57,520 matches
-
deținutului de drept comun. Și totuși, m-am întrebat, de ce Miron Cozma a ajuns în închisoare, iar Stănculescu nu? Oricâte privilegii ar avea, Luceafărul huilei se află dincolo de gratii, în timp ce Ghipsatul fentează de doisprezece ani justiția făcând una și aceeași figură. (Cunosc exemplul unui fotbalist, altminteri mediocru, care ajunsese la perfecțiune în executarea unui singur procedeu tehnic. Deși toată lumea știa ce va face, el reușea sistematic să-și dezechilibreze adversarul și să-i treacă mingea printre picioare! Exact ca și Atanasie
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
Jacques Le Rider e profesor la Sorbona, autor al Modernității vieneze și al multor altor cărți, germanist cu un interes special în cultura austriacă (în înțelesul germanului weltkultur), iar Vladimir Tismăneanu de la Universitatea din Maryland, College Park, e deja o figură familiară cititorului român, mulțumită cărților sale (Arheologia terorii, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, ș.a.), conferințelor de la New Europe College și Institutul de Studii Liberale și rubricii Sociologia comunismului din Revista 22. Deși discuțiile s-au purtat în jurul unor subiecte distincte - toate, totuși
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
este unul colateral, dar vizibil de la prima lectură - felul în care un anume tip de formație intelectuală marchează performanțele academice ale unei persoane, dovedind în același timp modul în care societatea însăși se raportează la cultură: Jacques Le Rider face figură separată printre profesori la universități americane, specializarea sa e mult mai strictă, implicarea în spațiul public mult mai redusă, înfățișându-se ca reprezentant al unei Franțe ce plânge încă decăderea culturii înalte. Pare de mult mai mare succes formula permanentei
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
făcură mai buni, mai adevărați, mai în mișcare, evitând poza rigidă, poza studiată, încremenită, la declicul artificial al blitzului, semn al înghețului spiritual. O panoramă, o expoziție - foto I. Cucu, o trecere amplă asupra unor fizionomii ilustre, studiul minuțios al figurilor de poeți, de prozatori, în viață ori duși, vor stârni, sigur, interesul cititorilor. Expoziția ar cuprinde în jur de cinci sute de imagini esențializate, concentrate dintr-un număr de peste 40.000 de fotografii făcute unui număr de aproximativ 1000 de
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
semnificații, nu mai are același efect. Naratorul se întîlnește cu propovăduitorii Adevărului, un bărbat cu o "bărbuță asiriană" și o femeie de o "bunătate glacială", veniți să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
O vizita, desigur, și Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București, acesta din urmă rămînînd aici, și după revoluția bolșevică din 1917, în deceniile interbelice, locuind destulă vreme în clădirea fostei sale ambasade (actualul cazino de pe Calea Victoriei, colț cu Calea Griviței), fiind o figură pitorească a Capitalei noastre. Iată o însemnare din 9 mai 1915, semn că saloanele Marthei Bibescu erau un efectiv loc în care se încrucișau știrile de pe front: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici jurnalistică, nici literatură. Deși nu duc lipsă de farmec, sînt oarecum contrariante. Scriitura lor are
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
scepticismului apăsat al lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante a poporului din care el însuși se trage. Volumul este completat oportun cu lucrări de mai mică întindere, respectiv Morala sexuală "culturală" și nervozitatea modernă (1908 - presupusă a fi prima abordare freudiană sistematică a conflictului dintre cultură și viața
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
chiar și risipirea sa în univers sub formă de microparticule) -, cu Norbert Wiener, pentru care "a trăi" are valoare în sine"... (p. 168). De ce nu și cu Niels Bohr, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg? Apar însă în trecere multe alte figuri cunoscute: ..."cum ar spune Mircea Eliade"..., ..."ori, în termenii lui Blaga"..., ..."ca la G. Bachelard"... etc. Dincolo de toate aceste scăderi și de o anume fluiditate a metodei, există în carte și sugestii interesante, unele foarte tehnice, cum ar fi cele
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
văzusem cum se face treaba asta, nu aveam nevoie de mult, ca să dau drumul la ploaie. Și băieții ăilalți începeau să plîngă, că totuși erau de București, eram băieți de București, nu? și nici eu nu eram de la țară, dar figura asta îmi plăcea. Vedeam că iese, deși eram mic de tot, și atunci le ziceam - că eu eram capul răutăților -, le spuneam (asta înainte de școală): Mai duceți-vă, măi, nu mai plîngeți! (Că, ziceau, îi bate mama.) Nu vă bate
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
spus, literatura ținea loc de orice și mai ales de informație culturală elementară. Foarte multă literatură de atunci pare acum scrisă de și pentru autodidacți. Orice drum către o informație corectă era unul aparent individual. "Autodidactul" lui Sartre este o figură omniprezentă în literatura noastră postbelică. Ce înseamnă cultură de autodidact? Înseamnă, în primul rînd, nume mari, foarte mari: Kant, Nietzche, Wilde, Pascal, nume care abundă la Octavian Paler. În al doilea rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
din Amintiri din copilărie. Sînt apoi cîteva "mistificări" elementare care nu pot fi trecute cu vederea de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
un fel de asistent de regie. Important, el împarte tuturor costumele, gata și ele pentru rolurile distribuite de Artur. Partea a doua este spectacolul în sine, cu alt tip de ironie și stranietate, ascuns subtil sub machiajul intens alb de pe figurile actorilor. Moartea, repetată de Eugenia devine realitate acum. Nu mai participăm la sugestii, ei sînt martorii faptelor, moartea lui Artur și a Eugeniei se produce sub ochii noștri, spectatorii experimentului. Cred că aici, în partea a doua, lucrurile sînt nuanțate
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt repetițiile în studio, reluările demențiale, luminile reflectoarelor... mai mult decât dificultățile tehnice, mă blocase ideea că trebuia să execut un lucru atât de stupid. Ceea ce probabil se vedea pe figura mea. Inconștient, bunul meu simț mă făcuse să evit să intru într-un joc complet opus firii mele. Noroc că în locul meu avea să fie primit, ca interpret al filmului, un activist oarecare. Cu regizorul Liviu Ciulei, prieten n-am
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o diversitate de figuri al căror caracter previzibil ajunge să obosească ' așa cum nu ne-am aștepta de la Queneau...). Interesant că autorul își permite atitudini etice față de civilizația contemporană, dar nu intervine în discursul opresorilor, al celor care nu s-ar da în lături de la
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
o muncă imensă, programată și susținută, istoveală și sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenția că Pantonimia și Toujours l'amour nu au fost întîmplări sau accidente, că este nevoie de mentor, de model, de figuri carismatice care, de ce nu, să fanatizeze. Made in România, recenta premieră, este al doilea spectacol al acestei trupe Puric. Deși are cîteva momente extraordinare, deși profilul cîtorva actori tineri este evident - Adrian Horobeț, Ileana Olteanu, Richard Bovnovczki, Dragoș Huluba - deși
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
conceptul de Europă Centrală întruparea nostalgiilor iredentiștilor unguri. Chiar atunci când au vizitat România, oameni de stânga - o stângă luminată, ce e drept, departe de imbecilitățile lui Bârlădeanu și Dan Marțian - precum Adam Michnik, ei făceau pentru puterea neocomunistă de la București figură de contrabandiști politici. Carantinizați, întâlnirile lor n-au depășit nivelul taclalei mondene cu grupuri de intelectuali fără nici un impact asupra conștiinței publice. În schimb, încă din prima lună a înșfăcării puterii, 'emanații" s-au bulucit spre Paris, dornici să-și
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
o numi cea mai caldă pe care am înregistrat-o pe undeva vreodată (și pe care Ivașcu mi-a refuzat-o la România literară pentru că era prea elogioasă)", apoi una intitulată Apollonius, consacrată lui Vladimir Streinu, "căruia i-am venerat figura în varii articole ulterioare", precum și texte de prețuire, "la prima ocazie", la adresa lui Perpessicius (1974) și Pompiliu Constantinescu (1973), într-un moment în care ultimul ar fi fost aruncat de către "călinescieni" la "lada de gunoi": Cît privește pe Șerban Cioculescu, am
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările iscate, este însă cale foarte lungă. Astfel, a apărut o reacție a lui Michael Finkenthal care îl acuză de antisemitism pe
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
ne întrebăm dacă am avut, vreodată, grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră România, care, pentru francezi, e o țară soră...cu un destin nefericit ...o națiune sacrificată...figuri de martiri și de sfinți...costumul țăranilor e curat și mîndru...victimă a străinilor ce -au invadat țara...ospitalitate... Traduc din franceză, în dezordine, cîteva dintre locurile comune care îmi sar în ochi la răsfoirea unei antologii intitulate La Roumanie
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
supt, Nomenclatura, cu toți membrii ei revenind implacabil în noi și tot mai ilogice funcții politice, Puterea, o schiță în care se dezvăluie sursele misterioase ale conducerii dictatoriale, constând într-o impresionantă grămadă de Mickey Mouse de plastic, sau Muzeul figurilor de ceară, unde un dictator sud-american sau balcanic, ce mai contează, moare de dorința de a auzi măcar încă o dată un "Trăiască!". Satira devine grotescă și atunci când Mrozek privește pe fereastră la noua și luminoasa lume modernă postcomunistă, apocalipsa McDonalds
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
în pavilion, ci în curtea de la Romexpo, ca să-mi vîndă... propria carte, încă nelansată. "Am șmanglit-o", mi-a zis vesel. "Cît vrei pe ea?" Costa 180.000 de lei. "O sută de mii", a zis. Nu știu ce o fi citit pe figura mea, că a lăsat-o imediat la jumătate. Dacă mai negociam un pic, mi-o dădea pe degeaba. Bucurie ar însemna (ca să revin) să poți cumpăra tot ce-ți place. Bucurie ar însemna să nu te mai dai dus de la
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
Așteptarea ca lipsă de putere. Cine așteaptă, înseamnă că n-are putere. Un personaj, Omer... care să fie informator; fost contabil, a avut o condamnare penală și, în schimb, face servicii, mania lui de a nota tot felul de întâmplări, figuri de persoane, note informative; scrie caligrafic cu aerul său de surd frumos (trebuie să fie surd, de unde, în compensație, mania lui de a nota tot timpul ceea ce de fapt nu aude, dar își imaginează...) * * * 12 septembrie 1984. Va trebui oare
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
proiectele reformatoare în ,,chestia țărănească" ale lui Radu Rosetti (Radu Rosetti și problema țărănească). Cum, la fel, în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale" - cărți, desigur! - și figura unui prieten, numit ,,antifascistul meloman"), dînd o turnură narativă textelor al căror obiectiv major rămîne, firește, elogiul muncii editorului.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
parte din selecție, și să fie distinse astfel, deși, evident, nu meritau, s-au făcut eforturi mari, financiare de a aduce atîția oameni la București, deși nu aveau mai nimic de arătat, artiștii au jucat fără primă de participare, multe figuri importante ale lumii teatrale și culturale au fost omise de pe lista invitaților, publicul venit ca la un eveniment major a părăsit sălile ca niciodată în ultimele ediții, Primăria, unul dintre cei trei parteneri în organizare, s-a retras în buza
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]