2,317 matches
-
strălucire, îmi amintesc o anume imagine care mi-a lăsat o impresie de neșters. După-amiaza se apropia de sfîrșit, se făcuse deja mai liniște pe rîu și pe străzile dimprejur. Merseserăm de-a lungul cheiului și urcaserăm scările podului cu felinare din fier forjat, podul care leagă grandios și elegant casele mari de pe malul liniștit al rîului cu orașul. Ne-am oprit la jumătatea podului. Tatăl meu m-a ridicat pe umeri și m-a lăsat să mă aplec peste gard
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rîu. Era o zi caldă, o zi fierbinte de vară. Aveam cinci sau șase ani. Fusese descărcat nisip pentru construcția noului pod. Noul pod aparținea cartierului nostru: construit în stilul străzilor noastre și brutal prevăzut cu șine de tramvai și felinare moderne, avea să pătrundă în orășelul liniștit de pe celălalt mal. Văd încă macaralele plutitoare, stîlpii și despărțiturile în care se afla apă. Și văd nisipul. Era atît de mult încît părea că o plajă temporară alb-aurie se ivise în mijlocul orașului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am gîndit că lumina va zăbovi mai mult pe străzile largi decît aici sub frunzele de un verde închis. Am descoperit copacii înalți, am evitat gazonul neîngrădit și pajiștile, am mers de-a lungul marginilor parcului. Numai cînd am văzut felinarele aprinzîndu-se, am ieșit din nou și m-am aflat imediat pe strada pe care locuia David. Nu erau mai mult de cîțiva metri pînă la casa lui. Toate casele erau înalte și impunătoare. Cele de pe partea parcului erau, de asemenea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aceea rigidă. Liniștea e atît de adîncă că încep să-ți țiuie urechile. Soare pătrunzător. "Fiți gata..." Întreaga lume tînjește după sunet. Pentru a elibera aerul după ce și-a ținut suflarea. "Start!" Sînt cinci sute de metri de la podul cu felinarele pînă la ușa din față a clubului, pînă la locul în care era ușa clubului. De cîte ori am parcurs această distanță? Ar trebui să o pot străbate cu ochii închiși. Dar acum, aproape orb, în noaptea neagră și rece
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări de om, fără să fie om. O umbră - om, care se opri când ajunse la bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la timp, ca de obicei. Vei putea aștepta aici sau pe Venus. - Venus, zise omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ceilalți îi spuseră la reverede și, în vreme ce el și Rima ieșeau pe ușă, Frankie le strigă: — Distracție plăcută! CAPITOLUL 2. Zori și camere în afară de fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu forță, astfel încît se balansau spre interior, lăsînd să intre cîte o rafală șuierătoare. Rima scoase o pelerină din plastic din poșetă. O ajută să se îmbrace, și-i zise: — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nimeni nu se mai întoarce; dispar cînd se stinge lumina. Ce vreți să spuneți? Stăteam lîngă chiuvetă și spălam farfuriile cînd s-a stins lumina. Mi-am dat seama că nu e o pană de curent, pentru că vedeam pe fereastră felinarele de stradă, și imediat mi-am zis: „Dispare cineva“, și apoi m-am gîndit: „Vai, ce-ar fi să fiu eu aia?“. Inima îmi bătea ca o tobă, deși nu știu de ce ar trebui să-mi fie frică. Obosesc atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș. Nori de ploaie acopereau cerul, iar lumina zilei era atît de mohorîtă, că felinarele de stradă erau aprinse. Străzile erau late, intersectîndu-se în unghiuri drepte și cu clădiri mari de piatră. Am văzut doar cîțiva oameni și nici urmă de mașini. Dincolo de acoperișuri erau șiruri de macarale cu carcase metalice printre ele. Trenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate. Singurele magazine care nu aveau obloanele trase erau cele mici care vindeau ziare, dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar pînă la primele etaje ale clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau a fi ecourile propriilor pași erau, de fapt, ai altcuiva care îl urma. îl trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîteva ori să se frece de colțurile zidurilor, să se scarpine prin mînecă. Sunetul și lumina tramvaielor treceau mai des pe lîngă el acum, și după ce traversă o stradă, rămase uluit de o formă complicată dintre el și fasciculul unui felinar înalt de stradă. Apropiindu-se, descoperi o regină cu trenă lungă în șaua unui cal cabrat. Eras o statuie din piața mare. Se gîndi că s-ar putea duce să se încălzească puțin la serviciul de protecție socială, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apăsarea de pe brațul lui începu să crească. Picioarele ei nu făceau față trotuarului alunecos, și deși corpul îi era ușor, părea că un cablu elastic prins de spatele ei îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar, răsuflînd din greu, ostenit. Gay se prinse cu un braț de stîlp să-și regăsească echilibrul, dar părea total calmă. Privindu-l timid, pe furiș, îi spuse: — Ai mănușă la mîna dreaptă. Eu am la mîna stîngă! — Și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fier forjat dincolo de care se afla un strat de zăpadă pe care ploaia n-o dizolvase. Din ea creșteau cîțiva copaci golași. Copacii și zăpada păreau atît de proaspete, că se cățără pe gard și-și făcu drum printre trunchiuri. Felinarele din stradă dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se izbi cu tîmpla de felinar. Lanark resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se putea acum citi pe fața mamei. Băiatul dădu colțul, frecîndu-și cu jale urechea. Femeia se întoarse și-l privi pe Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă ar fi fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni mari, și nici grupurile de adolescenți care se adunau pe la colțuri la lăsatul serii. Felinarele negre se înălțau la distanțe egale pe fiecare bordură. Ferestrele clădirilor erau ca niște găuri negre pe un chip. De două ori a văzut patrulele de gardieni traversînd capătul unei străzi, oameni tăcuți, cu caschete, dorind să vadă dacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuie să fie și altele! — Hm! Thaw închise cartea și spuse: — Ies să mă plimb. — Bravo, fugi. Bărbații pot s-o șteargă de la treabă cînd poftesc. Femeile, niciodată. Pe cer încă era lumina zilei, dar nu și pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pămîntului și ar ateriza pe vîrful înnegurat, iar mesagerul se va îndrepta spre ei cu cheia în mînă. Focul se stinse, iar el se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-nsoare. Se uitară printr-o gaură dintre traverse, spre un drum cu digul canalului pe o parte și pe cealaltă cu ferestrele zăbrelite ale unui depozit. O fetiță sărea coarda și-și cînta într-un cerc de lumină sub un felinar. — Copilul ăsta-i prea mic să fie treaz la ora asta, zise Coulter. La ce rînjești? — O clipă am crezut că vorbele ei ar putea să fie cheia. — Ce cheie? Thaw îi explică treaba cu cheia, așteptîndu-se să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și simplu. Credeam că n-o să te superi pentru că trebuia să te întîlnești cu fata aia pe care ai agățat-o. Cum a fost? CAPITOLUL 23. întîlniri într-o seară, Thaw cobora spre Sauchiehall Street cînd aerul era învăluitor și felinarele nu se aprinseseră încă. Dincolo de acoperișurile dinspre apus se întindea un loc galben de cer atît de minunat, că se îndreptă spre ele în direcția opusă casei lui, dar fu ajuns din urmă de Aitken Drummond la Charing Cross. — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. E bun pe post de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O bătrînă și un bătrîn se certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mîna dreaptă și Thaw de cea stîngă, ținîndu-i-o ușor și atent. Era mică, călduță, nici uscată, dar nici umedă, și el era conștient de toate astea. Merseră flecărind, traversară bolta dealului și urmăriră șinele de tramvai care reflectau lumina felinarelor, trecură peste rîul Kelvin și ajunseră într-un cartier cu mulți copaci și case înșiruite. Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]