2,882 matches
-
fel voim." În 1864, Caragiale se adresa Către profesorii Școlii Primare nr. 1 Ploiești extrem de protocolar ("Primiți, respectabilii mei profesori, stima, recunoștința și supunerea ce vă datorez și voi datora și păstra în toată viața mea."), anticipînd involuntar morala propriei fabule Boul și vițelul care îi confirmă anumite experiențe de genul celor care atrăgeau lui Eminescu strigătul: Mi-e silă! Mare lucru-n lume e și-nvățătura! Ține loc de multe, chiar și de talent; Printr-o bună școală, rafinezi natura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Dragomirescu care respingea "partea meschină a preocupărilor lui literare: parodii, imitațiuni searbede lirice, glume ușoare tot ceea ce într-o literatură nici nu trebuie înregistrat, necum recomandat și studiat" și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu le pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a-si purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este tot un efect de sens, adesea mai stimulant sau mai plăcut: să te gîndești la ceva, fără să știi la ce, nu e asta oare cea mai pură dintre plăcerile spiritului? (1987, p. 147). 3. Prefețe și dedicații: exemplul Fabulelor lui La Fontaine 3.1. (Para)textele Elementele de paratext oferă o teorie poetică a fabulei demnă de studiat. Acestea sînt: Prima Culegere (1668): Cărțile I-IV Epistolă către Delfin Prefața autorului Viața lui Esop Dedicație pentru Delfin (fiecare carte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceva, fără să știi la ce, nu e asta oare cea mai pură dintre plăcerile spiritului? (1987, p. 147). 3. Prefețe și dedicații: exemplul Fabulelor lui La Fontaine 3.1. (Para)textele Elementele de paratext oferă o teorie poetică a fabulei demnă de studiat. Acestea sînt: Prima Culegere (1668): Cărțile I-IV Epistolă către Delfin Prefața autorului Viața lui Esop Dedicație pentru Delfin (fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
oferă o teorie poetică a fabulei demnă de studiat. Acestea sînt: Prima Culegere (1668): Cărțile I-IV Epistolă către Delfin Prefața autorului Viața lui Esop Dedicație pentru Delfin (fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la Cartea II, fabula III A doua Culegere (1678): Cărțile VII-XI Avertisment Dedicație pentru Doamna de Montespan Epilog Cartea VIII, Fabula IV, "Puterea fabulelor" Discurs pentru Doamna de la Sablière A treia Culegere (1694): Cartea XII Dedicație
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
studiat. Acestea sînt: Prima Culegere (1668): Cărțile I-IV Epistolă către Delfin Prefața autorului Viața lui Esop Dedicație pentru Delfin (fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la Cartea II, fabula III A doua Culegere (1678): Cărțile VII-XI Avertisment Dedicație pentru Doamna de Montespan Epilog Cartea VIII, Fabula IV, "Puterea fabulelor" Discurs pentru Doamna de la Sablière A treia Culegere (1694): Cartea XII Dedicație pentru Monseniorul Duce de Burgogne. Prefața originală, scrie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Dedicație pentru Delfin (fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la Cartea II, fabula III A doua Culegere (1678): Cărțile VII-XI Avertisment Dedicație pentru Doamna de Montespan Epilog Cartea VIII, Fabula IV, "Puterea fabulelor" Discurs pentru Doamna de la Sablière A treia Culegere (1694): Cartea XII Dedicație pentru Monseniorul Duce de Burgogne. Prefața originală, scrie G. Genette (1987, p. 183), "trebuie să asigure textului o lectură adecvată [...]: iată de ce și iată cum
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la Cartea II, fabula III A doua Culegere (1678): Cărțile VII-XI Avertisment Dedicație pentru Doamna de Montespan Epilog Cartea VIII, Fabula IV, "Puterea fabulelor" Discurs pentru Doamna de la Sablière A treia Culegere (1694): Cartea XII Dedicație pentru Monseniorul Duce de Burgogne. Prefața originală, scrie G. Genette (1987, p. 183), "trebuie să asigure textului o lectură adecvată [...]: iată de ce și iată cum trebuie să citiți
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
adecvată [...]: iată de ce și iată cum trebuie să citiți această carte". Așa procedează și La Fontaine în aceste scrieri, în funcție de public, de destinatar. Începînd cu el, prefețele și dedicațiile constituie un ghid de lectură pentru o (mai) bună receptare a fabulelor. Este interesant de observat cum se aplică adevărata poetică a genului literar, o șansă istorică și didactică ce nu trebuie demonstrată. 3.2. Valorificarea fabulelor Importanța subiectului La Fontaine aduce adesea în prim plan importanța și utilitatea subiectului. În "Prefața
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
el, prefețele și dedicațiile constituie un ghid de lectură pentru o (mai) bună receptare a fabulelor. Este interesant de observat cum se aplică adevărata poetică a genului literar, o șansă istorică și didactică ce nu trebuie demonstrată. 3.2. Valorificarea fabulelor Importanța subiectului La Fontaine aduce adesea în prim plan importanța și utilitatea subiectului. În "Prefața" din 1668, el pune accent pe "utilitate" și "materie": Această operă nu trebuie prețuită pentru forma pe care i-am dat-o, ci pentru utilitatea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
utilitate" și "materie": Această operă nu trebuie prețuită pentru forma pe care i-am dat-o, ci pentru utilitatea și materia ei". Este clar afirmată finalitatea etică a utilității sociale și educative. Important este ceea ce tradiția pedagogică va reține din fabule. Or, în avertismentele edițiilor următoare, această formă de argumentare morală dispare complet. Înseși povestirile (și nu moralele) atrag atenția fabulistului. Astfel, putem citi în "Nota autorului" din 1678: "A trebuit să caut așadar alte îmbogățiri și să extind mai mult
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
învățarea: Totul vorbește în opera mea, chiar și peștii. Ceea ce spun ei se adresează tuturor oamenilor. Mă folosesc de animale pentru a instrui oamenii. În final, tendința inițială este chiar inversată în Epistola din 1678 adresată Doamnei de Montespan. Arta fabulei devine "farmec" destinat plăcerii, amuzamentului. Importanța subiectului constă mai mult în plăcerea textului decît în utilitatea moralei: Este chiar un farmec: el face sufletul atent, Sau mai degrabă îl ține captiv, Legîndu-ne de povestiri Care ne conduc inimile și mințile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
atent, Sau mai degrabă îl ține captiv, Legîndu-ne de povestiri Care ne conduc inimile și mințile, după bunu-i plac. Trebuie să legăm această insistare de finalitatea epistolei cu dedicație: s-a construit o paralelă între farmecul binefăcătoarei și cel al fabulei. Obiectivul moral a cedat locul unui obiectiv ludic. Este vorba de un nou contract de lectură în care plăcerea jocului conduce la utilitatea instruirii. În acest sens, cităm ultimele versuri din Epistolă: Știți cîtă importanță are pentru noi această minciună
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să construiesc decît pentru dumneata. De asemenea, în Nota autorului din 1694, este vorba mai ales de "pasiune" și de "dorința" de a plăcea. Importanța subiectului este o constantă a preocupărilor fabulistului; dar dacă tradiția a reținut vocația "utilitară" a fabulelor, trebuie să spunem că lucrurile nu sînt atît de simple pe cît s-ar părea și că însuși La Fontaine a pus accentul pe finalitatea estetică a demersului său poetic. Noutate și tradiție Insistarea asupra importanței subiectului tratat este însoțită
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
însoțită, la La Fontaine, de o expunere a noutății operei sale literare. Această noutate este indisolubil legată de durata unei tradiții care ne trimite pînă la originile literaturii. Astfel, putem citi în "Prefața" din 1668: "Am considerat totuși că aceste fabule erau știute de toată lumea și că nu aș fi făcut nimic dacă nu le-aș fi împrospătat gustul. Asta se cere astăzi. Noutate și veselie". De altminteri, în Epilogul din Cartea XI, el invită poeții tineri să-i continue opera
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alții să lucreze asupra lor, Iubiți ai înaintașilor, terminați lucrarea! Miza poeziei o reprezintă permanenta reînnoire a modelelor ancestrale, rescrierea textelor imemoriale. Noutatea unei epoci este implicit alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ai înaintașilor, terminați lucrarea! Miza poeziei o reprezintă permanenta reînnoire a modelelor ancestrale, rescrierea textelor imemoriale. Noutatea unei epoci este implicit alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie tată, deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie tată, deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și legătura cu natura puerilă a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie tată, deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și legătura cu natura puerilă a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în Epistola adresată Monseniorului Delfin. Nașterea omenirii, copilăria fiecărei generații, fabula asigură nevoia de reînnoire a continuității universale. După cum vedem, prin universalitatea fabulei se întrupează relația
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și legătura cu natura puerilă a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în Epistola adresată Monseniorului Delfin. Nașterea omenirii, copilăria fiecărei generații, fabula asigură nevoia de reînnoire a continuității universale. După cum vedem, prin universalitatea fabulei se întrupează relația dintre noutate și tradiție. Acest lucru este arătat și de fabula cu Prometeu, în "Prefața" din 1688: Cînd Prometeu a vrut să creeze omul, el
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]