7,566 matches
-
despre oamenii pe care societatea modernă tinde să îi ascundă”, după cum și-a motivat alegerea juriul format din Magnus Paulsson (Festivalul Internațional de Film Fantastic de la Lund, Suedia), Ian Rattray (Horror Channel FrightFest) și Jonathan Lanaerts (Festivalul Internațional de Film Fantastic din Bruxelles). Rikard, personajul principal al filmului, este un bărbat autist, cu o severă diformitate, care încearcă cu ajutorul unui gigant să își găsească drumul spre mama de mult pierdută. Trofeul Little Dracula pentru Cel mai bun scurtmetraj internațional a revenit
Dracula Film Festival și-a desemnat câștigătorii [Corola-blog/BlogPost/96765_a_98057]
-
temut prin caricaturile sale acide, și a fost și poet dar fără o boemă genială sau mai multe băuturi nu se apuca de lucru. Realitatea ca un cotidian burghez, iar tărâmul viselor ca imperiu al vrăjilor, al fantomelor și viziunilor fantastice și misterioase, toate acestea au răzbătut contrastant în ironie și basme artistice". Sau: "Tradiția basmelor franceze Rokoko transmise de Wieland s-a reunit pandemonismul romantic, și cu știința salvării mistice aprofundate de Novalis și G. H. v. Schubert". Compania are
Contrafaceri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10831_a_12156]
-
glorie și tragedie. Universul artistei este unul plin de culoare în care elemente aparent incompatibile coexistă natural în același plan, ca în arta suprarealistă. Pictura Fridei Kahlo este o combinație orginală între desenul cu tentă naivă al vameșului Rousseau, viziunea fantastică specifică lui Chagall (evidentă într-un tablou precum Sinuciderea lui Dorothy Hale) și exotismul (inclusiv al fizionomiilor) din pînzele tahitiene ale lui Gauguin. Dincolo de aceste repere tehnice, originalitatea artistei mexicane stă în simbolistica rezultată din jocul contrastelor. Una dintre picturile
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
fost declarate monumente istorice. Mai există și aproximativ o sută de kilometri de galerii din epoca romană și din cea medievală, din care au fost cercetate doar aproximativ zece kilometri. Ceea ce-ar urma să se întâmple e de domeniul fantasticului: aducerea la starea de ruină radioactivă a unei suprafețe uriașe. Și asta pentru că, în clipa de față, aurul nu se mai găsește într-un filon propriu-zis, ci e dispus într-o masă enormă de particule de aur și argint. Pentru
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
poveștile extraordinare - în mod paradoxal, pline de umor și de bună-dispoziție - despre persecuția tatălui și a bunicului aceluiași Emil în timpul comunismului. Fost proprietar al unui magazin de bijuterii, ajuns la Jilava și la Gherla, ultimul își inventează o biografie compensativă fantastică, prelungită în viața de după eliberare. Frumoasă și exemplară - eroii lui Florian sunt întotdeauna niște inocenți, cu atât mai simpatici cu cât slăbiciunile lor umane se lasă întrevăzute în spatele unei politeți și delicateți de fond - rămâne, însă, relația dintre protagoniștii romanului
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
pun în pericol atât stabilitatea economică, cât și pacea socială în România", a susținut Rușanu. Potrivit liberalului, aceste reduceri ale liniilor de creditare nu vor avea efecte pozitive. "Guvernul nu se poate implica în mod direct, însă reverberațiile acestor reduceri fantastice ale liniilor de creditare vor afecta în primul rând Guvernul și mă refer la creșterea numărului de șomeri, creșterea numărului de societăți care vor intra în insolvență, reducerea contribuțiilor la fondul de pensii, fondul de sănătate și în final, chiar
FMI să-și respecte promisiunea din 2012, solicită Dan Radu Ruşanu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40020_a_41345]
-
sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de astrologie, ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată în unele proze semnate de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui cognitiv. Dincolo de acest tip de
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît de un cititor avizat, care a parcurs istoria poeziei românești și recunoaște codurile modulate de autorul „optzecist”. Fantasticul și fantasmaticul sînt, în schimb, „lungi” și luxuriante, întinse ca o junglă peste terenul realității, modificabilă cu ușurință. Poetul nu substituie realitatea cotidiană ceaușistă, ci o vampirizează, impregnînd în ea viziunile sale, micșorînd-o ori dilatînd-o enorm, focalizînd un aspect, un
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol”; „în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
mitizate de Mircea Eliade. Identificarea geografiei din opera lui Mircea Eliade înseamnă (re)descoperirea scriitorului: „În cazul lui Mircea Eliade, mai importantă decât identificarea propriu-zisă a locurilor....este cea a unei tipologii topografice, prezente la câteva dintre nuvelele și romanele fantastice”. Și urmează: „...conacul de la Z din Domnișoara Christina..., mânăstirea Căldărușani, spre care pleacă protagoniștii din Șarpele, de la Fierbinți, mânăstirea și pădurea Pasărea din Pe strada Mântuleasa”. Sunt, spune pe drept autoarea, spațiu de evaziune într-o lume paralelă. Așadar, Spațiu
Mircea Eliade, altfel by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3066_a_4391]
-
colegii lui de suferință. Țin minte cât de impresionată am fost de povestirea Părintelui V., prieten al Tatei, coborât de la parohia lui din Munții Apuseni, ca de atâtea ori în copilărie, care ne-a descris ca într-o nuvelă puțin fantastică o scenă de toamnă, în Balta Brăilei, când se întorceau înfrigurați, abia târându-se de oboseală de la muncă, sub vântul și ploaia biciuindu-i în rafale. Când, la un moment dat, vijelia a făcut să zboare peste capetele lor o
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
despre tatăl meu aflat în închisoare, dar care îmi povestise despre el însuși că nu-și cunoaște tatăl, că este copil din flori. Îmi amintesc cum nu mă puteam opri din plâns, durerea dispariției Tatei amestecându-se cu acea aproape fantastică povestire care-mi spunea că tata era mândru de mine, dar care, în același timp, îmi descoperea nesinceritatea - care mă rănea ca o trădare - a unui coleg pe care îl credeam prieten. Dezicându-se de propriul lui tată și în
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
la lumină misterele cele mai ascunse ale structurii ei”. Sub imperiul revelației produse de lectura romanului Metamorfoza de Franz Kafka, tânărul Gabo dă curs tentației de a scrie ceva asemănător și publică prima sa povestire. Găsise soluția în problema introducerii fantasticului în opera literară: „Nu era necesar ca faptele să fie demonstrate și era de ajuns ca autorul să scrie ca să fie adevărat, fără altă probă decât puterea talentului său și autoritatea vocii sale”. Lecția kafkiană îi permite să descopere tehnica
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
nobil Orlando - care-și ia numele de la eroul shakespearian din comedia Cum vă place, deținător al tuturor perfecțiunilor fizice și morale, dar și al unei melancolii existențiale - o portretizează leit pe Vita Sackville, în personalitatea ei binară, ceea ce duce la fantasticul, irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul, categoric avant la lettre, care-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul, categoric avant la lettre, care-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă fantastică, o ficțiune care atinge aproape granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
să scrie un roman istoric foarte bun, de fapt se și gândise la el, era simplu, trebuia doar să redacteze exact ce vedea în jur, și să se plaseze și pe el în mijlocul acțiunii, deci o dădea și înspre literatură fantastică, ceea ce era de bon ton, până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică, iar de bănuit de ceva nu-l putea bănui nimeni pentru că până la urmă cine ar fi crezut că el chiar a fost cu adevărat
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
trebuia doar să redacteze exact ce vedea în jur, și să se plaseze și pe el în mijlocul acțiunii, deci o dădea și înspre literatură fantastică, ceea ce era de bon ton, până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică, iar de bănuit de ceva nu-l putea bănui nimeni pentru că până la urmă cine ar fi crezut că el chiar a fost cu adevărat acolo, hm... aberant...”. Narațiunea proliferează, incredulul Teofil e transportat în trecut, la începutul secolului XXI, pe la
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
fost cu adevărat acolo, hm... aberant...”. Narațiunea proliferează, incredulul Teofil e transportat în trecut, la începutul secolului XXI, pe la 1908, așa cum îi ceruse inginerului Popete, un personaj care, la finele cărții și aventurii scriitorului, se face nevăzut, precum în proza fantastică a lui Eliade. Pe măsură ce textul avansează - ai senzația că, la un moment dat, Cosmin Perța este purtat el însuși de condei încotro vrea acest text -, umorul inițial, pigmentat de ironie, se transformă în altceva, în dramă. Tot așa cum - anticipând puțin
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
mare decât să scrii. Era doar un om care voia să își salveze sufletul. Și să își salveze îngerul”. Nu am spus încă nimic despre celălalt protagonist al cărții, Câinele de lemn, care acționează într-un al doilea plan - jumătate fantastic, jumătate alegoric-satiric -, până în clipa în care planurile se intersectează și cei doi se întâlnesc - spre final, când Câinele de lemn moare și se transformă în îngerul păzitor al lui Teofil. Întâlnirea celor doi, într-o încăpere capitonată și etanșă, în
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
pe Matrioșca, ucisă, pare-se, în clipa în care încercaseră amândoi să evadeze de pe Șantier (mai apare în carte un substitut ambiguu al acesteia, Jumătatea de Matrioșcă, ce se confundă adesea cu Matrioșca, în halucinațiile Câinelui de lemn). Realul și fantasticul se amestecă indistinct - vorba lui Teofil, „până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică” -, alegoria satirică și viziunea onirică așijderea, în pagini de mare poezie, precum cele care-l evocă pe Câinele de lemn în sanatoriu, în
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
în carte un substitut ambiguu al acesteia, Jumătatea de Matrioșcă, ce se confundă adesea cu Matrioșca, în halucinațiile Câinelui de lemn). Realul și fantasticul se amestecă indistinct - vorba lui Teofil, „până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică” -, alegoria satirică și viziunea onirică așijderea, în pagini de mare poezie, precum cele care-l evocă pe Câinele de lemn în sanatoriu, în compania altor personaje pitorești (nebuni, înțelegem) - Conducătorul de Oști Celeste sau Regele Nisipurilor Mișcătoare. Spuneam că fiecare
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
cărții are el însuși sunetul unui poem apocaliptic despre moarte, aglomerând secvențe evocatoare și descriptive - delirul lui Teofil, care sfârșește luptându- se cu morții și cu demonii. Teofil și câinele de lemn este, așadar, o proză atipică, cu rezonanțe poetice, fantastice și onirice, care prilejuiește pagini de mare frumusețe literară. Deși nu scapă de unele neglijențe stilistice, datorate grabei, ea reprezintă - după romanul Întâmplări la marginea lumii (2007) și volumul Două povestiri (2010) -, probabil, cea mai bună carte de proză de
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
și cad”); nici întâmplările neobișnuite (șoferul sărac, bătrân și bolnav care câștigă pe neașteptate o mie de lire, fata care lucrează la un restaurant și se schimbă în taxi, lăsând vălul și hainele lungi pentru o ținută modernă) sau chiar fantastice („ginnii, diavolii, îngerii și alte creaturi care trăiesc pe celălalt tărâm sunt prezenți în imaginația fiecărui egiptean... Astfel, să vorbești despre ginni nu e deloc o nerozie, pentru că ginn-ul e o realitate a religiei, istoriei și tradițiilor noastre, este, până la
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același bloc lingvistic-figurativ; poeziile lui Petică par scrise toate în același stil, compact, incantatoriu. Ele nu mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Desprindem, ce-i drept, cîteva „teme" posibile (claustrarea fecioarelor blonde și palide în spațiul monastic sau în castele, peisaje mirifice din Sud, interioare de lux aristocratic, unde muzica joacă un rol tutelar etc.), însă aparentele „teme" schițează doar un décor fantastic, desprins din lumea simbolismului crepuscular; sensul ultim al poeziei se găsește în altă parte. In mijlocul mînăstirilor, al castelelor sudice și al grădinilor luxuriante, poetul se autocontemplă drept un soi de prinț, în cele mai narcisiste posturi posibile: „Un vis
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]