1,556 matches
-
dus la ștergerea oricărei deosebiri substanțiale între om și celelalte animale. II.1.4. Conceptul de libertate în filosofia contemporană Reluând distincția kantiană dintre noumen și fenomen, Arthur Schopenhauer consideră că lucrul în sine se identifică cu voința: tot ceea ce ființează este voința de a exista, manifestată fie ca forță, fie ca instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine, ca voință, orice fapt interior al omului este liber, nefiind supus legii cauzalității. A. Schopenhauer identifică esența umană
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu mijloace obiective, că el "se scoate pe sine în evidență" (Kierkegaard), o logică iscoditor-profană ne-ar putea sugera că, dacă în afara lui Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor nimic altceva nu mai era în lume, răul însuși nu putea să ființeze. Dar, potrivit acestei (onto)logici a devenirii tuturor celor ce sînt (ontologică de tip heraclitian sau hegelian, care, profană fiind, ar putea să fie cu totul "mincinoasă" în raport cu cea prin care devenirea lui Dumnezeu însuși poate fi descrisă) rezultă că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viitor al acestei lumi, cînd răul nu va mai fi necesar evoluției spirituale a ființei umane, el nu va dispare integral; b) pe de altă parte, nu putem decît cel mult bănui că din celelalte "lumi ale lumii", posibil să ființeze în paralel cu lumea noastră răul a dispărut deja (dacă a fost vreodată prezent acolo). Fiecare dintre cele două alternative pot fi confirmate sau infirmate cu argumente pro sau contra. Să exemplificăm, doar, fără a ne mai angaja în dispute
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
frumos, adevăr etc. nu poate fi diferită pentru nici un locuitor al lumilor posibile, de vreme ce aceste lumi reprezintă expresia unică a darului și jertfei Creatorului lor. Ne este greu însă să credem că aspirînd să se apropie de aceste valori ideale ființa (umană inclusiv) nu ar avea posibilitatea să o facă efectiv, avînd în vedere că evoluția spirituală i-ar fi interzisă prin actul însuși al creației sale de către divinitate. Unde și-ar mai găsi locul ideea de liberă alegere pe care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a comunica, germenii unei prime de înșelăciune nu vor întîrzia să apară. În CE ANUME constau acești germeni? Pe de o parte, formularea interdicției de a se înfrupta din fructul cunoașterii binelui și răului a născut printr-o negativitate ontologică ființînd în însăși esența lumii dorința de a afla ce se ascunde dincolo de granița oprită. Pe de altă parte, însă, conținutul cu totul special al acestei interdicții dovedește suficient de clar că nefiind conștient încă de existența binelui și răului (a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Firește, migrația provincialilor către capitală nu este generalizată, recunoscându-se activitatea unor intelectuali ce au pus bazele unor grupări culturale locale. În aceeași manieră sceptică, Camil Petrescu pune la îndoială necesitatea existenței unor astfel de grupări, dar, dacă totuși acestea ființează, scopul ar trebui să constea în promovarea de pe plan local a valorilor românești, în timp ce presa locală ar trebui să fie o frescă fidelă a zonei. Teodor Scarlat opinează mult mai tranșant: "Grupările culturale din provincie sunt inutile. Cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau a înflori realitatea, căci totul e sobru, rugos, utiliar în "această lume primitivă, antică, antediluviană și destinată, prin urmare, unei morți lente pentru că a trăit prea mult, a servit prea mult, a rezistat prea mult și s-a uzat ființînd". Personajul principal, Claire, s-a născut deci la "capătul lumii", la o fermă din Cantal. Adolescentă, descoperă Parisul cu ocazia unui Salon al agriculturii și înțelege că singura ei salvare stă în cărți, așa încît va face totul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cunoșteam această stare, a cărei violență mă scutura în spasme. Am avut nevoie să găsesc un refugiu. Exista această cameră goală și i-am zugrăvit interiorul și pereții în negru. Mă izolam acolo, lăsînd un bec aprins. Creasem neantul, ne-ființa. Am știut deîndată că trebuia să păstrez pentru mine această descoperire și am instalat un mecanism de închidere criogenică, convins că nu va servi niciodată. Greșeală dureroasă. Abia o prevenisem pe Emeline de secret că îl și încălca. De ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
copii. Educația Istoria învățământului ieșean a parcurs câteva momente memorabile: Școala Latină de la Cotnari din 1562, Școala Superioară de la Trei Ierarhi, înființată de voievodul Vasile Lupu în 1644. Peste un secol, această școală va deveni Școala Normală „Vasile Lupu”, care ființează și astăzi. Liceul Național și-a deschis cursurile la 23 ianuarie 1828, iar Liceul Internat „Costache Negruzzi” la 3 octombrie 1885. Începând din anul 1860, în clădirea Palatului „Ion Cantacuzino” a început să funcționeze Universitatea Iașului (cea mai veche universitate
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
el, negativ, reproducerea în serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi, Bizu, ținea mai mult de confesia ușor poetizată, cel de-al doilea de analiza pur cerebrală, ultimul ființând exclusiv pe ingeniozitatea intrigii"), motivând de ce Diana lasă impresia "unei regizate comedii, în jurul lui (Bizu, n.n.), cu scheme de oameni, cu năluci de fapte și cu neverosimil de naive încercări de mistificare. Căci toată comedia țesută împrejurul noii ipostaze a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total malefice ce poartă nume celebre, printre ele situându-se însuși Satan. Tot în acest univers paralel ființează și acele stranii făpturi rezultate în urma raporturilor sexuale dintre demonii masculini (incubi) cu femeile sau dintre demonii feminini (sucubi) cu bărbații. Dincolo însă de această organigramă a faunei astrale, există o caracteristică importantă a relațiilor dintre magician și locuitorii lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
totală exercitată de membrii comunității evreiești. Aceste realități ale economiei locale sunt cu atât mai relevante cu cât, în marea majoritate a intervalului de timp supus analizei noastre, locuitorii evrei au fost lipsiți de drepturile cetățenești, forțați, pe cale legislativă, să ființeze în marginile societății românești. Chiar și în aceste condiții, beneficiind de priceperea mânuirii capitalului și acționând unitar, ca un veritabil organism comunitar, evreii au știut să câștige poziții dominante în microsocietatea locală, urmând drumul de la periferie spre centru. Spre deosebire de aceștia
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă, profundă, a creatorului. La Cehov, remarcă regizorul, "starea devine sursă a existenței, iar personajele triumfă prin ineditul relațiilor și își ființează caracterul lor în acțiuni ce sugerează viață."10 Cu opțiuni nelimitate și cu o miză pe care doar viața o egalează, creația își continuă drumul de la momentul repetițiilor la cel al reprezentației prin renașterea continuă a ideaticii căreia îi rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
România. Umanul-suport al imaginației m-a obligat să continui. Ceea ce am filmat în toamna lui 2013 era a cincea varianta a scenariului, un traseu nou, care nu clarifică, nu predică nimic... pătrunde în plasma densității... Călătoria unei obsesii temă ce ființează în nervurile mitului. În 1983 am avut șansa și privilegiul unei întâlniri cu Mircea Eliade la Chicago. Am vorbit despre Ziditorul meu câteva ceasuri... Apoi, încet încet, timpul îmi întărea puterile. La Muntele Athos într-o chilie a schitului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
33). într-o evidentă comuniune cu ideile fascismului, această fantasmă demiurgică a lui Ceaușescu, propovăduită cu insistență în cadrul învățământului politic obligatoriu pentru toți cetățenii țării, nu lăsa loc manifestărilor naturale, umane. În consecință, domeniile umaniste ce aveau în centrul atenției ființa umană cu toate caracteristicile și avatarurile ei au încetat să mai fie studiate în universități, iar viața științifică în aceste domenii, chiar dacă a continuat, era mult slăbită și oarecum clandestină. în 1978, psihologia și sociologia și-au închis studiile universitare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
blocului comunist", inclusiv cu România. Un exemplu grăitor de "acțiune sud-coreeană" pentru perioadele de "interes" și "pregătire" îl constituie înființarea, în cadrul Universității din Seul, de catedre de limbi străine est-europene, fiecare cu două clase, inclusiv în limba română, catedre care ființează și în zilele noastre. 2. În ceea ce privește poziția țării noastre în problema relațiilor cu Republica Coreea, se pot remarca trei etape distincte: până în 1970 (de respingere), între 1971-1989 (de interes, dar nefinalizat) și după 1990 (de stabilire și dezvoltare). În prima
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
morale își au r]d]cinile atât în sfera biologiei, cât și în mediul cultural. iv. Contractul biologic Presupunând c] scenariul empiric prezentat anterior este corect, trebuie s] g]sim implicațiile acestuia. Luând în considerare aștept]rile în ceea ce privește omul că ființ] social], discuția a fost abordat] într-o anumit] m]sur]. Întrebarea care se pune nu mai este: „Ce ar trebui s] facem?”, ci: „Ce credem c] ar trebui s] facem?” (mulțumit] laturii noastre biologice). Ținând cont de acest lucru (la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Geertz, 1975), pe complexitate și profunzime. În ceea ce privește căile de mijloc, Rotariu și Iluț (1999:24) arată că există numeroase complementarități și interferențe între cele două abordări, datorate faptului că la nivel "ontic, factorii obiectiv-structurali și cei subiectivi-ideologici (simbolici) se întrepătrund, ființează împreună și se condiționează reciproc"3. Spre exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998). Practic el subliniază luând poziție mai ales vizavi de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui comercială, am realizat, a doua zi, că ascunzișul delicat al tramei era unul de fină perspicacitate regizorală: intoleranța, ca vierme ce ne roade azi (și nu numai azi) ființa. Cu ce se făcea vinovată creatura delicată și cuceritoare (actrița luase deja Oscarul) că se născuse stigmatizată, că se trezise, prin naștere, în tiparul repulsiv al hermafroditului? Atît de bestial pedepsit de inșii din anturaj, pe cît de viril-superbi, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cantacuzino, n.n.] să se disjungă în două elemente: Imperiul roman și Imperiul grecesc. Românii, datorită originii lor latine, devenite o dogmă pentru cărturari, și nu numai în provincia de peste munți, își revendică apartenența la primul. Centrul cercului în care ei ființează nu mai e Roma "cea nouă", a ereziei latinilor, nici, cu atât mai puțin, Țarigradul greco-turcesc, Stambulul. Conștiința de a aparține unui neam care începe cu întemeietorii Romei vechi o avuseseră românii din vremea lui Ștefan cel Mare, urmașii lor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
preluare și prelucrare a sa, apoi unor reguli de acreditare (împlinindu-se astfel sensul lipsei de neutralitate valorică a oricărui fapt uman); în caz contrar, lucrul, deși se anunță, își va pierde dreptul de a deveni ceva anume (care să ființeze în orizontul unității umane de viață), mai bine zis, dreptul de a deveni ceva semnificativ pentru o unitate de viață omenească. Problemele, așadar, semnalează astfel de neconcordanțe între criteriile de justificare, autorizare, acreditare a ceva "nou", a unui lucru ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preluare și prelucrare acceptate de noi toți în perspectivă istorică, este secund, dependent, mijlocit, condiționat, anume prin "practici" (fie acestea chiar ale ființării umane)? Altfel spus, putem socoti de la bun început ființarea umană ca "practică"? Nu este omul ceva ce ființează pur și simplu, înainte de toate, unitar, fără ca ceva anume din el, al lui etc. să-l reprezinte? Prin urmare, nu trebuie socotită întâi ființarea sa ca o unitate, faptul că el este ceva ce ființează, și abia după aceea să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Nu este omul ceva ce ființează pur și simplu, înainte de toate, unitar, fără ca ceva anume din el, al lui etc. să-l reprezinte? Prin urmare, nu trebuie socotită întâi ființarea sa ca o unitate, faptul că el este ceva ce ființează, și abia după aceea să fie indicat ceva din el, al lui etc., adică trăsătura sa de esență, ori măcar modalitatea sa de raportare la alte "unități reale", de existență? Preeminența ustensilică a lucrurilor ce alcătuiesc unitatea "lumii" (însăși "lumitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici, despre "corespondență") nu era nouă. Numai că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea opinativă (doxa), implica ideea adecvării; în virtutea acesteia, cunoștința veritabilă exprimă (are drept "obiect") însăși ființa; ea are calitatea veritabilității tocmai datorită adecvării sale la propriul obiect, ființa sau ceea-ce-este; exprimând ceea-ce-este, acest fel de cunoștință ajunge la deplinătatea sa: este cunoștință veritabilă. Orice "cunoștință" neadecvată obiectului propriu-zis al cunoașterii, ființa, nu poate fi adevărată. Nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]