1,521 matches
-
toate momentele într-o singură totalitate. Astfel spus, orice act de conștiință începe prin eroare, dar accede la adevăr în totalitatea istoriei sale. Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și afective. Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință: Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă subiect de dezbatere. Teoria în arheologie este în prezent influențată de o serie de curente științifice: evoluționism, fenomenologie, postmodernism, „agency theory”, arheologie cognitivă, funcționalism, arheologia genului, arheologie feministă și teoria sistemelor în arheologie.
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
(n. 22 august 1874, München — d. 19 mai 1928, Frankfurt am Main) a fost un filozof german, cunoscut în primul rând pentru contribuțiile sale în domeniul fenomenologiei, filozofiei valorilor, sociologiei cunoașterii și antropologiei filozofice, pe lângă calitatea sa de clasic al filozofiei religiei. Scheler a dezvoltat metoda filozofică a lui Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei și a fost numit de filozoful spaniol José Ortega y Gasset „primul om care
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
a fost un filozof german, cunoscut în primul rând pentru contribuțiile sale în domeniul fenomenologiei, filozofiei valorilor, sociologiei cunoașterii și antropologiei filozofice, pe lângă calitatea sa de clasic al filozofiei religiei. Scheler a dezvoltat metoda filozofică a lui Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei și a fost numit de filozoful spaniol José Ortega y Gasset „primul om care a intrat în paradisul filozofic”. În 1954 Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, și-a susținut teza de doctorat „O evaluare a posibilității
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
A fost profesor la universitățile din Jena, München și Köln. Discipol a lui Rudolf Eucken, a simpatizat teoriile vitaliste ale lui Bergson, și este, alături de Heidegger, unul dintre primii fenomenologi care au supus criticii metoda lui Husserl. Scheler a utilizat fenomenologia pentru a studia fenomenele emoționale și intenționalitatea lor respectivă (valorile). Scheler distinge trei modalități de cunoaștere : cea inductivă, cea a structurii esențiale și cea metafizică. Cunoașterea "inductivă" este cea a științelor pozitive. Se bazează pe dominarea mediului înconjurător. Obiectul ei
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
culte la Administrația Prezidențială, fiind promovat în ianuarie 2006 la rangul de Consilier de Stat pentru cultură și culte. De asemenea, face parte din mai multe asociații profesionale: Asociația Română de Istorie a Religiilor (membru fondator, 1997), Societatea Română de Fenomenologie (membru fondator, 2000), Societatea Internațională "Toma de Aquino" (Roma) (membru fondator, secția română, 2001), Centrul de cercetare Fundamentele Modernității Europene, Universitatea din București (membru titular, 2001), New Europe College din București (alumnus, 2002), Centrul de studii medievale de la Universitatea din
Bogdan Tătaru-Cazaban () [Corola-website/Science/307640_a_308969]
-
îi ignoră pe indivizi. Astfel, că problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundată atât de individualism, cât și de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizează deopotrivă individul și societatea, cu precizarea că aceasta nu lămurește pe deplin noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este una prin excelență fenomenologică. De aceea, problema individului și a societății se pune în termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gând romanesc
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
(ger. "Phänomenologie des Geistes") este prima lucrare importantă a filozofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Formeaza prima parte a "System der Wissenschaften" (sistemul științelor). Fenomenologiei urma să i se alăture descrierea "științelor reale" ("Reale Wissenschaften") - filozofia naturii ("Philosophie der Natur") și cea a spiritului ("Philosophie des Geistes"). Hegel dezvoltă evoluția spiritului, de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
(n. 8 aprilie 1859, Prosznitz, azi Prostejov/Republica Cehă — d. 26 aprilie 1938, Freiburg im Breisgau), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existențialismului. a studiat la început științele naturii și matematica la universitățile din Leipzig (1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o influență puternică
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie public, stările
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
reducție fenomenologică" ("phänomenologische Reduktion"), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conștiință, pentru a putea lua act de prezența sa și a exclude ipoteza existenței obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne este ""ego""-ul transcendental, opus celui empiric. Astfel, ""fenomenologia transcendentală"" reprezintă studiul structurilor esențiale care rămân revelate conștiinței pure. În 1916 Husserl este numit profesor titular de Filosofie la Universitatea din Freiburg im Breisgau. Este invitat să țină prelegeri și la Universitatea din Berlin, unde - la începutul anilor treizeci
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
deși convertit la religia creștină evanghelică - datorită originei sale evreești, îi este retras dreptul unei activități didactice universitare, interzicându-i-se chiar și accesul la biblioteca Universității din Freiburg. Reușește să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
să mai publice în 1936 opera "Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală" ("Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea a lui Heidegger. După decesul lui Husserl, manuscrisele inedite (peste 45
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
independentă de experiența noastră sau „lucrul-în-sine” ("das Ding-an-sich" sau "numen"). Omul nu poate ajunge la cunoașterea „lucrului-în-sine”, ci numai prin experiență la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley și Hume. Conceptul de fenomen a dus la crearea fenomenologiei, curent filosofic dominant în secolul al XX-lea, reprezentat prin Edmund Husserl, Martin Heidegger și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul conceptului de fenomen, care este astfel considerat drept totalitatea conținutului aflat în
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
Fenomenologia (din limba greacă: "phainómenon" și "logos" = studiul fenomenelor) este un curent filosofic din secolul al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienței, așa cum este reprezentată în conștiință, nu ca fapte ci ca esență a lucrurilor ("eidos"), fără să apeleze
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienței, așa cum este reprezentată în conștiință, nu ca fapte ci ca esență a lucrurilor ("eidos"), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi științele naturii. Conceptul de fenomenologie apare mai întâi la Hegel, care în 1807 a publicat lucrarea ""Phänomenologie des Geistes"" ("Fenomenologia spiritului"). Fenomenologia modernă își are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl, expuse mai
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
ca fapte ci ca esență a lucrurilor ("eidos"), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi științele naturii. Conceptul de fenomenologie apare mai întâi la Hegel, care în 1807 a publicat lucrarea ""Phänomenologie des Geistes"" ("Fenomenologia spiritului"). Fenomenologia modernă își are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa capitală, ""Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
ci ca esență a lucrurilor ("eidos"), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi științele naturii. Conceptul de fenomenologie apare mai întâi la Hegel, care în 1807 a publicat lucrarea ""Phänomenologie des Geistes"" ("Fenomenologia spiritului"). Fenomenologia modernă își are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa capitală, ""Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru o fenomenologie
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
Fenomenologia modernă își are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa capitală, ""Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru o fenomenologie pură și pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și Jean-Paul Sartre în Franța, ceea ce a dus la apariția existențialismului. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl, expuse mai ales în opera sa capitală, ""Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru o fenomenologie pură și pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și Jean-Paul Sartre în Franța, ceea ce a dus la apariția existențialismului. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate defini ca o metodă "științifică" de gândire transcendentală
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru o fenomenologie pură și pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și Jean-Paul Sartre în Franța, ceea ce a dus la apariția existențialismului. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate defini ca o metodă "științifică" de gândire transcendentală, prin care să se ajungă la structurile universale ale experienței. Ea propune o înțelegere a lumii lipsită de prejudecățile naturaliste, dominante în epoca respectivă. Husserl se
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
între Fenomenologii ilustrează astfel dorința lor de a înțelege fenomenele în expresia lor pură prin fundamentarea relațiilor intenționale. Husserl spera ca prin această metodă să elibereze filosofia de ""criza de gândire"", care caracteriza începutul secolului al XX-lea. La început, fenomenologia a preocupat un număr restrâns de filosofi. Principalul continuator al tradiției lui Husserl în Germania a fost Martin Heidegger. În lucrarea sa ""Sein und Zeit"" ("Ființă și Timp", 1927), consideră filosofia ca o metodă diferită de știință și pune pe
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
pe primul plan ca disciplină în procesul de cunoaștere Ontologia fenomenologică. Din perspectiva metodologiei transcendentale, "Ființa" este privită ca un corelat al luării ei ca act de conștiință, fără presupuneri sau judecăți asupra existenței sau nonexistenței conținutului conștiinței. În Franța, fenomenologia, prin lucrările lui Merleau-Ponty și Sartre, stă la baza existențialismului. Fenomenologia a avut o mare influență asupra psihologiei contemporane și, în mod general, asupra epistemologiei. Pornindu-se de la lucrările lui Ludwig Binswanger, a apărut un nou curent în clinica psihiatrică
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
Din perspectiva metodologiei transcendentale, "Ființa" este privită ca un corelat al luării ei ca act de conștiință, fără presupuneri sau judecăți asupra existenței sau nonexistenței conținutului conștiinței. În Franța, fenomenologia, prin lucrările lui Merleau-Ponty și Sartre, stă la baza existențialismului. Fenomenologia a avut o mare influență asupra psihologiei contemporane și, în mod general, asupra epistemologiei. Pornindu-se de la lucrările lui Ludwig Binswanger, a apărut un nou curent în clinica psihiatrică, și s-a dezvoltat metoda de psihoterapie instituțională (Pierre Fédida). În
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]