1,693 matches
-
mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate. Ici-colo răsăreau doar coloanele svelte ale foișoarelor sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câinii și șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați și arcade din broderii în lemn. Deși participase la multe evenimente politice din Imperiul Otoman și din țara Românească, viața prințului nu era totuși doar o simplă istorie a politicii și a diplomației, nici măcar o cronică a afacerilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să fim siguri. Poate patruzeci. Încearcă să nu ieși În evidență, sergent. Fără lumini albastre, fără sirene și fără agitație. OK? — Da, domnule. Seaton Park era un loc plăcut pe timpul verii - porțiuni mari de iarbă verde, copaci maturi verzi, un foișor pentru formații. Oamenii mergeau la picnic pe iarbă, improvizau un joc de fotbal, făceau dragoste printre tufișuri. Erau jefuiți după lăsarea Întunericului. Era la nici o aruncătură de băț de căminele studențești ale Universității Aberdeen, așa că era un flux constant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ani de zile „de la egal la egal” între Republica Moldova și o parte a teritoriului ei, sechestrat de elemente separatiste, includea—de regulă în ultimul punct al ordinii de zi— și ” problema grupului Ilașcu”. Dar conducătorii Republicii Moldova ajungând doar până la restaurantul „Foișor” de la marginea Tiraspolului, unde erau așteptați de noii stăpâni ai Tiraspolului și unde după vreo două Americanii când aveau undeva pe glob vreun ostatic, trimiteau o armată întreagă să-l elibereze. Republica Moldova îl trimetea pe deputatul A. Păpușoi la Strasburg
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a Ministerului Telecomunicațiilor, fără să mai zboare, participând însă, uneori, la întâlniri cu foști camarazi și camarade de zbor. Astăzi, ajunsă la o vârstă venerabilă, trăiește retras, într-un apartament discret, încărcat de amintiri, în centrul vechi al Bucureștiului, aproape de Foișorul de Foc. Primește rar oaspeți, și în general nu dă interviuri. Cu atât mai mult m-am simțit un privilegiat stând de vorbă cu dumneaei 4. Note 1 Doamna Huțan mi-a atras atenția apăsat: forma corectă a numelui ei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
locuințe extrem de decente, de exemplu am stat doi sau trei ani într-o frumoasă cameră pe care mi-i închiriase poetul Eugen Chirovici, într-o casă situată aproape peste drum de Uniunea Scriitorilor. Am plecat apoi într-un apartament la Foișorul de foc și în urma unei inundații dezastruoase m-a găzduit în Drumul Taberei, la marginea Bucureștiului, poetul Ion Zubașcu. Tinerețea atenuează multe din inconvenientele vieții materiale. În ciuda frustrărilor și a banilor puțini, a navetei și a mizeriei ideologice, acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
antisistem, în timp ce o trupă rock britanică va cânta mai mereu plăcerea minimalistă a băutului cu băieții sau cu fetele. Dar ajunge cu atâta delir. Un puști de 12 ani, Rudy, naratorul în romanul Dick Ochi-de-mort, trage cu o carabină din foișor un singur foc de armă, la întâmplare. Glonțul străpunge o femeie însărcinată. O frază cu rol de predestinare este plasată chiar în introducerea romanului: „Cred că asta este principala mea obiecție cu privire la viață: este prea ușor, cât trăiești, să faci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
că erau pe acolo, zicea lumea, tare multe „ștraicuri“, vasăzică strikes (greve), s-a suit În tren și a cobo rît din el În Gara de Nord. La București, și-a găsit degrabă de lucru ca paznic al șantierului unui arhitect, pe la Foișorul de Foc. Floare s-a apucat și ea să vîndă bragă, Înghețată și turtă dulce la tara bele unui evreu de pe Calea Moșilor. A făcut și pe servi toa rea, pe dădaca, pe curiera și, ca În America, pe șefa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea Întins pe podea cu brațele Încrucișate sub cap și privea cerul magic. Iar fecioara aceea Încântătoare se numește Genoveva. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul până nu de mult conducerea NSDAP-ului local. Dar poate că edificiul alambicat până la mansardă fusese numai o filială a administrației partidului. În orice caz, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o pereche de juncani. După trecerea foametei, vreo trei ani, tata a cultivat harbuji și zămoși și eu cu frații mai mici, Aurel și Mihai, îi păzeam ziua. Ne duceam dimineața și stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de ploaie, iar noaptea îl adăpostea pe tata care venea la păzit. Prin vara anului 1948, s-a dat de știre în țară că americanii, care acum ne erau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de ploaie, iar noaptea îl adăpostea pe tata care venea la păzit. Prin vara anului 1948, s-a dat de știre în țară că americanii, care acum ne erau inamici, au parașutat deasupra țării
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
De unde o fi venind vodă?” - mă întreb, în timp ce fac același gest de întâmpinare ca și călugărul. Deși întrebarea mi-am pus-o doar în gând, bătrânul răspunde ca și cum ar fi auzit-o: Vodă vine din Copou, fiule. Are acolo un foișor. A stat câteva zile să se hodinească și să scape de griji...Aer curat, liniște... Cred că ai dreptate, părinte, pentru că asta se vede și pe chipul lui. Parcă-i mai luminos, mai vioi, iar pe buze îi flutură un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și ar-ma de vânătoare: împușc o rață, o facem friptură! Împușc o gâscă, o frigem! Fri-gem doi iepuri, ne ajunge pe pa-truzeci-șiopt de o-re! Hai-da, hai, hai-da hai! nu-ma' ce se văd în zare turle-le și foișoare-le Ierusalimului,măi. Vladimir îl studie încruntat la inteligență: examinarea fu atât de transparentă, încât IQ-ul lui Calaican se opri cuminte în stand-by, așteptând evaluarea. După un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul puștii; caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia, după ce l-a somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și lumineze fața; caporalul și-a expus mecla după fitilurile îmbibate în motorină; prostia, de obicei, știa să numere până la unu; prostia a băgat cartuș pe țeavă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ce caporalul avea două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întind pe toată lungimea clădirii. Accesul la aceste două pivnițe se face printr-o scară care își are punctul de plecare sub pridvor. Palatul voievodului Gheorghe Duca după restaurare ` La etajul palatului se ajunge urcând scara de piatră a unui foișor, din care se pătrunde într-un antreu boltit semicilindric și pardosit cu dale de piatră. În dreapta și în stânga antreului sunt câte două încăperi în prelungire. În interiorul casei constatăm că suntem mereu în fața unor legături surpriză care au fost gândite să
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chenarele de la uși și ferestre sunt din piatră sculptată cu elemente gotice. Cele două încăperi ale pivniței subterane sunt spațioase, înalte, cu bolți longitudinale, semicilindrice, susținute de stâlpi pătrați. În ele se poate pătrunde pe o scară cu intrarea sub foișorul principal, iar lumina o primesc prin ferestruici amplasate pe fațada principală, la nivelul solului. În cele trei grupe de pivnițe de la nivelul solului se poate pătrunde prin trei intrări de pe fațada principală. Bolțile, frumos construite, se nasc din pătrunderea reciprocă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
apus. Comunicația interioară între aceste pivnițe și etaj se face pe o scară tăiată în grosimea zidului. Forma actuală a edificiului este mult modificată ca urmare a restaurărilor din 1911 de către arhitectul Ghe. Lupu, când s-au adăugat cele două foișoare deschise, zimții de cărămidă ai cornișei și învelitoarea de olane, iar în 1992 s-a schimbat învelitoarea de olane cu una de tablă. În fața palatului domnesc se găsește un edificiu mai mic despre care se crede că este o baie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mese, iar la etaj avem chilia starețului, cancelaria mănăstirii, două saloane pentru oaspeți și o cameră unde sunt găzduiți oaspeții. Acest arhondaric, cât și adaosul din ultima etapă sunt străine de arhitectura ansamblului. În spatele arhondaricului, în zid se găsește turnul foișor, care se ridică pe două nivele. La parter și etaj turnul are câte o cameră, astăzi ele sunt magazii pentru alimente, iar la etajul doi este foișorul unde iau masa oaspeții mănăstirii în perioada de vară. De acolo avem o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
etapă sunt străine de arhitectura ansamblului. În spatele arhondaricului, în zid se găsește turnul foișor, care se ridică pe două nivele. La parter și etaj turnul are câte o cameră, astăzi ele sunt magazii pentru alimente, iar la etajul doi este foișorul unde iau masa oaspeții mănăstirii în perioada de vară. De acolo avem o bună panoramă a orașului. Întrarea în camera de la parter se face prin spatele arhondaricului, iar la primul nivel se poate ajunge trecând un podeț de lemn, care
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]