13,616 matches
-
lumânări în diferite tehnologii de complexitate medie din diferite materiale, în cea mai mare parte naturale - ceara de albine. Număr de tineri integrați în activitate: 4. Materiale folosite: ceară de albine, coloranți naturali, stearină, parafină, meșe de diferite dimensiuni. Produse finite: lumânări decorative parfumate cu esențe naturale, lumânări plutitoare, lumânări policrome în straturi succesive, lumânări cu meșe multiple. Servicii de consultanță în domeniul medical, social și psihologic consiliere psihologică. consiliere în domeniul social. asistență medicală de nivel mediu pe perioada zilei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
formează o mulțime de asemenea elemente, în principiu de aceeași natură. Din punct de vedere empiric, la baza numărării stă posibilitatea de a distinge clar și corect elementele mulțimii respective și de a le pune în corespondență cu o parte finită a mulțimii numerelor naturale: Ș0, 1, 2, ..., nț. Numărăm câți oameni votează cu un anumit candidat, câți răspund într-un anume fel la o întrebare a unei anchete, câte întreprinderi industriale sunt privatizate, câte țări membre ale ONU votează o
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
al doilea eșantion (care, firește, poate cuprinde și indivizi ce au apărut deja în primul), ajungând la o valoare 2. Dacă populația noastră de bază este suficient de mare - cel puțin de ordinul zecilor de mii - numărul eșantioanelor diferite, deși finit, va fi atât de ridicat încât practic poate fi considerat că tinde la infinit. Rezultatul operațiilor imaginate aici va fi o serie de valori (medii de eșantionare) ce pot fi scrise astfel: 1, 2, ... , k, ... Acestea, la rândul lor, formează
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ordinei cerești. Nu urmărim, aici, statutul ei, ci numai pulsația spiritului creator față de asemenea himere. În Mihaida, discursului patriotic i se substituie un discurs moral, deviat și acesta Într-un discurs al creatorului biblic: „SÎnt Alfa și Omega, principiul și finitul, Iar intervalul este al liberei voințe...”. Este discursul Cuvîntului („aceste-a zis Cuvîntul În limba sa divină”) și este limpede că, deși nu vrea să se măsoare cu el, Heliade figurează un model pentru cuvîntul mai prost, mai sărac al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceleași certitudini de creștere pe care le simțise pe timpul când se apucase să-i citească pe Lucrețiu și pe Telesio 15. În opera lui Dante gândirea și poezia păreau să fi avut iscusința de a pune în armonie infinitul și finitul, izvodind cântec și cunoaștere ce deschidea porți necunoscute și nicicând încercate. Se preumbla prin grădină când Starețul porunci să fie chemat cu obișnuita furie a leului; pricepu că ceva nu e-n regulă, căci mesagerul era fra' Leonzio, aducător doar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se părea grec, ci o obsesie a misteriosului solar african. Orașul trebuia să aibă o semnificație morală, să inculce sentimentul de demnitate umană și de forță, de aceea clădiri, statui, străzi trebuiau să constituie un edificiu unic, ca un poem finit. Calamitatea cea mare a Bucureștilor era, după Ioanide, că n-a-vea un fluviu alături, ca Tibrul, Neva, Sena, Dunărea, ori marea, ori în fine o legătură prin canale grandioase cu Istrul și Pontul Euxin. Factorul acvatic se putea totuși deocamdată suplini
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
persoană, ci se adunau în sufrageria de alături. Acolo, după ce se informau pe scurt asupra stării muribundului, ședeau de vorbă despre cele mai variate subiecte, chiar și despre război. Unii vedeau lucrurile foarte optimist și pretindeau că la noi tout finit par des chansons 1. Alții, dimpotrivă, aveau viziunea întunecată, pomeneau de Brâncoveanu, de Tudor Vladimirescu. Însă toți erau de acord într-un punct, și anume că aprovizionarea devenise anevoioasă și căutau să-și fure unul altuia secretele în această materie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abandonului școlar egalitate de șanse altele IX. REZULTATE Calitative privind Îmbunătățirea comunicării, relaționării și optimizarea integrării socio-profesionale. Cantitative privind numărul de produse realizate În cadrul atelierelor, numărul de produse valorificate În expoziții/competiții de profil și materiale de promovare/informare. PRODUSELE FINITE REALIZATE CONTRIBUIE LA: optimizarea procesului de integrare școlară, socială și profesională; promovarea școlii; la creșterea aprecierii elevilor care au realizat aceste produse de către colegi, cadre didactice și părinți; creșterea Încrederii În sine a acestor copii și implicarea lor În alte
A.T.O. ALTERNATIVĂ EFICIENTĂ ÎN PROCESUL INTEGRĂRII SOCIO-ROFESIONALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Sorin-Gabriel DĂNILĂ, Simona ORGHICI-CRĂCIUN, Laura (POPA) NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2120]
-
promovarea școlii; la creșterea aprecierii elevilor care au realizat aceste produse de către colegi, cadre didactice și părinți; creșterea Încrederii În sine a acestor copii și implicarea lor În alte activități; creșterea gradului de implicare a copiilor În realizarea unor produse finite care fac plăcere; exemple de bună practică În activitatea practică de intervenție și recuperare curentă. PARTICIPĂRI LA DIFERITE COMPETIȚII ȘI MANIFESTĂRI CULTURALEDUCATIVE: Premiul II, III și PREMIUL SPECIAL la Concursul Național “NAȘTEREA DOMNULUIPRILEJ DE BUCURIE PENTRU CREȘTINI”, decembrie 2007 ianuarie
A.T.O. ALTERNATIVĂ EFICIENTĂ ÎN PROCESUL INTEGRĂRII SOCIO-ROFESIONALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Sorin-Gabriel DĂNILĂ, Simona ORGHICI-CRĂCIUN, Laura (POPA) NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2120]
-
ne autodepășim, respingând totodată fantasma unei vieți nelimitate"; ea ne îndeamnă "să lucrăm la perfecționarea personală, fără să ne lăsăm prinși în capcana perfecționismului, să ne acceptăm slăbiciunile și insuficiențele"; să acceptăm ca de la sine înțeles faptul că suntem failibili, finiți, imperfecți (Lacroix, 2009, p. 157). Înțelegem faptul că într-o lume a hiperconcurenței, a hipertehnologizării, a hiperindividualismului, a turbo capitalismului (Schrenk, 2010, p. 87) pare greu de conceput că va fi urmată o atare filosofie... Prin urmare, există o (foarte
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
revistă a opiniilor de mai sus, se pot desprinde câteva coordonate teoretice privind fantasticul. Esențialul este că fantasticul constituie, în primul rând, o categorie estetică, textualizată în diferite forme (specii) literare, care își are originea în dialectica real-nereal, logic-ilogic, obiect-semn, finit nedefinit, care are un caracter dilematic, instituind prin aceasta ambiguitatea percepției și a labirintului de semnificații, care implică felurite modalități de insolitare (straniul, enigmaticul, miraculosul etc), care produce sentimente de neliniște, teamă, spaimă, teroare, iar instituirea lui nu poate avea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Paris, 1987, ediția I engleză, 1976). Direcția lui Bourdieu, inițiată în anii 1950 pe terenul etnologic și dezvoltată în anii 1960 în sociologia educației, ne va servi drept fir conducător. Trebuie să ținem minte că teoria sa nu are caracterul finit și închis pe care i-l atribuie unii. El însuși vorbește de o "muncă de explorare" (Bourdieu, 1992, p. 202, nota 1) și evocă o "teorie generală a câmpurilor în pregătire", care nu avea să se concretizeze în timpul vieții sale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
asemănând-o cu un coronament a cărui complexitate este afectată de anotimpuri: dezvoltarea și pubertatea (primăvara), maturarea, diferențierea, lactația (vara), involuția (toamna), atrofia senilă (iarna). Sânul nu este un punct de plecare, ca în cazul nudului artistic, ci un element finit, frumos sau urât prin natura lui. Încercările de clasificare morfologică sunt lipsite de interes. Definiția actuală a sânului frumos nu este decât o opțiune în care confruntarea cu tot ce ține de concret etalează ambiguitatea și aproximativul. Din vechime, "anchetele
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare. A fi conștient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om. A fi conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană. Dar faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibilităților, care este premisa putinței de a alege și condiția ei, este limita pe care o implică libertatea gravitațională și care o însoțește prin însăși esența ei; pentru că inventarul posibilităților înlăuntrul cărora alegerea se poate exersa este în mod fatal finit (infinitul nu e inventariabil), și el constituie în sine însuși o limită. Libertatea, ca libertate gravitațională, nu este îngrădită numai de setul predeterminat al limitelor fondului intim-străin, ci și de setul finit al posibilităților între care aleg. Profesiunea asupra căreia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alegerea se poate exersa este în mod fatal finit (infinitul nu e inventariabil), și el constituie în sine însuși o limită. Libertatea, ca libertate gravitațională, nu este îngrădită numai de setul predeterminat al limitelor fondului intim-străin, ci și de setul finit al posibilităților între care aleg. Profesiunea asupra căreia mă opresc este una dintre profesiunile inventariabile care îmi stau la îndemînă. Această profesiune, odată aleasă, este limita pe care mi-o dau în chip liber (e hotarul care rezultă din hotărârea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din hotărârea mea), dar este o limită pe care mi-o dau dintr-un număr limitat de posibilități. Eu decid, hotărăsc, aleg - deci sânt liber -, dar decid instituind o limită dinlăuntrul unui set (limitat) de limite eligibile. "Limita inventarului" - câmpul finit de posibilități în care se mișcă alegerea mea - este, alături de limita elementelor fondului intim-străin, cea de-a doua față gravitațională a libertății. Libertatea se exersează ca libertate pe de-o parte prinsă în cele douăsprezece determinații, pe de altă parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
identice cu ele însele, în virtutea hotarului care le determină și care nu se șterge niciodată; o lume de alcătuiri indestructibile. Dar noi nu cunoaștem o asemenea lume. Pentru noi, care la rândul nostru sîntem în propriile noastre hotare de ființe finite, faptul de a fi se rezumă la toate cele câte apucă să fie o vreme, adică să aibă o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața următorului hotar de atins, mereu în fața noastră, sîntem fără încetare preluați în proiect. Orice hotărâre, orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității hotarului care ne definește succesiv înlăuntrul destinului nostru de ființe conștiente finite. Esența preluării în proiect este puterea. Puterea ca preluare în proiect începe de la eul propriu. Supunerea eului la proiectul propriu este prima formă a puterii. Mă preiau în proiect, mă supun hotărârii mele, îmi dau hotare, mă hotărăsc și sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici că situările spontane sub limita interioară nu sânt echivalente cu o maladie de destin, așa după cum hărnicia oarbă a depășirii nu creează un destin. Sânt semnificativi din punct de vedere uman, deci din punctul de vedere al ființelor conștiente finite confruntate cu propria lor finitudine, numai agenții destinului și ai maladiilor de destin. Sânt egale în fața morții, și deci nesemnificative din punctul de vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
punct de vedere uman, deci din punctul de vedere al ființelor conștiente finite confruntate cu propria lor finitudine, numai agenții destinului și ai maladiilor de destin. Sânt egale în fața morții, și deci nesemnificative din punctul de vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care nu fac din viața proprie o strategie de întîmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destin. Sânt egale în fața morții, și deci nesemnificative din punctul de vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care nu fac din viața proprie o strategie de întîmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre naștere și moarte nu se ridică la coerența și configurația unui destin și nici la splendoarea negativă a eșecului. Tot ce nu este destin sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sânt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine certitudinea propriei lui realizări. În timp ce destinul se face în spațiul doar posibil al libertății, menirea se primește din spațiul de necesitate al unei instanțe. * Din punctul de vedere al unei teleologii extra-umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întîmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]