1,673 matches
-
sunt vechile palate ale Kremlinului: Granovitaia Palata (1487-1491), proiectat de arhitecți italieni (Marco Ruffo, Pietro Antonio Solari), cu renumita sală a tronului, de mari dimensiuni, ale cărei bolți se sprijină pe un singur stâlp central, masiv, cu ferestre gotice. Palatul Foișor (Teremnoi Dvoreț) din secolul al XVII-lea, ridicat peste un vechi palat, cu două etaje somptuoase, care era Casa Regală, apartamente cu mobilier elegant, covoare fine, sobe din faianță smălțuită, cu terase și cerdac acoperit, exterior bogat ornamentat, reprezentând animale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de la anul 1851 similar cu al celor din Șcheii Brașovului Ei sunt o imitație a Junilor Bătrâni, atât în protocolul organizării, cât și în port, cu deosebirea că în loc de pălării, poartă căciula simplă țurcană cu „țugui”. Maialurile le organizează la „Foișorul” din Brașovul Vechi (strada Cloșca), într-un spațiu dominat de o frumoasă troiță ridicată în 1910 de Ioan și Maria Voicu. Sub îngrijirea lor se găseau și alte troițe. Troița de pe strada Sitei, ridicată în anul 1867 de Elena Radovici
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
însă în 1763 se reface numai turnul. Cu acest prilej, se construiește pridvorul de la partea superioară. Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș (vezi "Monografia Băii Mari", 1972). Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un
Turnul Ștefan din Baia Mare () [Corola-website/Science/311555_a_312884]
-
în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii, inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
tot parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula pe străzi și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță. Tot în vreme de calm, construcția era folosită ca foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Acum turnul este cea mai importantă atracție turistică a județului Dâmbovița, găzduind actualmente expoziția intitulată „Vlad Țepeș - Dracula, legendă și adevăr istoric”, în care sunt prezentate documente istorice din timpul domniei lui Vlad
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
inspirat de casele țărănești din regiunea Chiojdului. În același timp, lângă restaurant a fost amenajat lacul, cu o singură insulă în centru, și cu un pod pe care se putea ajunge pe insulă. De asemenea, a fost pregătit și un foișor pentru ca orchestre să cânte muzică de promenadă. Lângă lac, a fost construit un turn de apă pentru a furniza locuitorilor orașului apă curentă. Până în 1898, a fost amenajat și Bulevardul Parcului. Bulevardul, astăzi denumit Bulevardul Nicolae Bălcescu, leagă centrul orașului
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
lemn din Transilvania”. În anul 1975, luându-se în considerare valoarea sa artistică, biserica este declarată monument de arhitectură, sub nr. 6820, ca patrimoniu. Accesul în incinta cimitirului, unde se afla biserica, este asigurat printr-o intrare adăpostită de un foișor de lemn. Mărginită de un ancadrament de lemn masiv, bogat decorat, ce se încheie printr-o arcuire, intrarea este formată dintr-o foaie de ușă compusă din scânduri rânduite sub forma acelor de brad. Privitor la această intrare vom reveni
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
germinat, turnul ne prezintă o alta înfățișare: o structură de lemn aproape pătrată, cu un sistem de 4 stâlpi fixați în partea de jos pe două perechi de tălpi încrucișate, care pe măsură ce se înalță se strâmtează, terminându-se cu un foișor pătrat în mărime de 1,8 x 1,8 m și cu un acoperiș cu opt pante, totul formând trei suprapuneri de streșini din șiță, asemănătoare cu cele ale bisericilor din Rădulești și Lăpugiu de Jos, ambele în zona Hunedoarei
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
posibil prin două porți opuse. Prima poartă, amplasată la intersecția străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul despre Nemți, Clopotnița Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a ruinat, Foișorul Roșu (probabil numele a fost luat de la culoarea în care a fost vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor. Pe locul în care ulterior va fi construită curtea domnească, Mircea cel
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
și altar. Intrările, spre naos și absidă, sunt marcate prin pilaștrii crestați, într-o suprapunere de forme geometrice; pentru decorul sculptat merită a fi menționate și consolele pereților exteriori. Acoperișul are o învelitoare de șiță, iar clopotnița de peste pronaos, cu foișor în consolă și coif înalt, ascuțit, imprimă edificiului o ținută monumentală. Din patrimoniul bisericii au făcut parte o serie de tipărituri valoroase, multe provenite de la sud de Carpați: Cazanii, București, 1732; două exemplare din Antologhionul de Râmnic, 1766, dintre care
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
biserică, de vrednicii de pomenire domni Șerban Lupu și soția sa Costă Veronica, care au îmbunătățit soartă preoțească, întru promenire veșnică, la anul Domnului 1857”. Este vremea când s-a adăugat pridvorul pe latura de vest supraînălțat prin clopotnița cu foișor. În 1982, biserica lui Petru Maior, abandonată și aflată în prag de prăbușire, a fost restaurată prin strădania preotului Ilie Damian, fostul protopop de Reghin care prin demersurile sale susținute și atragerea de sponsori a salvat-o de la dispariție. Principala
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
un acoperiș unic din șindrilă, cu pante repezi, având streașină dublă de jur împrejur, acestea având un rol deosebit de important în protejarea pereților împotriva umidității. Deasupra pronaosului se înalță zvelt turnul clopotniță, având în partea superioară, sub coiful ascuțit un foișor cu câte trei arcade pe fiecare latură. Fleșa elansată a turnului este încadrată de patru mici turnulețe, element singular în arhitectura Maramureșului istoric. În interior se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care zice
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
căscată, din care țâșnesc flăcări. Se descifrează "mincinosul spânzurat de limbă", cea care a descântat vacile ("mana vacilor"). Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei are un patrimoniu bogat, constând în clopote, icoane, cărți și obiecte de cult. Clopotele: În foișorul din turn sunt amplasate trei clopote, armonizate, care au sunet deosebit: Cel mic, de 15 kg, din secolul al XIII-lea • Cel mijlociu, de 30 kg, pe care stă scris „Poienile lui Ilieș, 1673” • Cel mare, de 37 kg, cu
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
ridicat odată cu biserica, fiind adăugat ulterior, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului 17, când turnul se generalizează în arhitectura sacrală din Maramureș. Turnul acesta este foarte îngust la bază și, în mod surprinzător, se lărgește la șatra (foișorul) clopotelor. Cornii vechi ai coifului, dimensionați după lățimea bisericii, lungi de 2 stânjeni regali, au fost aruncați în foc și înlocuiți cu alții mai noi în anul 2000, de aici coiful țuguiat față de cel precedent. Portalul de la intrare în biserică
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Varvara Negrea. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1992. Obiectivul are dimensiuni impunătoare; el a aparținut unor gospodari înstăriți, dovadă stând cele două cuptoare cu elemente de inspirație orășenească și foișorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative și utilitare specifice zonei Dornelor. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu, având o fundație din
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în cele două camere și în cămara de pe partea stângă. În spatele casei (pe partea nordică) se află două cămări separate, în care se intră prin tindă (cea din stânga) și prin bucătărie (cea din dreapta). Cerdacul este prevăzut în mijloc cu un foișor acoperit. Pe latura din dreapta (sub casa cea mare) se află o intrare separată pe sub gang care duce într-o pivniță. Camera din partea stângă, denumită și „casa cea mare”, este un spațiu destinat păstrării obiectelor de valoare, destinat sărbătorilor din ciclul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
încăperi: în partea din față două camere („casa cea mare” și bucătăria) despărțite de tindă, iar în planul secund alte două încăperi (de tip cămară) despărțite de o a doua tindă în continuarea celei din față. Construcția este prevăzută cu foișor la intrare, gang pe două laturi și prispă pe celelalte două, fiind un tip de casă specific zonei, evoluat din punct de vedere planimetric. Temelia construcției este din lespezi mari din piatră de râu prinse cu liant de mortar, având
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Casa a fost reconstruită în muzeu în anul 1999 și conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip tindă-cameră, cu o cămară mică și prezintă un element nou arhitectonic - foișorul lateral de la intrare. În interior este amenajată cu obiecte specifice zonei Dornelor și cu inventarul de unelte folosite de bărbați pentru lucrul la pădure. Temelia construcției este din lespezi mari din piatră de râu prinse cu liant de mortar, având
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
și reprezintă un tip de locuință specifică țăranilor din zona înaltă a Bucovinei. Casa reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiței și motive geometrice la coloneta ce susține o apă a acoperișului foișorului. Camera, de dimensiuni generoase
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
reprezintă un tip de locuință specifică țăranilor din zona înaltă a Bucovinei. Casa reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiței și motive geometrice la coloneta ce susține o apă a acoperișului foișorului. Camera, de dimensiuni generoase, avea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiței și motive geometrice la coloneta ce susține o apă a acoperișului foișorului. Camera, de dimensiuni generoase, avea dublu rol: atât cameră de locuit, cât și bucătărie. Prispa casei este realizată
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiței și motive geometrice la coloneta ce susține o apă a acoperișului foișorului. Camera, de dimensiuni generoase, avea dublu rol: atât cameră de locuit, cât și bucătărie. Prispa casei este realizată din bârne masive de lemn. Gospodăria tradițională din localitatea Bilca, zona etnografică Rădăuți, este compusă din patru obiective: casă, grajd cu șură
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Cehia. Vârful a fost denumit în secolul XIX după prințesa Marie Kinsky, anterior fiind numit Spitzgestein" (Vârf de piatră). In anul 1856 prințul Ferdinand Bonaventura Kinsky lasă să fie construit pe vârful stâncos o colibă, care a servit și ca foișor de foc. Coliba este distrusă de vreo două ori de incendii de pădure. Azi servește ca punct de belvedere pentru Böhmische Schweiz (Boemia elvețiană).
Mariina skála () [Corola-website/Science/310627_a_311956]
-
iar muzeul memorial (parter și etaj) a fost pus la dispoziția publicului larg în 1957. Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată lungimea etajului, imprimându-i un aer cald și intim și amintind de foișoarele caselor țărănești românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn. Intrând în hol, surprinde căldura ambianței, care însoțește vizitatorii pe parcursul întregii case. Scara de lemn îmbie spre etaj. Sub casa scării este amenajat un colț exotic format din lucrări
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
unde lațul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare. Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote, acoperit de un coif prelung, specific zonei. Înainte de a fi mutată biserică, pește tinda, la baza turnului, a existat un cor pentru tineri, deschis spre navă prin scoaterea unor bârne. Acesta a fost ridicat înainte de primul
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]