12,882 matches
-
-se astfel ei înseși ca temă proprie a sa. Realizarea acestei sarcini ridică probleme considerabile, a căror soluționare presupune elucidarea formelor oricărei cunoașteri posibile și în ultimă instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea ca atare. Înțelegându-se ca fenomenologie, filozofia își oferă mijlocul de a îndeplini programul lăsat moștenire de istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci a tuturor formelor de experiențe imaginabile, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ierarhiei lor, a relației lor și, în ultimă instanță, o teorie a vieții înseși. Este limpede că nici una dintre aceste probleme nu poate fi analizată aici. Ne mulțumim a observa că scoțând din joc subiectivitatea, proiectul galilean îi retrage filozofiei obiectul său propriu. Imediat ce această scoatere din joc, care nu avea la Galilei decât o semnificație metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
galilean îi retrage filozofiei obiectul său propriu. Imediat ce această scoatere din joc, care nu avea la Galilei decât o semnificație metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara refluxului său deja amintit și comparabil cu cel al literaturii, al limbilor clasice, al artei și al culturii în general, filozofia este subminată din interior prin faptul că, încetând a se înfățișa ca o teorie generală a cunoașterii și, astfel, a subiectivității transcendentale ca atare și în structurile sale cele mai profunde, ea se pomenește redusă la o reflecție asupra cunoașterii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științifice prezentate ca singura valabilă: ea a devenit epistemologie, sau, mai bine spus, dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La CNRS (Centrul Național al Cercetării Științifice), filozofia este inclusă în a patruzeci și cincea și ultima secțiune, sub titlul "Filozofie, epistemologie, istoria științelor" secțiune pe care se pune mereu problema a o desființa pur și simplu. În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dat fiind că știința care se face constituie reflecția autentică a științei asupra ei înseși, o simplă istorie a științelor. La CNRS (Centrul Național al Cercetării Științifice), filozofia este inclusă în a patruzeci și cincea și ultima secțiune, sub titlul "Filozofie, epistemologie, istoria științelor" secțiune pe care se pune mereu problema a o desființa pur și simplu. În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică a subiectivității se produce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică a subiectivității se produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică a subiectivității se produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noi, fiind consecința strictă a absurdității proiectului galilean aplicat cunoașterii omului: expulzarea vieții transcendentale în afara domeniului cunoștinței de către psihologia obiectivistă a comportamentului antrenează refularea sa în "inconștient", sub a cărui titulatură este recuperată de psihanaliză. Psihanaliza este substitutul inconștient al filozofiei, a cărei nobilă sarcină a preia: delimitarea humanitas-ului omului. Preluare imposibilă în lipsa unei metode transcendentale și mai cu seamă eidetice, în lipsa unei delimitări conștiente față de obiectivismul galilean la care, în mod contradictoriu, psihanaliza revine fără încetare. De aceea ea nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
psihologia se înfățișează ca prototip al noilor "științe umane", a căror teorie generală sub forma deconstrucției lor a fost propusă de noi în capitolul V al lucrării de față. Dezvoltarea unui învățământ specific de psihologie, pretenția sa de a înlocui filozofia sau cel puțin "psihologia filozofică" tradițională, de a se înfățișa drept o cunoaștere științifică a omului în locul și pe locul vechilor vise metafizice toate acestea demonstrează în mod frapant progresul continuu al principiului galilean în interiorul Universității și al disciplinelor literare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai există. Cercetarea exterioară a formelor și a configurațiilor generale înlocuiește încă o dată pătrunderea în taina a ceea ce a fost într-adevăr pentru fiecare dintre ele. Am denunțat ce anume implică abordarea sociologică în literatură: nesocotirea literarului ca atare. În ceea ce privește filozofia, sociologia nu mai este o ramură a sa, ea nu se mai situează într-o teorie cuprinzătoare a cunoașterilor, ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
abordarea sociologică în literatură: nesocotirea literarului ca atare. În ceea ce privește filozofia, sociologia nu mai este o ramură a sa, ea nu se mai situează într-o teorie cuprinzătoare a cunoașterilor, ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa, ea nu se mai situează într-o teorie cuprinzătoare a cunoașterilor, ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Mihaela, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași, 2004. Miroiu, Mihaela, Politici ale echității de gen. Ghid pentru învățământul universitar din Europa Centrală și de Est, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Miroiu, Mihaela, Gândul umbrei. Abordări feministe în filozofia contemporană, Editura Alternative, București, 1995. Miroiu, Mihaela; Blebea-Nicolae, Gabriela, Introducere în etica profesională, Editura Trei, București, 2001. Miroiu, Mihaela; Popescu, Liliana, „Condiția femeilor din România - între tradiție și modernizare”, în Liliana Popescu (coord.), Gen și politică. Femeile din România în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Alina-Nicoleta Ioan Ce-i cu Pirgu? Cine-i Pirgu? Portretul care se încheagă din viziunea Povestitorului din Craii de Curtea-Veche pare să-i conteste lui Pirgu orice urmă de apartenență la filozofia dandy. Să ne reamintim. Știm că apariția lui Pirgu la masa crailor îi repugnă Povestitorului, care-l consideră "o lichea fără seamăn și fără pereche", cu "suflet de hengher și de cioclu. De mic stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
tristei povești de iubire dintre Paul Celan și Ingeborg Bachmann este un banal "coup de foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie, este frumoasă, inteligentă, curtată, se află în compania mentorului ei Hans Weigel, un evreu exilat, foarte influent în mediul intelectual și artistic vienez. În nobila societate își face apariția Paul Celan. Este și el tînăr și frumos, are în bagaj
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
Sorin Lavric Dacă i s-ar cere cuiva să arate că filozofia nu exclude talentul literar, că așadar gîndirea speculativă poate face casă bună cu expresia mustind de virtuți literare, exemplul cel mai la îndemînă ar fi Kierkegaard. Danezul acesta retras, orgolios și peste măsură de nefericit, suferind de epilepsie și avînd
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
facă fericit - căsătoria cu Regine Olsen - este unul din cei mai compleți scriitori ai culturii occidentale. Iar semnul după care-i recunoști înzestrarea este că-l citești fără să ai impresia că ceea ce ți se deapănă sub ochi poartă pecetea filozofiei. Căci e atîta fluență, ritm și viață în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să-ți rănească ochiul. Și astfel
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
și lingvist, cărturarul născut în 106 î. Hr. se arată nepăsător doar față de științele exacte. Oricum, dincolo de deschiderea sa enciclopedică, astăzi este privit drept principalul mijlocitor între cultura greacă și cea latină. Autorul dialogului Hortensius sive de philosophia (Hortensius sau despre filozofie) este veriga privilegiată prin care duhul elin a pătruns în incinta școlilor romane. De aceea, îl putem considera cu îndreptățire întemeietorul terminologiei filozofice latine după calapod grecesc, un începător de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
intelectuale. Intelectul e acea facultate care nu are nevoie pentru a se dezvolta decît de singurătate. Spre desoebire de voință sau de sensibilitate - facultăți care cer drept condiție de exercitare prezența semenilor -, intelectul de care au nevoie artele, științele și filozofia se poate desfășura în găoacea singurătății. Pentru asta nu trebuie decît să fii activ pe dinăuntru, chiar dacă în afară nu exiști. Marele avantaj al "omului interior" este că nu se plictisește atunci cînd stă singur. Spre deosebire de oamenii exteriori, cărora li
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, Humanitas, 2009). Am par-curs-o cu plăcerea participării la sărbătorirea unui erou pentru care nutrești cel puțin tot atâta admirație cât cei adunați spre a omagia un spirit întemeietor, un maestru, un artist irezistibil, un
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
rușinoasă dacă, deschizînd cartea lui Alexander Baumgarten, nu am afla că secolul cu pricina nu numai că are un profil distinct, dar că polemicile pe care le-a găzduit îi conferă un rol aparte: acela de placă turnantă în istoria filozofiei. Mai precis, veacul al XIII-lea este răspîntia fecundă din care s-au desprins cîteva din noile direcții ale gîndirii moderne. Altfel spus, dacă europenii au început să gîndească în alt mod decît o făcuseră grecii sau latinii este pentru că
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
freatică care alimentase pînă atunci terenul gîndirii universitare - gîndirea lui Platon, Aristotel și Plotin. Grecii începeau să fie repudiați oficial, din rațiuni de imunitate doctrinară. Miezul conflictului e de căutat în neputința teologilor de a gîndi geneza creștină în termenii filozofiei grecești. Mai precis, grecii semănau cu niște copii geniali care se dădeau în leagănul antinomiilor ireconciliabile, balansîndu-se neîncetat între două noțiuni contrare - potență și act, formă și materie, inteligibil și sensibil - cu o virtuozitate care, în ochii teologilor creștini, isca
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]