12,837 matches
-
la mâinile care strâng cana, apoi ridică ochii spre mine care șed aici. Ce încearcă tatăl tău să spună, zice ea, e că ne dăm seama acum că am făcut unele greșeli cu fratele tău. Zice: Încercăm doar să te ferim de probleme. În șosetuță e o a patra cutiuță cu prezervative. Perry Como cântă „It Came upon a Midnight Clear“. Cutiuță poartă eticheta ...sigure și rezistente chiar și la un raport anal prelungit... — Mai e și granulomul inghinal, îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
curții. Dacă ar fi să judece numai aceste amănunta din viața lui Mihai Mihail, amănunte care se știau, era limpede că directorul Serviciului nu mai era defel un om sărac. Și ăsta nu era un lucru rău. Cel puțin îl ferea de suspiciunea că ar fi coruptibil din punctul ăsta de vedere. Un alt motiv era că directorul Serviciului era un om bolnav. Sau cel puțin așa îți lăsa impresia. Avea o culoare pămîntie, cenușie și trăsăturile erau parcă îngroșate din pricină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care îl dădeau zi și noapte în fața lumii Serviciul nu exista sau dacă își făcea simțită prezența nu putea fi decît una pasivă, un țap ispășitor, o ciuca bătăilor, pentru că toți politicienii se simțeau datori să ia distanță, să se ferească asemenea dracului de tămîie de a fi bănuiți că ar avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însuși o primejdie. Ca doctorii care stau în preajma suferindului și din prea multă rîvnă ajung să fie chiar ei purtătorii morbului ucigător. Numai că în asemenea situație primejdia pentru restul oamenilor devenea îngrozitoare. Despre bolnav toată lumea avea știință și se ferea așa cum se cuvine. Chiar doctorul era acela care te ajuta să te păzești. Dar cînd doctorul însuși devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ferea așa cum se cuvine. Chiar doctorul era acela care te ajuta să te păzești. Dar cînd doctorul însuși devine purtătorul morții și nimeni nu știe, ci cu seninătate se apropie de el, cu seninătate și încredere, tocmai spre a fi feriți de boală, atunci nu mai există scăpare! Din această pricină, Radul Popianu a vegheat mereu, cu ochiul treaz și mintea limpede asupra prințului Pangratty și a intervenit atunci cînd riscul a devenit prea mare. Că prințul vine și pleacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat și i-a spus aproape șuierat "tragic". Bîlbîie a făcut ochii mari, nu pricepea nimic, prințul l-a prins de mînă, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit a adunat la un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc cu munca dumitale de pînă acum. Va trebui să fii prudent și să te ferești și de oamenii celorlalte Servicii. După cîte îmi dau seama nu le-ar conveni deloc să știe că există un agent infiltrat în rîndul conspiratorilor. Iar, dacă pun mîna pe dumneata oamenii lui Parizianu, nimeni nu te poate scoate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se găsea. N-avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și caraghioșii de la Vladia exista nu doar o legătură sigură, ci o strînsă conlucrare. Foarte probabil era că bătrîneii din Vladia să fie Comitetul Executiv despre care vorbea Georgescu. Ceva nu mergea însă. Dacă scopul principal al complotului, nu se ferea să folosească un astfel de termen, pomenirea lui Caraiman nu era îndeajunsă pentru justificarea lui, era aducerea lui Caraiman în țară și instalarea lui la putere, atunci ceva nu mergea! Nu mergea, nu se potrivea deloc desfășurarea forțelor, repartizarea centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să pui întrebări directe pentru că niciodată celălalt nu trebuie să-și dea seama de ceea ce te interesează cu adevărat și mai ales nu trebuie să știe ce și cît știi tu. Cu figura sa bovină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rece, dar, în sfîrșit, o lumină, izvora din privirea sa grea, "ești un maestru în meseria dumitale, domnule Mihail, un maestru. Dacă îți răspund la această întrebare, îți dau de fapt răspunsul la o altă întrebare pe care te-ai ferit să mi-o pui. De fapt pe dumneata te interesează nu atît ce se va întîmpla, ci dacă ceea ce se va întîmpla are vreo legătură cu Basarab Cantaeuzino. Acest "amănunt" te lămurește mai mult și mai folositor decît toate secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știut să și înțeleagă ceea ce a aflat? Ce ne poate spune domnul director al Serviciului în această situație?" Nimic de zis, prințul Basarab Cantacuzino dăduse o lovitură de maestru. Destul de repede a reușit să rostească un adevăr de care se ferise cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că în limitele onorabilității el și instituția sa n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ținîndu-l aproape numai cu un cuvînt, o șoaptă anume, atunci cînd se ducea pe jos la vînătoâre în pădurea dinspre Tîncăbești. Nu lua în seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-i plăcea mai ales cum decurgea această întîlnire, în care chiar moartea lui Bîlbîie trecea pe un plan secund, iar faptul că el trebuia acum să trădeze pe cei care, caraghioși ori înspăimântători, cum or fi, nu s-au ferit de el, care au avut încredere în el, îl indispunea cumplit. Iar pentru un gentleman, sportiv, cu simțul fair-play-ului a fi indispus de propria persoană însemna a fi într-o fundătură. Îl indispunea să-i spună lui Mihail ce urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cât pe‑aci să‑i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi când nu mai ai ce zice.“ Acum se va stârni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a fost inventat.) Ori tăceți, crezând că lumea nu va lua În serios minciuna care se răspândește pe seama dumneavoastră - și, să nu uităm, pe calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]