1,925 matches
-
alcătuit din "este" și timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în care sunt cuprinse, fiind vorba despre mișcarea timpului către sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în care sunt cuprinse, fiind vorba despre mișcarea timpului către sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-a doua timporizări a elementelor judecății, fenomen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adăugat că dictatura judicativului are drept formă discursivă desăvârșită a sa ideologia, iar aceasta are drept țintă justificarea "superiorităților", a diferențelor de nivel, care, deși sunt expresia propriei ființe a ideologiei (desigur, și a dictaturii judicativului), sunt transferate asupra tuturor ființărilor aparținând lumii vieții umane; pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vieții umane; pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile judicativului dintre ființare, ființa ființării și ființa ca atare. Iar locul în care se află condițiile de posibilitate ale acestor raporturi nu este altul decât judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile judicativului dintre ființare, ființa ființării și ființa ca atare. Iar locul în care se află condițiile de posibilitate ale acestor raporturi nu este altul decât judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp, și fenomenul celei de-a doua timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp, și fenomenul celei de-a doua timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru în-ființare, atâta vreme cât, odată în-ființând, devine el însuși ființarea determinată printr-un act de în-ființare sau de constituire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru în-ființare, atâta vreme cât, odată în-ființând, devine el însuși ființarea determinată printr-un act de în-ființare sau de constituire? Nu cumva timpul agent al în-ființării traduce în orizont judicativ ceva ce nu are acces deplin în acest orizont, fiindcă nu se supune tuturor convențiilor valabile "logic"? Și, de asemenea, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă nu-l gândim doar ca timp-agent al în-ființării, ci și în sens propriu-zis ființial, ca fiind, dincolo de orice funcție de constituire judicativă? În plus, fideli ideii după care orice fapt care capătă sens prin reducția judicativă este ceva, adică o ființare, fiindcă judecata prelucrează, prin chiar operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar, nu este și el o ființare determinată ca timp, timporizat de timpul-ce-timporizează-judicativ, adică nu este și el ființarea-timp, așa cum este subiectul-ființare- timp, cartea-(din fața noastră)-ființare-timp, tabloul-(de sub privirile noastre)-ființare-timp, predicatul-ființare-timp, Trupul-(meu)-ființare timp etc.? Desigur, această regulă, care funcționează judicativ, trebuie aplicată și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este și el ființarea-timp, așa cum este subiectul-ființare- timp, cartea-(din fața noastră)-ființare-timp, tabloul-(de sub privirile noastre)-ființare-timp, predicatul-ființare-timp, Trupul-(meu)-ființare timp etc.? Desigur, această regulă, care funcționează judicativ, trebuie aplicată și timpului; așadar, timpul are propriul său timp, adică ființare. Dar este timpul-ființare-timp acel timp originar, despre care am amintit mai sus și pe care îl regăsim în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amintit mai sus și pe care îl regăsim în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cele mai pătrunzătoare analize ale timpului, de la Heraclit, Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]