2,868 matches
-
aflat acum la vârsta de 87 de ani, e încă în plină putere, gata oricând să parcurgă pe jos drumul Miroslăvești-Pașcani, dus-întors. Puțini din cei tineri pot ține pasul cu el sau îi pot face față unor abilități fizice. E firav, n-are mai mult de 60 de kilograme, dar vârsta încă nu i-a încovoiat coloana vertebrală și, mai ales, nu i-a împuținat nicicum energia aceea care-i vine dintr-un sălaș lăuntric. Duce singur tot greul poverii de
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
din când în când, în cheagurile tot mai mari. Era singură și se apropia miezul nopții. Încercase să nu intre în panică. Doar nu este pentru prima dată... până la urmă va trece și asta...îi făcuse puțin curaj, un gând firav. Se simțea însă slăbită și o somnolență aparte punea treptat stăpânire pe ea. Volemia...volemia sângelui, îi venise în minte expresia pe care o mai auzise uneori în discuțiile celor din jurul ei, discuții care nu o interesau, dar la care
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume cu care să-l boteze. Cuprinzându-l cu privirea rătăcită, într-un glas stins de tristețe, legănându-și degetele firave asupra sa, își încărcă căușul palmelor cu lacrimi, le aruncă peste lacul proaspăt născut și îi spuse: ,,De azi te vei numi Lacul Sărat iar sufletul meu te va chema mereu pentru că ești o parte din el și oricine te
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
de la rădăcina mea. Locurile natale vor purta amprenta degetelor Divinătății, din momentul în care eu am deschis prima oară ochii spre lume și-am făcut să tresară tot Universul la scâncetul meu de nou născut. Prima fașă legată de trupul firav pe care am destrămat-o când am pătruns în vâltoarea vieții, când pântecele meu și-a început creația. Satul natal păstrează același farmec irezistibil în fața timpului, este una din certitudinile vieții pe care nu mi-o poate clătina nici cea
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-apropie cu teamă... Răzbate de printre colbul rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
bacil Koch, tot ce a fost zămislit vieții, are dreptul la acest dar. Poate că în cazul unui copil, așa cum eram eu, această frază ar trebui reformulată; Dreptul la dragostea de mamă. Indiferent de natura omului, fată de această ființă firavă numită copil, nu există decât manifestări de dragoste... dar “dragostea de mamă” nu poate fi înlocuită. Într-una dintre pildele sale, sclavul-filozof Eshop dădea cel mai elocvent exemplu despre ceea ce înseamnă dragostea de mamă. Întrebat, de ce buruiana de lângă gard, nemuncita
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
de suferința și rușinea ce-i acopereau viața. Devenise o brută, lăudându-se la serviciu cu acel comportament josnic de despot ce-și teroriza consoarta, mândrindu-se ca un dobitoc, în limitata lui lume, cu forța fizică în fața unui trup firav, știind că nu avea sorți de izbândă decât cu cineva inferior lui și dovedindu-și așa-zisa bărbăție cu o violență feroce. De la el de la serviciu i-a fost repartizată o casă în buricul târgului, în plin centrul Galațiului, un
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
am eu de aici încolo în viață”. Așa a hotărât destinul. Iar soția se simte datoare față de soțul pe care l-a iubit, l-a mângâiat în toate clipele grele, l-a impulsionat în muncă, l-a susținut cu toate firavele sale forțe și i-a cenzurat toate lucrările, dându-le corecturi ideale, însușite cu greu de Romulus Vulpescu, subjugat uneori orgoliului masculin, dar care admitea, în final, că sunt desăvârșite sub aspect literar... Nimic nu se poate pune sub semnul
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
locuri comune, de care volumul abundă: albul zorilor, albă nea, adâncul suferinței, cer spuzit în clar de lună, câmpia de mătase, paleta de culori, petalele de flori, stea nemuritoare, câmpul plin de flori, revărsarea dimineții, firul vieții, voal de neguri, firavele petale, dulcea adormire, clipe efemere, dulcea liniște a nopții, dans zglobiu, dansul apei de izvor, dulci cuvinte, surâsul cald, ( de mai multe ori folosit); blândă privire, ruginiu de toamnă, sufletu-mi pustiu; a stelelor sclipire, dansul elegant al fulgilor zglobii
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
întreaga artă. Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai există o mică speranță pentru om, un fel de luminiță care pâlpâie firav, ca să ne facă să înțelegem că viața nu ne aparține, ea ne-a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru. Evenimente neașteptate îl pot pune
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile oA Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpurata. Cand verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
meu har. Eu n-am privirea-ți jucăușă, Sau alt motiv întemeiat, Deși, am pus cifru la ușă Atunci când totul s-a încheiat. Eu nu am gânduri de felină Să sfâșii tot ce întâlnesc, Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Iubesc să râd când văd apusul, Iubesc să dăinui peste nopți, Să lupt și să înfrâng opusul Îmbătând chiar cu struguri copți. Iubesc să dărui primăvară Sufletului îmbătrânit, Scăldat în lacrima amară, Cu al meu vers, neprihănit. Iubesc
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
case văd o pată umedă care se ceartă cu o alta, mai mare, pentru suprafața pe care trebuie să o cuprindă fiecare. Este semnalul că anii trec și este timpul renașterii. Pe un fir de iarbă, clătinându-se încet și firavă, se deplasează o gâză. La fereastra unei clădiri se apleacă o față luminată de frumusețea albei fețe și-a negrului său păr, strigănd un nume. Un grup gălăgios de pitici cu mici săculeți în spate, minunății în zâmbet și culoare
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
unei femei simple, dar cu o înțelepciune de invidiat, o inimă de aur și o voință de nezdruncinat. Mama Antonia fusese ani de zile suportul moral al Iuliei, cu psihologia ei simplă dar sănătoasă, găsise întotdeauna drumul spre inima copilei firave, sensibile, tăcute, copleșită parcă de toată povara abandonului familiei, a acelora care au adus-o pe lume. La un moment dat, Iulia privește mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
au pășit în vârtelnița atâtor evenimente minunate, este rezultatul conjunctural al unui destin comun; ori că, undeva, în iluzia spațiului cotidian, un suflet imens li se dedică necondiționat și meritoriu, atemporal. Puțini însă pot să cuprindă, cu gândul și inima, firavul contur al “alchimistului” ce zi de zi le făurește viața, parte din viața sa, și a cărui întrupare nu știu s-o prețuiască decât secundele unei vremi ce nu va mai fi niciodată... Referință Bibliografică: LEADERSHIP ȘI ALCHIMIE / Camelia Petcu
LEADERSHIP ŞI ALCHIMIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348495_a_349824]
-
Admiratorii artei sale unice, pot savura liniștea sferelor înalte, asculta vaietul vântului peste valurile mării (Dintre sute de catarge), simți teama profundă a marinarului de pe barca plutind în derivă în mijlocul mării aflată în plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea Și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării? Pășesc cu grijă pe un câmp minat de neîncredere Aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda Și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat ... Referință Bibliografică: Cu prudență / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 412, Anul II, 16 februarie 2012. Drepturi
CU PRUDENŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345071_a_346400]
-
de la uzina tatălui ei, suna la sonerie. Ai fi zis că urmează scena-parodie de la Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici...toți se îmbulzeau la ușă. Era un bărbat înalt și spătos, cu mustața mare, groasă. Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
e de făcut? s-a intrebat Zâna Bună. I-a chemat pe toți supușii ei, păsările și animalele pădurii să se sfătuiască. Nimeni nu știa cum să intri în crăpătura din stâncă de mărimea unei nuci, când deodată, o voce firavă se auzi din mulțime. - Eu cred că pot să culeg picătura de Apă Vie și să o scot afară din stâncă... zise o pitulice cât un fluturaș. - Cum ai să procedezi pitulice mică? a întrebat Zâna Bună. - Am să mă
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
declarația a fost considerată ca începutul războiului rece. Dar occidentul fusese conștient încă din anul ’44 că Stalin nu va întârzia să colonizeze teritoriile respective iar când procesul începuse să se desfășoare sub ochii lor nu putuseră decât sporadic și firav să lanseze slabe proteste, mai mult formale pe care sovieticii le-au ignorat cu nonșalanță. Dar șirul nesfârșit de crime și atrocități care au inundat aceste țări nu pot fi privite de o conștiință morală occidentală ca străine. Vinovăția nu
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
cu anii tinereții lor verticalitatea morală pe care și-au impus-o. Dealtfel intelectualitatea a rămas de la început și până în ultimele zile ale regimului comunist partea societății care nu a încetat să ridice glasuri protestatare, uneori mai vehemente altădată mai firave, dar niciodată nu a existat docilitate absolută și de aici poate și încrâncenarea și neîncrederea pe care liderii comuniști au manifestat-o mereu față de această categorie socială. Pentru a reuși să implice în procese politice de trădare națională pe toți
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului MEDALION LIRIC -NICHITA STĂNESCU (80 de ani de la naștere) Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
în: Ediția nr. 795 din 05 martie 2013 Toate Articolele Autorului Perla vieții mele Suflețel al meu, iubit Când pe lume ai venit, Soarele a räsärit Dorința mi s-a'mplinit! Vlästar dulce și suav Ai fost mic și-așa firav.. Când în brațe te luăm Spre o stea parcä pluteam Dorind ei, sä-i povestesc Cât de mult eu te iubesc! În ziua-n care te-am näscut Rostul Vieti'am cunoscut! Te-am hränit la pieptul meu Și te-am
PERLA VIETII MELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345535_a_346864]
-
fondurile ICR, deveniți gălăgioși acum că sunt „persecutați” și nerecunoscuți ca vedete la o manifestare a cărții de la Paris, preferat în locul lor fiind Nicolae Breban, cu adevărat unul dintre cei mai mari scriitori români și europeni, dacă îl comparăm cu firavul eseism și textualism al răsfățaților zilei. În rest, tăcere, spre a nu deranja măreața făurire a capitalismului românesc de „cumetrie”. Pe bună dreptate, Adrian Alui Gheorghe observa, recent: „Dacă mâine nici un scriitor român contemporan nu ar mai accepta să publice
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]