2,253 matches
-
Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea. Doamna Fermecătoarea poate o cugeta mai bine să n-o fărâme și s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este frecvența acestei contemplații. Numai prin experiențe frecvente se poate ajunge la beția eternității, la starea de încîntare pură, în care transfigurările se îmbracă în aureole sublime și imateriale, în care voluptățile au ceva suprapământesc, de o transcendență luminoasă și fermecătoare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru simțirea noastră, dar căruia nu i se poate atribui un element de irealitate și fantezie. Căci, din perspectiva eternității, timpul cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. - Angela! murmură el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă ochii cuvioși și surâse. {EminescuOpVII 244} Servitorii intrară spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și mine politicoase. După ce se ridicară toți de la masă, toate fetele se-mprăștiară, afară de Angela, care-l duse iar la sofa, i se puse în brațe, i-nconjură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pui drept fața sa, Că tu, umbreluță, știi Că Îl tem și de stihii.” Există, totuși un obiect-fetiș În poezia lui Conachi: veriguța. Împreună cu cele trei mărgăritărașă, ea simbolizează trei elemente ale seducției feminine: duhul, nunii și limbajul blînd și fermecător: „Veriguța ce mi-ai dat-o cu trei mărgăritărașă Însămnează duhul, nurii și vorba cea drăgălașă, Iar verigile de aur pe care stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O replică polemică elegantă va da Nicolae Manolescu în eseul său Cap sau pajură, cu referire expresă la această respingere a ,,complicității ludice’’ existente între autor și cititor. Pentru acest critic român, care nu se va lăsa convins de stilul fermecător al lui Callois, ,,fantasticul rămâne, fără drept de apel, un joc de-a neverosimilul, de a straniul, de-a insolitul, de-a coșmarescul, dar în mod esențial un joc’’. Constatarea că fantasticul este ulterior feeriei, îl face pe Roger Callois
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în care racordarea filonului magic la tema de morală beneficiază de un ,,tratament’’ epic edificator prin funcționalitatea lui umoristică. În ceea ce privește Făt-Frumos cu Moț-în Frunte, cel deal treilea ,,basm nuvelistic’’, aderența la fantastic se produce aici numai în virtutea unui progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat redevine cerșetoare, perpetuându-se blestemul. Mai înainte de a se despărți de diavol, baba are următoarea conversație cu el: ,,- Mă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cititorii noștri îi cunoșteau savantele adnotații la Colecția principalilor economiști; în 1848, pe Rossi, acest spirit atât de minunat și de flexibil, acest popularizator atât de abil al teoriilor lui Malthus și Ricardo; în 1849, pe Fonteyraud, această vie și fermecătoare inteligență, una dintre cele mai scumpe speranțe ale economiei politice; în sfârșit, în data de 24 decembrie 1850, moartea i l-a răpit pe Frédéric Bastiat, omul care știa cel mai bine să facă populare și accesibile adevărurile economice și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dispărut bibliotecile; deoarece ca mobilă, produc impresie bună. Uneori, privirile sunt mai elocvente decât cuvintele rostite. Limbajul disimulează adesea gândurile, pe când ochii exprimă direct, nemijlocit, fără ambiguități viața noastră interioară. Privirile sunt felurite: pe furiș, printre gene, pline de seducție, fermecătoare, ambigue, aparent somnolente, în care se ascunde o forță latentă, o veghe lucidă, o exprimare a ceea ce este important. Pentru bărbat cea mai plăcută privire este cea strălucitoare de beatitudine a femeii iubite, care iubește la rându-i, privire care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
femeie în cele mai voluptuoase atitudini, în vederea realizării celebrei lucrări "Moartea lui Sardanapal". În acest tablou, pot fi văzute femei foarte frumoase, luminoase, trandafirii, generoase, planturoase, cu o minunată transparență a cărnii. Sânii sunt generoși, bazinul amplu, mâinile și picioarele, fermecătoare. Pierre Auguste Renoir (1841-1919) este, în mod definitoriu, un pictor al femeii. Femeile pictate de Renoir sunt la adăpostul oricăror vi-ziuni degradante. Ele exprimă bucuria, inocența, plăcerea, adică idealul artistului, care credea că misiunea femeilor pe Pământ este înfrumusețarea vieții
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numim „vestigii arheologice”. Existența vetrelor de sat însă, a hotarelor și a oamenilor care le-au stăpânit de-a lungul istoriei, hotarele din veac, înseamnă prin ele însele așezări stabile, „cuprinse sub vechiul termen latin casă”, termen ce a generat fermecătorul, nostru acasă. Cum Umbrăreștii sunt situați geografic într-o zonă joasă, ca altitudine, construcția locuințelor s-a pretat, încă de timpuriu și până destul de târziu, tipului numit casă joasă, construită din bârne sau cu pereții din împletituri de nuiele, acoperite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
claritatea existenței sale o catastrofă a simțurilor care-i lovește pe Oameni care sunt Aproapele tău. Știți că poștașul meu resimte adresa mea ca pe un parfum de marcă, ca pe o Văgăună asigurată, de invidiat, de plâns și de fermecătoare: cu nasul ar fi încercat el să ajungă la scrisoarea mie adresată, la veritabilul meu Miros ca să-l guste. Uniunea Celor care folosesc este Mediul, ca lenjeria să devina chiloții personali ai Unuia, așa cum voia un Acela, și sub care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sau, cel puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p. 131. (trad. n.) 24 dexteritate să le cânte, să le danseze, mai trebuia să poată face față unei conversații spirituale și fermecătoare.28 Îndrăgostitul devenea vasal al doamnei sale, dragostea presupunând și suferință. O astfel de dragoste romantică nu era întotdeauna mutuală sau nu se consuma de fiecare dată, deși era mai adecvat să fie prezentată ca reciprocă sau cel puțin compatibilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit., p. 220. 38 oportunismul lui Mai, de la rezerva fermecătoare și căutată a stareței până la zgârcenia diacului de a rosti mai mult decât este necesar sau decât crede că se cuvine. Când sunt neajutorate sau le lipsește orice forță de a se impune, eroinele lui Chaucer devin tăcute sau se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
declară aforistic că: „prostia îl nenorocește adesea pe om și-l duce la sapă de lemn, tot așa înțelepciunea îl scapă pe înțelept de cele mai cumplite neajunsuri și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste a evreului înțelept, Melchisedec, care știe să-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lupte izvorâte din iubire, ațâțate de mulțimea dorințelor” 240 . Tânăra Fiammetta reușește să realizeze, în manieră retrospectivă, un autoportret, subliniind originea aristocrată, dar mai ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi ani ai fermecătoarei copilării, sub îndrumarea unei respectate învățătoare, tot ce se cade a ști o tânără nobilă.”241 Dragostea va fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler. Dar târgoveața nu are în comportamentul ei nimic legat de curtoazie, este o bovarică avant la lettre. Se poate trasa o linie comună între nevasta din Bath și bătrâna din pădure: ambele sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 27. 427 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 112. 428 Brian S. Lee, art. cit., p. 32. 122 spunându-i reginei și totodată și decrepitei femei, „Ia-mi tot avutul, trupului dă-i pace!”429. Povestirea este inteligentă și fermecătoare, iar sensurile sunt mai complexe decât am bănui. Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și atinge scopurile. Pentru personajul feminin religia este o armă folosită de bărbați în scopul de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale momentelor din viața sa și niște constante ale sensibilității poetice.”589 Una dintre primele opere ale tinereții lui Giovanni Boccaccio este La Caccia di Diana (Vânătoarea Dianei, aproximativ 1334), „o alegorie despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai puternic, căci opera se încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614 „Giovanni Boccaccio este călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
larg.623 De mulieribus este, cum fusese și Decameronul, un fel de literatură pentru femei, pentru că, Boccaccio speră ca scrierea sa să-i aducă Andreei plăcere și delectare în timpul liber, cartea ilustrând exemple ale unor personaje feminine virtuoase și povestiri fermecătoare. Autorul are convingerea că destinatara lucrării va ignora orice aluzii licențioase, de care povestirile nu puteau face abstracție, și va reține doar acele exemple ce merită toată lauda. Naratorul clarifică din Introducere faptul că va vorbi despre femei păgâne și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
746 Tânăra devine un trofeu pe care cei doi bărbați doresc să și-l asume, are un rol inactiv în această poveste de iubire, dar și în societate: „Personalitatea Emiliei nu este una capabilă să inspire o pasiune nobilă. Este fermecătoare, fără îndoială, dar nimic mai mult de atât. Aceasta nu este în întregime vina ei, deoarece este doar premiul pentru care bărbații luptă. Dar, așa cum ilustrează și scena turnirului, joacă numai rolul pe care ceilalți se așteaptă să-l joace
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le ceară inspirația muzelor în creația sa poetică, acum însă o menționează pe doamna inimii sale, singura inspiratoare a artei proprii. Sunt ecouri numeroase din poezia Dulcelui Stil Nou sau a lui Dante. „În versurile sale introductive Boccaccio invocă <<lumina fermecătoare a frumoșilor ochi în care dragostea mi-a pus bucuria>> I, 4; și când prima dată Troiolo o îmbrățișează pe Criseida găsește plăcere în <<a se uita în ochii ei luminoși și la figura ei angelică>> I, 28, și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]