru o clipă îl cuprinse o liniște în care se simțea oglindit ca într-o fata morgana. O siluetă înaltă, în tăietura vestei cravata și acul cu briliant, bastonul sub braț, o
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
tocmai s-a hotărât să traverseze piața, ca să caute o carte poștală pentru soția lui, va arunca o privire înspre tovarășii mătăhăloși care stau aplecați laolaltă, de parcă acolo tocmai ar fi fost sacrificat un animal, atrăgând curioșii. Dar și în față, la „La Papagal“, se înghesuie lumea, iese afară în stradă, acolo unde trăsurile circulă cu capotele deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă, strada Lipscani se îngustează printre fațade
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți, urmărea firul de fum al țigării sale și fața lui avea expresia unui om căruia Dumnezeu i-a oferit darul de a vedea lucrurile clar și simplu, așa cum sunt, utile și oportune. În definitiv, puterile europene sunt națiuni civilizate, nu-i așa? Și dumneavoastră, ca inginer, îmi veți da
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
vremea frumoaselor tradiții se apropie de sfârșit, că odată cu bătrânii pier și obiceiurile, că o parte a străvechii culturi din cele mai diverse spații geografice se pierde, iremediabil, în aceste condiții. Dincolo de sloganuri și de nostalgii, însă, substanțial schimbat la față, foarte adesea, folclorul se încăpățânează să nu moară. Cartea lui Constantin Eretescu, Vrăjitoarea familiei și alte legende ale orașelor lumii de azi, apărută la sfârșitul anului trecut (București, Compania, 2003) este în peisajul bibliografic românesc, una dintre probele cele mai
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care înghite o rîmă. Superstiției i se dă cu tifla: „atît a mai rămas din el, «ceva/ ca un disc». După ce a fost spălat. Țațo, dacă-i
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
acela totuși de un pitoresc jucat într-un perimetru mai strîmt, absorbit de anecdotă. Personificată, moartea e ð„durdulie, văduvă, cu un puf/ fin pe ea, galben, numit de cei vechi «praful/ strigoiului»”, ori o „femeie cochetă”, „decolorată, mînjită pe față cu făină,/ cu dinții mari, tăiați din/ cartofi”, pe deasupra îmbrîncită de soldați”. În preajma mortului dansează fantasme umane (cocoșatul cu scripcă) și animaliere (vițelul), afectînd un realism plutitor precum la Chagall: „ascultă, părinte: priveam în urma lui, a/ cocoșatului cu/ scripcă. Îmi
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
și dunărene fuseseră închise; trenurile întârziau normal, sau erau chiar suspendate; majoritatea șoselelor din zonă se aflau blocate de nămeți și de coloane de autovehicule; viscolul smulgea acoperișuri și copaci; troienele creșteau văzând cu ochiul camerei de filmat; oamenii aveau fețe și vorbe disperate... Era Urgia începutului de secol! Ei, și în asemenea condiții atmosferice de comă și de groază, marii și vitejii noștri oameni politici, sub impulsul unor înălțătoare sentimente și simțind sângele dacilor clocotind-le prin vene, au purces
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
să se frîngă brusc cînd află că va fi concediată și nu are nici o altă perspectivă decît șomajul sînt mai mari decît ale unei femei care se bucură de protecția celor din familie. Dacă ați vedea cît curaj e pe fețele femeilor care vor să muncească în Spania. Își lasă familia acasă și se duc să facă bani pentru cei rămași. Însă dacă știi că nu-i poți lăsa singuri și dacă știi că depind zilnic de tine, iar la tine
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
toți intelectualii de oarecare reputație care au activat în partidele democratice din anii ’90 în oala comună a bovarismului, numindu-i ironic „vedete culturale” și acuzîndu-i că s-au jucat de-a politica, nu e decît a-ți da pe față o dublă frustrare: de a nu fi fost tu însuți nici vedetă și de a nu fi reușit să intri în jocul cu pricina decît ca băiat de mingi. * Septentrion literar (nr. 4-5, 2003) de la Cernăuți este o publicație interesantă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii avea să se întoarcă spre a-și reîncepe viața după ce ar fi uitat ce lăsase în urmă, acolo, în stația de metrou, cînd ridicase piciorul și călcase peste fața propriului ei copil, șarpe, dar copil, eliberîndu-se astfel de tot ce o mai putea reține, o mai putea întoarce din drum și, întocmai ca o mireasă care, dezbrăcîndu-se de toate podoabele, sfîșie voalul ale cărui zdrențe cad ca niște coji
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?” Evident, răspunsul nu este decît o simplă formalitate. Urmărindu-l, apoi, pe Marin Sorescu prin muzee, prin biserici, prin atelierele artiștilor, față în față cu Michelangelo, prin cele trei Pieta, cu Henry Moore, cu arta magică africană, cu arhitectura și cu orașul, în ansamblul său, participi, pe nesimțite, la un spectacol unic în care efortul culturii și bucuria ingenuă trăiesc în cea
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?” Evident, răspunsul nu este decît o simplă formalitate. Urmărindu-l, apoi, pe Marin Sorescu prin muzee, prin biserici, prin atelierele artiștilor, față în față cu Michelangelo, prin cele trei Pieta, cu Henry Moore, cu arta magică africană, cu arhitectura și cu orașul, în ansamblul său, participi, pe nesimțite, la un spectacol unic în care efortul culturii și bucuria ingenuă trăiesc în cea mai surprinzătoare
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
cîți cetățeni, atîtea „reforme”. Oficialii repetă, de ori de cîte ori au prilejul, că la nave va - cu surle și trîmbițe, reforma merge înainte. Unii se întreabă neliniștiți dacă se va opri vreodată. Alții se vaietă că nu mai fac față potopului de schimbări care se abat asupra lor la cîte trei zile o dată. În frenezia ordinelor, dispozițiilor și declarațiilor ministeriale, nimeni nu pare a mai avea răgazul să se întrebe care ar fi rostul și care vor fi consecințele lor
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
că doi bărbați îi băteau la ușă, transpirați, cam necăjiți, cărând un sicriu. Păreau doi ciocli, dar ea a văzut imediat că erau îngeri. Unul dintre ei era cam chel, celălalt se bâlbâia puțin și-și ștergea întruna sudoarea de pe față cu o batistă. - Aici e? au întrebat. Ea a spus că da și i-a poftit să intre. Păreau obosiți, sigur că umblaseră mult, de acolo de unde veneau. Le-a oferit să ia loc pe o banchetă, după ce a șters
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
și În Primăvară, Sânnicolau Mare, 4 iulie 1926. Note 1. Face parte dintre „textele infern” privitoare la Eminescu. Nu a fost reluat de nici unul dintre biografii cunoscuți ai poetului (G. Călinescu, George Munteanu, D. Murărașu, Petru Vintilă etc.; vom pune față În fața toate textele). Apare ne semnat În ziar (material făcut În redacție). Dumitru Cosmănescu face două afirmații concordante cu celelalte surse (fără a le cunoaște, probabil): că poetul avea o cameră a lui, specială (vezi jurnalul lui Maiorescu, procesul verbal
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
pe care am avut ocazia nu de mult să o cunoaștem prin intermediul frumoasei versiuni a romanului ,,Întoarcerea caravelelor” semnată de Micaela Ghițescu) posedă aceeași irezistibilă forță de convingere, indiferent de dimensiunea scrierilor, fie ele miniaturi poetice, cum este evocarea de față, fie opere de amplu suflu epic, cum este romanul amintit, pe care le-o conferă stilul inconfundabil al unui mare scriitor. Portretul de familie din fotografie se transformă treptat într-o poveste, pentru că este nucleul ei iradiant, este partea cea
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]