1,681 matches
-
ore în șir, până se lăsa întunericul, iar lumea asta pe care o aveam bine împlântată în simțurile mele, moștenită de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru văluri de mirese. Prin livada însorită Foșnetele prind a spune Că-n ograda înverzită Iar se-așteaptă o minune. În arome împletită, Primavara, flori, salcâmii, Toate-mi spun că sunt iubită, De Mântuitorul lumii.
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
scos numai după ce coborâse aproape de capătul traseului, la clinica Aslan: porți mari și ziduri înalte în spatele cărora se întindea parcul, o alee largă asfaltată, cu arbori înalți și plini de umbră și tufe dese de o parte și de alta, foșnet de frunze și ciripit de păsări, scuar de flori și iarbă pe margini, clădire albă, întinsă pe o mare suprafață, coridoare la dreapta și la stânga, cu covoare strălucitoare, uși albe cu câte un număr înfipt discret, de o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să rămână treaz, de parcă veghea, străduindu-se să audă foșnetul crenguțelor de brad, urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai să nu se gândească la ce se gândise în dimineața acelei zile, probabil reușind în liniștea de nepătruns în care se auzeau tresăririle Ioanei Sandi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni în jurul lor să-i ațâțe. Pe urmă cocoșul de pe marginea terasei a cedat privirilor celuilalt și a spus: „Nu știu să răspund.“ „Bine. Fie. Știu eu.“ A făcut iar o pauză în care nu se auzeau decât sunetele clavecinului, foșnetul frunzelor copacilor, zgomote nedeslușite, îndepărtate, ce erau restul lumii. Mai departe, un uruit slab de avioane care decolau sau aterizau pe aeroportul din apropiere. După care bătrâna doamnă a spus, destinsă, cu glasul de dinaintea luptei cocoșilor: „Ziceam că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că a fost tot timpul de față, pe scaunul din colțul unde nu privise niciodată cât timp povestise ședința, pentru că știa, în vis chiar știa că există un martor care n-ar fi trebuit să existe. Înaintând spre el în foșnetul de mătase al picioarelor ei extraordinare, zicându-i: hei, hei, uită-te la mine, unde naiba te uiți? îmboldindu-l cu degetul în piept și zicându-i: „hei, ce naiba stai așa înțepenit ca o statuie? vreau să-mi răspunzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gânduri, imaginea netulburată pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei imagini cum n-ar fi crezut că poate fi în stare. Zicându-și că se poate simți într-atât de îndestulată de imagine și de foșnet și de clinchete, încât nici nu trebuie să-și mai aștearnă în jurnalul început nu de mult gândurile, pentru că nici n-ar mai avea vreun rost să aibă altfel de gânduri decât cele din fața oglinzii. Luând chiar caietul și dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altfel, acum, la sfârșit? Ai vrea să mă înec ca țiganul la mal?“, dar parcă nu l-ar fi auzit, întindea mâinile subțiri și-l prindea și mai strâns de după gât și-i mângâia părul și nu se auzea decât foșnetul rochiei ei și pe urmă glasul grav, pentru că-i auzise întrebările, „Dă-l naibii de țigan și dă-le naibii de examene! Ești cu mine acum, asta contează, n-o să trăim o veșnicie, vreau să-mi fie bine, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut să te sperii, Tabs. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e cu adevărat grozav. În orice caz, mă bucur de cunoștință. Mă duc să o trimit și pe Allison să stea de vorbă cu tine. Și ea e grozavă. Aproape imediat ce a terminat de vorbit și a dispărut, cu un foșnet delicat de piele și bucle, dincolo de ușile de sticlă, și-a făcut apariția o siluetă zveltă. Superba negresă s-a prezentat drept Allison, proaspăt promovata asistentă principală a Mirandei, și mi-am dat seama imediat că e pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la propriu, viața dacă s‑ar fi Întâmplat să se dea brusc de perete - și mă așteptam ca ea să Îl facă, În stilu‑i caracteristic, cu ou și cu oțet, dar nu am auzit decât un murmur aprobator și foșnetul ușor al materialului În timp ce ea Își scotea rochia. Acum, că eram angajată de suficient timp, se pare că onoarea de a comanda hainele Mirandei avea să cadă În sarcina mea. De patru ori pe an, cu precizie de ceasornic, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca niște intruși - pentru că nu auzeau altceva În afară de apa care se rostogolea, chemările păsărilor și foșnetul frunzelor. Evident, nu-i ca iadul din Piccadilly, zise Reggie coborînd din mașină. — E minunat, spuse Viv. Vorbeau În șoaptă. Își Întinseră mîinile și picioarele, apoi traversară prin iarbă pînă la marginea pîrÎului. CÎnd priviră de-a lungul malului, văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară s-o urmărească În timp ce alerga. Apoi Își stinseră lanternele și ascultară foșnetul frunzelor și sunetele schimbătoare ale pămîntului. Curînd asta deveni descurajant. Se gîndeau la șobolani, vipere și vagabonzi. O luară Înainte, mai repede, Îndreptîndu-se spre adăpostul străzilor din spatele stației de metrou din Cannon Street. Aici erau clădiri de birouri și bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strânsă în jurul câtorva bănuți pentru o pâine. La colțul străzii dispărea discret, la braț cu seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme tot mai des pe bucățica de preș, din fata ușii. Aici simte răcoarea și foșnetul frunzelor îi țin companie până târziu și așa mai uită de singurătate. Gândurile, uneori chinuitoare, o țin trează până aproape de inima nopții și dialogul pare s-o epuizeze într-un sfârșit, când se răzvrătesc în inima-i mii de sentimente
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
are grijă de Bradley, pentru că Dominic, soțul ei, este impresar la ICM, iar Dominic nu visează decât să fie impresar la CAA, iar Annie știe că Bradley taie și spânzură acolo, spuse ea pe nerăsuflate. Am auzit un suspin și foșnetul unui Kleenex. Deci cine-i persoana aia sfântă, atunci? am întrebat. — Acum două zile, stăteam aici cu lebedele astea care mă-nnebunesc când le văd ce liniștite înoată, când a venit Charlie. M-a dus la Coffee Bean de pe Sunset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse vocea. Mă cuprinse un sentiment neplăcut: vocea îmi părea cunoscută de undeva. Semăna cumplit cu vocea lui Charlie Dunlain. Dar nu putea fi el. Nu. Am auzit un foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era. Mai rău de-atât nici că se putea. —Plângi? mă întrebă. Era ciufulit de somn și clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima că nu-i înghesuită între două supermodele la pupa bărcii cu motor Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
2 la 4. Pentru mine, ziua aceasta a avut, cu totul întâmplător, doar 22 de ore. Nici nu mi-am dat seama când s-au întors ai mei, nu i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei geamuri închise păreau să pătrundă, neverosimil și aproape insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau o ceață sti cloasă și o liniște atotcuprinzătoare. Nu se auzea nici un șuierat de vânt. Doar din depărtare venea un foșnet abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau o ceață sti cloasă și o liniște atotcuprinzătoare. Nu se auzea nici un șuierat de vânt. Doar din depărtare venea un foșnet abia simțit de valuri. Când ieșise cu Bobo din cafenea, ținuse neapărat să se întoarcă la galerie. De când intrase acolo, în încăperile joase pline de tablouri, Clarei Ionescu i se păruse că o zărește, în sfârșit, pe Clara Martin. O
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ceilalți se supun și execută Deci, cu această problemă pusă la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni, Fata cu grumaz de volute metalice ocolea fiecare copac, mlădiindu-și șoldurile printre trunchiuri. Trezindu-se singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]