9,442 matches
-
identitatea pentru a se proteja. Syme consideră că este greșit ca lucrarea să fie considerată ca ținând de istoriografie și că nu se poate discerne vreo intenție de propagandă. După părerea sa "Istoria" este un produs literar, un exercițiu de ficțiune istorică (sau "istorie fictivă") a unui cărturar dizident ironizând tendințele clasice ale epocii teodosiene în care era la modă să citești Suetonius și Marius Maximus. Ammianus Marcellinus scria istoriografie în stilul sobru a lui Tacitus. ("Istoria" face din împăratul Tacitus
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
pierdute ale lui, o continuare a operei lui Suetonius. Birley a tradus în consecință doar prima parte a "Istoriei" publicând-o la Penguin Books sub titlul "Lives of the Later Caesars" (a doua parte o consideră și el dominată de ficțiune), biografiile lui Nerva și Traian fiind o adăugare. Acest punct de vedere se înscrie într-o tradiție inaugurată de J.J. Müller în 1870 și contestată viguros de Syme, care susține că orice citat din Marius Maximus identificabil astăzi reprezintă doar
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
societatea poate fi schimbată prin lecturile potrivite − au fost „Totalitarism și literatura Estului“, „Memorii/Jurnale“, „Societatea civilă“. În acest sens are azi în paleta sa editorială următoarele domenii: științe umaniste (filozofie, istorie, științe sociale/politice, psihologie/antropologie), religie și spiritualitate; ficțiune și literatură memorialistică; știință popularizată; carte practică; manuale și auxiliare școlare; carte pentru copii; audiobookuri. Majoritatea cărților din aceste domenii sunt publicate în serii și colecții, din care cele mai importante sunt seriile marilor autori români interbelici sau contemporani. Alte
Editura Humanitas () [Corola-website/Science/307792_a_309121]
-
a celui de-al Doilea Război Mondial. Acest presupus război a fost anticipat și plănuit în perioada Războiului Rece de autorități civile și militare din mai multe țări și, de asemenea, este un subiect foarte des întâlnit în literatura de ficțiune. Se presupune că se vor folosi arme atomice care vor duce la distrugerea Pământului. În perioada conflictului dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, denumit generic Războiul Rece, se credea că este posibil ca al Treilea Război Mondial să izbucnească din cauza rivalităților
Al Treilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316882_a_318211]
-
piesa omonimă, "Gustave III". Singurele lucruri reale pe care Scribe le-a păstrat au fost câteva nume istorice implicate, conspirația în sine și asasinarea de la balul mascat. Restul, caracterizările, personajele, povestea romantică, ghicirea viitorului, trădarea prieteniei, etc. sunt rezultate ale ficțiunii autorului francez. Opera lui Verdi s-a bazat pe piesa lui Scribe și nu pe faptele istorice. Și totuși a fost considerată de către cenzura regală ca fiind prea mult, drept care acțiunea se va desfășura în Lumea Nouă, la Boston, în loc de
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
în contrast puternic cu detaliile specifice ale complotului ce a condus la crimă. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din ianuarie 1843 al revistei "The Pioneer" a lui James Russell Lowell. „” este considerată o scriere clasică a ficțiunii gotice și una dintre cele mai faimoase povestiri ale lui Poe. „Inima care-și spune taina” este o povestire relatată la persoana I de către un narator nenumit care insistă afirmând că este sănătos, dar suferă de o boală (nervozitate) care
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. Este o povestire istorică, dar și o anchetă pentru găsirea criminalului, având loc într-o mănăstire italiană în anul 1327. Elemente de semiotică, analiză biblică, studii medievale și teorie literară se adaugă ficțiunii. Publicat mai întâi în limba italiană în 1980, cu titlul "Il nome della rosa" (""), traducerea în limba română a apărut 1984. Cartea a primit "Premiul pentru cea mai bună carte a anului" și Premiul Strega în 1981. Călugărul franciscan William
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
existent s-ar afla în bibliotecă; totuși Eco o descrie în mod plauzibil, iar personajele sale reacționează adecvat decorului medieval, care, totuși, chiar dacă realist, este parțial bazat pe imaginația și presupunerile lui Eco. Este imposibil să deosebim faptul istoric de ficțiune sau ipoteză în cadrul romanului. Totuși există o explicație alternativă și mai plauzibilă - o soluție extrem de ingenioasă, care a fost luată de Eco din „Nopțile Arabe”: povestirea „Vizirul care a fost pedepsit” se bazează pe aceeași temă. Umberto Eco este un
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Sherlock Holmes Museum este un muzeu privat din Londra (Anglia), dedicat celebrului detectiv de ficțiune Sherlock Holmes. El a fost deschis în 1990 și este situat în Baker Street, purtând numărul 221b cu permisiunea Consiliului orășenesc al City of Westminster, deși se află între clădirile cu numerele 237 și 241, în apropierea capătului de nord
Muzeul Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/320026_a_321355]
-
treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
pentru a-i aduce un colier de corali verișoarei sale, Caroline Tronson, de care era îndrăgostit. Muștruluit zdravăn de tatăl său, el ar fi promis că nu va mai călători decât cu gândul. Probabil că aceasta este cu adevărat o ficțiune deoarece, în "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", Jules își amintește doar despre urcarea la bordul unui velier pe care l-a explorat în absența paznicului, lucru care i-a atras mustrări din partea căpitanului. Între 1844 și 1846, Jules și
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Nebula, Philip K. Dick și Hugo. Înainte de a scrie "Neuromantul", Gibson a creat câteva povestiri legate de viața unor personaje dintr-un viitor din care ciberspațiul este parte integrantă. Bazele romanului au fost puse de temele dezvoltate în primele sale ficțiuni: cadrul Sprawl din "Chrome" (1982) și personajul Molly Millions din "Johnny Mnemonic" (1981). Filmul lui John Carpenter "Escape from New York" (1981) a influențat romanul. Jargonul folosit de Gibson derivă din vocabularul subculturilor, mai ales din "jargonul traficanților de droguri și
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
de Gibson derivă din vocabularul subculturilor, mai ales din "jargonul traficanților de droguri și al bicicliștilor din Toronto-ul anului 1969". Una dintre influențele cele mai importante ale romanului l-a constituit artistul Robert Stone, un "maestru al unui fel de ficțiune paranoică". Termenul "Pumnul Urlător" a fost preluat dintr-un cântec al legendarei formații punk rock din Toronto "The Viletones". "Neuromantul" a fost contractat de Terry Carr pentru a treia serie din "Ace Science Fiction Specials", care se ocupa doar cu
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
Steven Poole a făcut recenzia cărții pentru "The Guardian" și a sugerat: "comparativ cu "Cicatricea", asemenea idei sunt tot mai puține și mai îngrijit elaborate. "Consiliul de Fier" pare mai blând, mai ușurat de greutatea bagajului politic. ... Cu toate acestea, ficțiunea fantasy este de obicei teribil de conservatoare, iar "Consiliul de Fier" - cu sindicalismul lui, ca și cu bisexualitatea ocazională a personajelor - atacă stilul medieval al genului". În concluzie: "A fost o experiență plăcută." Recenzia din "Washington Post" semnată Michael Dirda
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
de a se conecta cu tânărul sau fiu. Acesta, alături de anecdotele lui Bokonon definesc necesitatea omului de a fi ancorat, chiar și de ceva fragil. Un exemplu este însuși naratorul care, asemenea matei, încearcă să se ancoreze în adevăr. "Prima ficțiune care se țese în acest leagăn al pisicii este cea a naratorul însuși, avid de realul-senzațional, dar și de nevoia, inocent umană, de certitudine. Îl surprindem rememorând pentru sine, cu un ochi care a văzut mai mult și stă acum
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
și de alți critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez etc. Dintre aceștia, Maria Ana Tupan consideră că romanul aparține Noului Val de SF, în accepțiunea lansată de Judith Merrill în anii ’60, de ficțiune speculativă, criticul referindu-se la povestiri menite să exploreze și să descopere, prin proiecție, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realității. Maria Ana Tupan afirmă că autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
violent, abrutizat de sărăcie și de propriile eșecuri (ca, de exemplu, în "Eveline"), fie un „încornorat” simpatic care nu reușește să își impună autoritatea (ca Leopold Bloom). În "Scila și Caribda", Stephen Dedalus afirmă că „Paternitatea ar putea fi o ficțiune legală”, simțindu-se liber să își abandoneze tatăl biologic (dar și Biserica Catolică pe care o resimte ca pe o autoritate patriarhală) și să caute un model patern mai adecvat. Prin acești termeni, „ficțiune legală”, eroul pune la îndoială autenticitatea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
că „Paternitatea ar putea fi o ficțiune legală”, simțindu-se liber să își abandoneze tatăl biologic (dar și Biserica Catolică pe care o resimte ca pe o autoritate patriarhală) și să caute un model patern mai adecvat. Prin acești termeni, „ficțiune legală”, eroul pune la îndoială autenticitatea familiei, „tatăl” fiind astfel un produs al imaginației, al limbajului și nu o realitate a naturii. „Paternitatea, în sensul zămislirii conștiente, îi este necunoscută bărbatului. E o fundație mistică, o succesiune apostolică, de la singurul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
roman de fantezie pentru copii scris de J. R. R. Tolkien. A fost publicat pe 21 septembrie 1937, primind multe aprecieri, fiind nominalizat pentru medalia Carnegie și primind un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea mai bună carte de ficțiune pentru copii. Este popular și în zilele noastre și face parte din literatura clasică pentru copii. Cu o acțiune care are loc „Între apusul zânelor și dominația oamenilor”, "" urmărește încercarea casnicului hobbit Bilbo Baggins de a căpăta o parte din
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
pentru adulți. Sullivan consideră prima publicare a "Hobbitului" ca un pas important în dezvoltarea genului high fantasy, iar debutul din anii '60 al edițiilor paperback din "Hobbitul" și "Stăpânul inelelor" ca fiind esențiale în crearea unei piețe de masă pentru ficțiunea de acest gen și pentru starea curentă a genului fantasy. Proza lui Tolkien este directă și nepretențioasă, luând de bună existența lumii sale imaginare și descriind detaliile ca pe niște fapte obișnuite, în timp ce noul și fantasticul apar aparent întâmplător. Acest
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
cu un umor destul de liniștit, irezistibil”, și vede în el unul dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată. La Second Annual Children’s Festival din 1938 a primit un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea mai bună ficțiune pentru copii a anului (1938). Cu toate acestea, există și critici negative. "Bookshelf Junior" spune că peripețiile cu care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu a evoluțiilor naturale. În articolul
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
ale tinerilor cititori, pregătindu-i pentru abordarea operelor lui Charles Dickens și William Shakespeare. Fiind una dintre cărțile recomandate adolescenților între 11 și 14 ani pentru a încuraja cultura generală, "Hobbitul" este promovată ca „originală și încă cea mai bună ficțiune scrisă vreodată” de către School Library Association. Pentru a ajuta profesorii și elevii să beneficieze la maxim de valorile cuprinse în carte, au fost publicate o serie de ghiduri și studii. "Hobbitul" aduce în atenția tinerilor cititori concepte literare de genul
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Filmul științifico-fantastic este un gen de film care utilizează ficțiunea speculativă pe bază de reprezentări de fenomene care nu sunt neapărat acceptate de știința contemporană, cum ar fi: viața extraterestră în cultura populară; planete și civilizații extraterestre; călătorii în timp; roboți sofisticați, nave spațiale futuristice și alte tehnologii. Filmul științifico-fantastic
Film științifico-fantastic () [Corola-website/Science/317002_a_318331]
-
Hugo. Ea este scrisă sub forma unui eseu în care poezia lui Emily Dickinson este comentată prin prisma Războiului lumilor, despre care se pornește de la premisa că reprezintă o relatare istorică a lui H. G. Wells și nu o operă de ficțiune. Nuveleta a fost publicată în numărul din mai 1986 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction" și a fost nominalizată la premiul World Fantasy. Ea prezintă regretele pe care o femeie le are în legătură cu alegerile făcute în tinerețea ei și
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]