KorAP: Find »[drukola/base=fenomenologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 61 >

1,523 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

metodă în sens cartesian, adică total reformatoare a "lucrurilor" preluate și prelucrate în orizontul său operațional, ci este alcătuită din urme care se suprapun și care, în final, se constituie, e drept, într-o regulă de metodă, anume într-o fenomenologie ca analitică existențială. Dar urmele tocmai amintite au propria lor autonomie metodologică; sensul și-l capătă, totuși, de la acest principiu al analiticii existențiale: scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență. De exemplu, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomenologie ca analitică existențială. Dar urmele tocmai amintite au propria lor autonomie metodologică; sensul și-l capătă, totuși, de la acest principiu al analiticii existențiale: scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență. De exemplu, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, Heidegger prezintă predicația ca "o explicitare ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a "logicității" constituirii Dasein-ului, aflată însă în sistematica analiticii existențiale pe poziția unui principiu: diferența dintre ființă și ființare, adică "diferența ontologică" (într-o primă înțelegere a sa). Filosoful german "analizează" această diferență mai cu seamă în Problemele fundamentale ale fenomenologiei (lucrarea reprezentând un curs din 1927, integrată ea însăși, cum s-a menționat deja, în proiectul unei analitici existențiale heideggeriene)167, și în Vom Wesen des Grundes / Despre esența temeiului (studiu publicat în 1929). Și cu toate că expresia nu apare ca

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de față, căci ceea ce ne interesează acum este extensia operațională și tematică a analiticii existențiale heideggeriene la alte proiecte filosofice decât cel în care este realizat modelul ei ca atare. Ideea din urmă pune pe o cale de înțelegere și fenomenologia postheideggeriană (pe cea franceză din ultimele decenii, de exemplu), nu doar proiectele filosofice anterioare analiticii existențiale heideggeriene, cum este cel kantian. Și tocmai prin aceasta se poate întări dovada privind sensul constitutiv al operaționalității judicative pentru analitica existențială; însă într-

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de acreditare a discursului de tip filosofic: la el, a discursului ce are drept miză depășirea metafizicii. Nu ne-am putea explica altfel, de exemplu, prezența abundentă a elementelor de metodologie filosofică în Ființă și timp, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, chiar în Scrisoare despre umanism (adică și în lucrări mai târzii) etc. Aceste fapte, care pot fi luate, cumva, drept probe în susținerea ideii despre așezarea după coordonate judicativ-constitutive a ontologiei heideggeriene a umanului, sunt dublate de îndoieli și uimiri

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ne apropiem de analiza existențialului "enunț", din Ființă și timp (îndeosebi, paragraful 33, "Enunțul ca mod derivat al explicităii"), semnificativă pentru problema adevărului în sens existențial, dinspre analiza verbului (a lui "este") dintr-o lucrare ulterioară, anume Probleme fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru; § 16 § 18). În lucrarea tocmai amintită, înaintea locului indicat, analizând din perspectivă ontologică anumite puncte de vedere legate de "este": al lui Aristotel, Th. Hobbes, J. St. Mill, H. Lotze, filosoful german găsește în "este" sensul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și propriul său punct de vedere, "fenomenologic-critic", indică însă o diferență "orizontică", ceea ce ne îngăduie să stăruim asupra ideii că filosoful stabilește de la bun început o graniță sigură între ceea ce am putea numi "metafizica verbului", pe de o parte, și "fenomenologia verbului", pe de alta. În urma acestei priviri de ansamblu asupra interpretării lui ‚este', numit și copulă, am văzut că acest fenomen aduce cu sine un șir întreg de determinații: 'a fi' înseamnă, pe de o parte, a-fi-ceva (Hobbes), pe de

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a patra și ultima, din șirul celor de care se ocupă Heidegger), nu cuprinde decât un singur capitol, referitor la prima teză, aceea a lui Kant despre ființa care "nu este un predicat". Prin urmare, "teza logicii" despre ființă, adică fenomenologia critică a lui "este", nu este reconstruită în registrul ontologic propriu-zis. Totuși, în contextul precizat, tema capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
alte limite ale sale descinse din condiționările (existențial-ontologice) diverse sub care se află, de exemplu, de așezarea sa într-o anumită poziție în structura existențial-ontologică a Dasein-ului.174 Deși Heidegger nu o spune răspicat, dintre cele trei "descoperiri fundamentale ale fenomenologiei"175, pe lângă intenționalitate se-nțelege, și prin forma sa ca intuiție categorială (în sens fenomenologic) operează în tot acest scenariu și originaritatea a priori-ului. Originar pare a fi Dasein-ul; cel puțin pentru o analitică existențială ca ontologie fundamentală. Dar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ce "apare" în locul-de-deschidere al Dasein-ului și prin apariția căreia se constituie fenomenul ca atare. Situarea acestor termeni trebuie analizată cu mare atenție, fiindcă Heidegger pare a nu-i așeza direct și strict după ordinea cerută de formula metodei unei fenomenologii intenționale. Pe de altă parte, este clar că structura locului de deschidere corespunde distribuirii funcționale de "poziții" proprie oricărui scenariu fenomenologic, așa încât trebuie regăsite instanțele mai sus menționate, pentru a fi reconstituit unul dintre existențialii fundamentali, înțelegerea, în orizontul căruia

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativului. Pe această linie, a filosofiei timpului după reguli judicative, se cuvine a fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale: Prolegomene la istoria conceptului de timp, Probleme fundamentale ale fenomenologiei etc. Bergson oferă o clară reprezentare și un concept al timpului ca trăire, adică al timpului-eveniment, kairos; în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului, o "reprezentare" a momentului în care gândirea-care-nu-se-gândește-doar-pe-sine ajunge să se gândească pe sine. Acest moment este

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
este semnificativ pentru posibila dimensionare ontologică a judecății. Ar fi de observat însă și dizolvarea, de către Heidegger, a unui element al aspectului alethic (verbul) în normativitatea formală a structurii originare judicative, semn că încă nu este operabilă, la nivelul unei fenomenologii a judicativului, diferența dintre cele două aspecte ale judecății, formal și alethic; cu toate că, în mod direct, contextele heideggeriene propun o interpretare la poziția kantiană asupra structurii judecății.199 În afara timpului, ceilalți trei termeni nu par a reprezenta ceva semnificativ pentru

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
act de constituire a logos-ului ca un "Corp în carne și oase", este actul însuși; desigur, fără judecată. Ne vom întoarce, astfel, de unde am plecat; dar cu o "captură semantică", poate cea mai prețioasă într-o reducție proprie unei fenomenologii constitutive: sensul temporal al dictaturii judicativului și sensul non-judicativ al originarului ființării umane. Timpul astfel obținut ("constituit obiectual"), trecut pe poziția absolută a corelativului actului (constitutiv al) judecății, va deveni inoperant și va atrage judecata însăși spre o asemenea condiție

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ființă; este vorba despre lucruri cu totul firești și, cumva, necesare, raportat la reconstrucția filosofică heideggeriană, aliniată convențiilor dictaturii judicativului; de fapt, Dasein-ul uman "funcționează", prin structura sa factică în unitatea sa, ca un temei absolut, altfel spus, în limbajul fenomenologiei husserliene și heideggeriene, ca un a priori universal (și originar) și numai astfel el apare, în ordinea constituirii, ca "ceva" ce este și care, spre deosebire de însăși ființa, se constituie continuu sau este în curs de constituire factică. Transferul funcțional dinspre

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
reprezentată drept disciplină complexă, care cuprinde o "logică" (un fel de sintaxă, socotită ontologie formală) și o interpretare a acestei logici, variabilele ei primind anumite valori (un fel de semantică, socotită ontologie materială); așa stau lucrurile, de exemplu, și în fenomenologia husserliană. Oricum, sensul de "rang ontologic" este fundamental pentru orice reconstrucție filosofică. O cercetare a elementelor din construcția unei ontologii și a elementelor dintr-o logică ar putea scoate la iveală ierarhii ale elementelor în cauză; și nu este vorba

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomenul (eveniment al) retragerii timpului (al supra-temporalității). În secțiunile următoare ale acestui capitol, vor fi reconstruite și alte sensuri aparținând acestui "loc", relaxând astfel exigențele metodologice ale reducției judicative -, domeniul de aplicație constituindu-l nu logica, ci filosofia. Urmând îndeaproape fenomenologia judicativului după "regulile" reducției judicative, ne-am depărtat de ceea ce apărea la un moment dat drept ipostaza împlinită a înseși dictaturii judicativului: ideologia. De acum, trebuie să o avem din nou în vedere, fiindcă ea va reprezenta dictaura judicativului ca

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lasă ceea ce tinde către sensul de fenomen să se arate pe sine ca sine însuși, și, pe de altă parte, în compensație, o apropiere de regulativitatea judicativă, care are în chiar ființa sa această "poziționare" non-constitutivă. Ceea ce înseamnă că orice fenomenologie trebuie să lucreze dincolo de constitutivitatea judicativă, însă nu în afara judicativului însuși. Într-o unitate de viață omenească, părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte firești; dar numai ca aspecte ale intervenției regulilor în sensul de a pune la punct proiecta, desfășura

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dă seamă de o "stare de lucruri". În ambele situații este vorba despre o reducție la imagine (aceasta din urmă, ca tip de "fenomenalitate mentală"). Dar cea mai clară poziție din orizontul filosofiei contemporane, în această privință, o găsim în afara fenomenologiei (înțeleasă strict metodologic), anume la Wittgenstein. Acesta susține, așa cum s-a arătat, de altfel, într-un capitol al acestei lucrări, că propoziția (judecata) este o imagine (Bild; picture) a unei stări de fapt; mai bine zis, o parte a unei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acest sens conceptual (schimbând astfel și sensul esențial al constituirii fenomenologice, acela de "umplere", cu un sens propriu-zis originar chiar în ordinea operaționalității fenomenologice: acela al "descărcării", tinzându-se astfel către o preeminență obiectuală, dorită atât de mult, uneori, în fenomenologie; și, pe această bază, către Unul din care toate se trag înspre propria lor ființă (adică și ego-ul și lumea, cu toate ale lor). Dar până să fie posibilă această "lucrare", este necesară o cercetare a legăturii (judicativ-regulative) dintre judecată

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cu un a priori al cărui sens este legat de cunoaștere (așadar, de judicativul constitutiv, de adevărul corespunzător acestuia etc.), preeminența gândirii față de obiectul ei nu poate fi anulată, chiar dacă este relaxată într-o măsură considerabilă, cum se întâmplă în fenomenologia constitutivă husserliană, unde "sintezele", pasive sau active, sunt originare, cum se întâmplă în analitica existențială heideggeriană, unde pozițiile de "subiect" și "obiect" nu mai semnifică funcții discursive importante, cum se întâmplă, de asemenea, în fenomenologia merleaupontiană, unde "chiasmul" (care nu

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
considerabilă, cum se întâmplă în fenomenologia constitutivă husserliană, unde "sintezele", pasive sau active, sunt originare, cum se întâmplă în analitica existențială heideggeriană, unde pozițiile de "subiect" și "obiect" nu mai semnifică funcții discursive importante, cum se întâmplă, de asemenea, în fenomenologia merleaupontiană, unde "chiasmul" (care nu are nici o legătură cu distincția dintre subiect și obiect) reprezintă originaritatea oricărui fapt "subiectiv" sau "obiectiv" ca "lume trăită" (monde vécu). Fi-ul însă, spunându-se (arătându-se și descărcându-se) pe sine gândirii înseși

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Kleininger, Editura Politică, București, 1988. Heidegger, Martin, Introducere în metafizică, trad. Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Humanitas, București, 1999. Heidegger, Martin, Prolegomene la istoria conceptului de timp, trad. Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2005. Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad Bogdan Mincă și Sorin Lavric, Editura Humanitas, București, 2006. Heidegger, Martin, M., Despre miza gândirii, trad rom. Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel și Gilbert Lepădatu, Editura Humanitas, București, 2007. Held, Klaus, "Husserl's Phenomenological Method", în Donn Welton (Ed.), The

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mémoire, l'histoire, l'oubli, Éditions du Seuil, Paris, 2000. (2) Memoria, istoria, uitarea, trad. Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, trad. Vasile Tonoiu, Editura Humanitas, București, 1995. Ricoeur, Paul, La școala fenomenologiei, trad. Alina-Daniela Marinescu și Paul Marinescu, Editura Humanitas, București, 2007. Robin, Leon, Le pensée grecque et les origines de l'esprit scientifique, Éditions Albin Michel, Paris, 1973. Romano, Claude, "Phénoménologie, herméneutique, scepticisme", în Studia phenomenologica, Vol. II, No. 1-2, Editura

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
O enciclopedie a filosofiei grecești (art. logos). Alexandru Surdu, Teoria formelor judicative, I.1.a) "Omonime, sinonime, paronime". Christos Yannaras, The Environmental Issue: an Existential not a Canonical Problem; Idem, Persoană și eros (Partea a treia). Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru); Idem, Introducere în metafizică (§45-§56): "Logos-ul este strângerea laolaltă, care stă ferm în sine, proprie ființării, adică ființa.", p. 176; Idem, Timp și ființă; este vorba despre logos ca "strângere-laolaltă ce menține totul", p.

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]