2,832 matches
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > LOGICA IUBIRII Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubire, ești zâna cea mai bună, faci tu ce faci, și tot ce apare din vârful baghetei fermecate, strălucește, te cuibărești și unde vrei, și unde nu! Niciun suflet de viețuitoare nu rămâne neatins de tine, nicio bucată de pământ nu se sfărâmă sub sapă dacă omul nu face acest lucru cu drag sau vreo rădăcină nu rămâne
LOGICA IUBIRII de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378964_a_380293]
-
am da-napoi un timp îndelungat, cinci sute de ani prea bine chiar, și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătat în rânduri ponosite te-aș transcrie iar Aș putea afla ce lumea-aceea spune de-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat, aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anume aceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecat O, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri, c-aceia sigur, au imnezat aiurea, iubiri după iubiri. Sonnet 59 William Shakespeare If there be nothing
SONET 59 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379097_a_380426]
-
alergau printre petalele florilor cultivate pe ambele părți ale scării din beton. Culegeau în scurtul lor popas polenul ce-l mai găseau și imediat porneau spre o altă floare. Erau ca într-un continuu joc al zânelor, într-o pădure fermecată. Da, parcă întreaga curte era o pădure fermecată, atât de încântată era de priveliștea întâlnită în grădina viitorilor săi socri. Își aminti cu plăcere de prima sa vizită la țară, la bunici. Era la fel de fericită. Simțea din nou cum aerul
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
ale scării din beton. Culegeau în scurtul lor popas polenul ce-l mai găseau și imediat porneau spre o altă floare. Erau ca într-un continuu joc al zânelor, într-o pădure fermecată. Da, parcă întreaga curte era o pădure fermecată, atât de încântată era de priveliștea întâlnită în grădina viitorilor săi socri. Își aminti cu plăcere de prima sa vizită la țară, la bunici. Era la fel de fericită. Simțea din nou cum aerul curat îi oxigenează nu numai plămânii, cât mai
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
vocea Rodicăi Anghelescu. Ne-a spus câteva anecdote din viața domniei sale când le dădea replici adversarilor politici. După aceea a felicitat-o pe Rodica Anghelesc „Ai o voce foarte frumoasă, m-a impresionat cum cânți Aria Reginei Nopții din Flautul Fermecat de W.A.Mozart. Toate ariile pe care le-ai imprimate pe Albumul muzical „FARMECUL MUZICII” mi-au plăcut. O să ajungi o mare artista!... Voi știți că eu când eram la Viena am mers în orașul lui Mozart, fiindcă îl
OMAGIU LUI C.VADIM „DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381833_a_383162]
-
PALATUL MEU Trăiesc într-un palat al visurilor mele, Pe-o culme de pădure cu frunze aurii, Unde în nopțile cu luna sunt ploi de mii de stele, În așteptarea răsăritului puterii de-a iubi. În spatele palatului este o grădină fermecata Cu păsări, fluturi, gaze care își vorbesc Câteodată prevestind în roua colorată Miracolul iubirii în care eu mă regăsesc. În sala balului de-odinioara Un candelabru cu idealuri și minuni, Alege dintru zori și până-n seară Oamenii răi de oamenii
PALATUL MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381963_a_383292]
-
lângă mine pe acest trunchi de copac și o să-ți povestesc. Ion a luat-o din nou de mână pe Daria și au făcut câțiva pași până la trunchiul acoperit cu mușchi ce-i aștepta pe cei doi ca un jilț fermecat. - Poftește! a invitat-o Ion pe Daria să se așeze pe fotoliul de lemn al pădurii. - Mulțumesc. Se pare că ai găsit și canapeaua fermecată tapițată cu mușchi spre a spori farmecul locului. E un loc pe care l-am
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
pași până la trunchiul acoperit cu mușchi ce-i aștepta pe cei doi ca un jilț fermecat. - Poftește! a invitat-o Ion pe Daria să se așeze pe fotoliul de lemn al pădurii. - Mulțumesc. Se pare că ai găsit și canapeaua fermecată tapițată cu mușchi spre a spori farmecul locului. E un loc pe care l-am descoperit întâmplător la începutul verii. Am fost după fragi, inițial în partea de sud-est a localității, pe dealul Slatina, pe urmă am cercetat și partea
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
zi și-o noapte au trecut, Dar iată că un semn acum apare. E o bucată de mătase mică De care Siegfried trage înfuriat Și imediat în față-i se ridică, Al piticilor rege încoronat. Purtând pe cap o glugă fermecată Piticul rege,se făcea nevăzut Și astfel el a putut să se bată Cu Siegfried,vitezul prinț de toți temut. Alberich recunoaște c-a fost învins Devenind a comorii ocrotitor Ca s-o păzească el e convins, Cunoascându-i blestemul ucigător
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
din tei o frunză atunci s-a desprins Și pe umărul său avea să cadă. Locul acela va fi vulnerabil, Acolo moartea cruntă îl va lovi, Dar restul corpului, inviolabil, Nimeni, niciodată nu-l poate răni. Ia sabia și gluga fermecată Și pleacă la Xanten,locul său iubit, dar aflând de prințesa minunată Cu pasiune,de ea s-a-ndrăgostit. Regel Wormsului,Dankart,a murit Iar fiul său Gunter,regatul a luat, Ajutat de Hage,unchiul său iubit, Al burgunzilor regat
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn.”, în care își face apariția, „cavalerul” abia ieșit din lupta împotriva cotropitorilor, unul dintre personajele romanului: „Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat.” Elementele reale se îmbină cu cele fantastice, încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
pentru servit bine spălate, câte un bol cu ciorbă, din care zburau haotic aburii îmbietori, o farfurie cu pârjoale apetisante, pireul de cartofi, din cei curățiți de ei, de dimineață și o prăjitură cu ciocolată, dulce, foarte dulce, ce părea fermecată, căci i-a făcut pentru câteva clipe, pe toți, să fie așa cum ar fi trebuit, niște adolescenți fericiți... Nota : Aceasta este o povestire. Orice asemănare izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare Referință Bibliografică: DR. CORNELIA PĂUN
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
stă excelent, dacă ne referim la cea fizică, oferită cu dărnicie și virilitate unui mare număr de femei care-l seduc cu ușurință. Scenele de amor alcovian sunt descrise cu patimă și amănunte picante. Daniel Tomescu este tipul de bărbat fermecat de femei de la prima vedere, sensibil și admirator al nurilor, ademenit și cucerit ușor. El le răsplătește cu mărinimie prin cadouri scumpe, băuturi și feluri de mâncare alese, dar rămâne la nivel de legătură hormonală fără a ajunge la aspectul
SUSPANS SUBTIL ŞI O CARIERĂ DE SUCCES ÎN VÂRFUL ACULUI , UN NOU ROMAN DE MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380429_a_381758]
-
și cu asta basta. Noi ne conformam întocmai și la timp. Și am ajuns fără alte peripeții în dreptul porții de la Igești pe un întuneric beznă și o ploaie zdravănă. Atunci Mama s- a dat jos să ne deschidă , în sfârși, fermecata poartă de la intrarea în raiul de la Igești. Unchiul Tolic însă, deși știa că venim, încuiase poarta și acum stăteam ca ,,vițeii la poarta nouă,, cum bombănea Taty și nu știam încotr o să o luăm. Ce-i drept, Bunica avea doi
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
propriu și personal”... - ci este vorba de a-ți jertfi, TU însuți, viața, existența, condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanțe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIȚA CURCUBEU („blândă, senină și plină de voie bună”) - și II-MOȘIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia Întunericului era umbră, frig și tristețe”, iar DOMNIȚA NEAGRĂ era, cum
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia Întunericului era umbră, frig și tristețe”, iar DOMNIȚA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată și rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual, cu un termen generic și sintetizator: „iohannică”...). În lumea PĂDURII FERMECATE existau „ultimii inorogi din lume”: „Erau doi inorogi albi ca spuma valurilor de mare...erau frumoși, delicați și iubiți de toți” - iar Mama-Inorog a adus pe lume un Prunc-Inorog. Singurul căruia DOMNIȚA NEAGRĂ i-a permis să fie „roșu”, de unde
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
care puritatea continuă să o exercite chiar și asupra celor mai corupte inimi” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt, Dicționar de simboluri, Artemis, București, 1995). Dar, pentru a se putea naște Pruncul-Inorog, DOMNIȚA NEAGRĂ pune condiția ca toate culorile din PĂDUREA FERMECATĂ să fie predate MOȘIEI ÎNTUNERICULUI! Și Părinții-Inorogi, dimpreună cu DOMNIȚA CURCUBEU, sacrifică, pentru sacralitatea hierofanică a Pruncului-Inorog, însăși logica (de bun-simț comun...) a CURCUBEULUI: MOȘIEI ÎNTUNERICULUI va deveni...”colorată”, pe când PĂDUREA FERMECATĂ va deveni, pur și simplu...”albă”! De observat
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
NEAGRĂ pune condiția ca toate culorile din PĂDUREA FERMECATĂ să fie predate MOȘIEI ÎNTUNERICULUI! Și Părinții-Inorogi, dimpreună cu DOMNIȚA CURCUBEU, sacrifică, pentru sacralitatea hierofanică a Pruncului-Inorog, însăși logica (de bun-simț comun...) a CURCUBEULUI: MOȘIEI ÎNTUNERICULUI va deveni...”colorată”, pe când PĂDUREA FERMECATĂ va deveni, pur și simplu...”albă”! De observat că “albul” nu schimbă, esențial, natura sacralității. Ba, dimpotrivă! În schimb, la nivel existențialo-ființial, autoarea precizează: “Ființele de dincolo [din PĂDUREA FERMECATĂ ] nu trăiesc, ele doar există”. Ființarea neînsemnând, deci, și acțiune
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
comun...) a CURCUBEULUI: MOȘIEI ÎNTUNERICULUI va deveni...”colorată”, pe când PĂDUREA FERMECATĂ va deveni, pur și simplu...”albă”! De observat că “albul” nu schimbă, esențial, natura sacralității. Ba, dimpotrivă! În schimb, la nivel existențialo-ființial, autoarea precizează: “Ființele de dincolo [din PĂDUREA FERMECATĂ ] nu trăiesc, ele doar există”. Ființarea neînsemnând, deci, și acțiune sacră, (auto)regeneratoare. Pruncul-Inorog, devenit copil, află de la CIOCĂNITOARE că singurul leac contra inactivității/parliziei sacrale, din zona PĂDUREA FERMECATĂ este să-i ceară DOMNIȚEI NEGRE - RĂDĂCINA CURCUBEULUI (s-ar
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
la nivel existențialo-ființial, autoarea precizează: “Ființele de dincolo [din PĂDUREA FERMECATĂ ] nu trăiesc, ele doar există”. Ființarea neînsemnând, deci, și acțiune sacră, (auto)regeneratoare. Pruncul-Inorog, devenit copil, află de la CIOCĂNITOARE că singurul leac contra inactivității/parliziei sacrale, din zona PĂDUREA FERMECATĂ este să-i ceară DOMNIȚEI NEGRE - RĂDĂCINA CURCUBEULUI (s-ar traduce prin „RĂDĂCINA PARADISIACĂ A DEMIURGIEI, A DINAMISMULUI DEMIURGIC”). Dar aceasta ar necesita un SACRIFICIU MAJOR! Natura SACRIFICIULUI îi este lămurită Puiului de Inorog de însăși (aparent, paradoxal!) DOMNIȚA NEAGRĂ
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
din Pădurea Albă vor primi viața și culoarea înapoi și mă voi întâlni cu ei în povești” - cf. p. 32. SACRIFICIUL Copilului-Inorog a făcut ca „punguța cu culori” să reverse (din nou și logic!) o „feerie de culori” în PĂDUREA FERMECATĂ. Și toți „se priveau, uimiți și fericiți, totodată”! Dar SACRIFICIUL a adus, de fapt, NORMALITATEA! Nu doar fericire, pentru cei din PĂDUREA FERMECATĂ - ci și strălucirea ALBULUI MARIANIC, pentru inorogi, reîntoarcerea în sfera sublim-paradisiacă (unde, în mod sigur, se vor
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
făcut ca „punguța cu culori” să reverse (din nou și logic!) o „feerie de culori” în PĂDUREA FERMECATĂ. Și toți „se priveau, uimiți și fericiți, totodată”! Dar SACRIFICIUL a adus, de fapt, NORMALITATEA! Nu doar fericire, pentru cei din PĂDUREA FERMECATĂ - ci și strălucirea ALBULUI MARIANIC, pentru inorogi, reîntoarcerea în sfera sublim-paradisiacă (unde, în mod sigur, se vor RE-ANDROGINIZA, întru HIEROGLIFA HERMAFRODITULUI!) - ci și îndemnul, adresat nouă, TUTUROR (nu doar copiilor!), de a retrăi NOSTALGIA PARADISULUI, prin NOSTALGIA POVEȘTILOR SACRE: „Încetul
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
fascinația sa pentru Silvia înfrânge mormanul de complexe, și-l transcende într-o lume nouă, în care păsările-îngeri (minune!)... chiar ciripesc: “Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu. Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat. - Auzi, ciripesc! I se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită” - cf. Unul la fel ca ceilalți, p. 84, 2-cât și tânărul de 25 de ani, Costea-Galați (“rămas de mic fără părinți, înhăitat cu băieții din port...copil al nimănui...când
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
mâine vei privi a lumini rază sfântă și spiritul iubirii-ți va fi o-nfiorare Lasă-acea tristețe că oceanul nemilos să nu separe a noastre maluri înfocate și-ntoarce-te la-al nostru vis mieros cu-‘naripate gânduri, cu brațe fermecate că iarna ce se-așterne și frig ne-aduce-n simțuri din Cer fie gonita cu vară far’ de lanțuri Sonnet 56 William Shakespeare Sweet love, renew thy force; be it not said Thy edge should blunter be than appetite, Which but
SONET 56 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379392_a_380721]
-
Rețeta de a face fericit...” și ”Spiridușul jucăuș”. În continuarea capitolului patru următorii autori contribuie la alcătuirea acestei antologii după cum urmează: Marilena Trifan ne prezintă povestea ” Ochii mamei”; Cristina Beatrice Preda are două povești, ”Iarnă de poveste” și ”O noapte fermecată”; Bombonica Curelciuc încheie acest capitol cu o poveste în rime ”Dar de la Dumnezeu”. Capitolul cinci este dedicat poeziei HAIKU. Autorii creatori ai acestui gen prezenți în acest volum sunt: Cornelia Atanasiu, Ioana Bud, Mihaela Cojocaru, Olga Duțu, Elisabeta Lușcan, Alexandra
”JUST FOR YOU, JAPAN” �' O PUNTE CULTURALĂ ÎNTRE ȚARA SOARELUI RĂSARE ȘI CARPAȚII MIORITICI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379420_a_380749]