1,627 matches
-
lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și numai În tăcere, față de sine Însuși, În nopțile nedormite. Era oare cu putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte de Încurajare din partea editorilor privind reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doua jumătate a anului. Sentimentul de vinovăție se născuse din ușurarea tainică resimțită pentru că, având scuza de a fi ocupat cu Americanul, putuse evita o conversație lungă Între patru ochi pe tema lui Peter Ibbetson, publicat de Harper’s În foileton Între lunile iunie și decembrie, ilustrat de Du Maurier Însuși, și În volum pe la jumătatea acestei perioade. Prima secțiune, prelungită, despre copilăria eroului, rezistase și celei de a doua lecturi, dar, cu cât citea mai mult din partea care pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry, comunicându-i că Își anunțase proprietăreasa de plecare și că Începuse „să Își facă bagajele“. Greutatea imensă a expresiei nu-i scăpă. Asamblarea și umplerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt dispuși să riște să-și atragă dezaprobarea ei. Și ce se petrece cu eroina ta? Vreau să spun, În afară de faptul că Își găsește și Își pierde glasul cel minunat? — Va trebui să aștepți ca să afli, zise Du Maurier zâmbind. Foiletonul Începe În ianuarie. — Cu o ilustrație reprezentând-o pe Trilby pozând goală, pour l’ensemble? Întrebă Henry. Du Maurier Își dădu capul pe spate și izbucni În râs. — Nu prea cred! Tot ce se vede din ea, din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe larg În barul din Staithes. Pasajul corespunzător din Trilby fusese eliminat În revistă, dar reinclus În volum. Ceea ce nu contase prea mult pentru uimitorul succes obținut de carte, În ambele sale forme. Aparent, Harper’s nu scoseseră niciodată un foileton care să genereze o cerere atât de mare - lui Du Maurier i se spuse că numai Anne a lui Fenimore se apropiase cât de cât, din punctul acesta de vedere - și În America se vânduseră o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo două pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton În revista lunară Harper’s, și o scrisoare de la Du Maurier, În care Îi mulțumea pentru el. Editorii Îl Întrebaseră dacă este dispus să recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o iubesc, spuse Herbert, nădăjduind să Îl impresioneze astfel pe liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de lire. Shaw era sincer impresionat. — Felicitări! Am să o caut. Cum se numește? — Mașina timpului. — Un titlu incitant, spuse Shaw. Așadar, se sfârșise. Ajunsese la capătul unui drum Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Whistler mi-a dat emoții. Henry cunoștea incidentul, dar era curios să audă versiunea lui Du Maurier. — Știi că eram În Italia la vremea aceea. A fost un proces, parcă? — Da. Whistler s-a recunoscut În personajul Joe Sibley din foiletonul din Harper’s și s-a simțit ofensat. Știi cât e de supărăcios - și una-două aleargă la tribunal. O dată, l-a dat În judecată pe Ruskin pentru o cronică proastă, Îți amintești? În fine, s-a plâns la ziare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a plâns la ziare, s-a plâns la club, s-a plâns editorilor, s-a plâns la toată lumea și a amenințat că mă dă În judecată pentru calomnie. Mi-a stricat complet plăcerea pe care mi-a adus-o foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele din urmă, am acceptat să scot personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care să Îi ia locul. — Deci era Într-adevăr portretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
La finalul mesei, Margaret Îi lăsă să termine vinul și urcă la etaj, să vadă dacă cel mic dormea bine. Warren Îl Întrebă ce scrie și Îi povesti despre Vechiturile, pe care Atlantic acceptase, din fericire, să o publice În foileton și pe care nădăjduia să o termine până la finele anului. Și piese de teatru ai să mai scrii? Sper din tot sufletul că experiența nenorocită din ianuarie nu te-a convins să renunți. Șovăi o clipă să rupă legământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bicicleta, cu ajutorul căreia explora orașele și satele din Romney, după-amiaza. Diminețile erau, ca de obicei, dedicate lucrului. Dădu ultimele tușe la Vechiturile, care Începu să apară În Atlantic În aprilie (până la urmă, ajunsese la 75000 cuvinte), și Începu un alt foileton, mai scurt, pentru Illustrated London News, intitulat Cealaltă casă, pornind de la piesa nejucată despre copilul ucis de o femeie geloasă. Până acum nu mai scrisese pentru o astfel de revistă populară, după cum până acum nu mai scrisese despre crime. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier și-a trimis ultimul roman Înainte de a muri, spuse el. Se numește Marțianul. Da, știu, zise Henry. — L-ai citit? Întrebă McIlvaine, ridicând o sprânceană. — Nu, nu știu nimic despre el, În afara titlului. — A. Păi, o să-l publicăm În foileton În Harper’s, Începând cu numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de omagiu. Bineînțeles că publicul va fi extrem de interesat să Îi citească ultima carte. Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de omagiu. Bineînțeles că publicul va fi extrem de interesat să Îi citească ultima carte. Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe vremea când Îl publicam În foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-aș putea convinge să faci Încă o dată același lucru. — Ah, spuse Henry țuguindu-și buzele și Încruntând din sprâncene. Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de vanitate a aspirațiilor omenești sau de primejdie a dorințelor Împlinite. Cu excepția primelor luni de apariție În foileton, Înainte ca Whistler să Își manifeste nemulțumirea, bietul Kiki abia dacă arătase că se bucura de succesul lui Trilby, iar averea pe care i-o adusese cartea venise prea târziu pentru a-i provoca vreo satisfacție reală. Charles Millar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
profesiei lor să colinde și să bucure la client, navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se ca o lumânare, Ulpiu se strecură discret din foiletoanele inimilor sfărâmate, ale crimelor pasionale și-ale înfiorătoarelor enigme juridice, în anonimatul călâi din care ieșise. După jumătate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-și mai întrebuința după-amiezele pentru a învăța, pe de rost, numărul ce evalua capacitatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță stridentă părul frizat, lornioanele, costumele bine croite, chiar dacă făcute la mahala, și nu În saloanele din centru. În schimb, atunci când vine vorba despre Donjuanii din București, publicat ca foileton Între 1861 și 1862 În ziarul Independința, discuția se Înfierbântă din cauza paternității nesigure a romanului. Istoricul chestiunii, rămasă multă vreme neelucidată, e rezumat de Ștefan Cazimir 2. Să fie vorba despre Ion Ghica? Despre Pantazi Ghica? În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frumoasă avere, ci și o libertate de neprețuit. Tânărul Sue intră brusc, amețit de plăcere, În vârtejul vieții mondene, abandonând cariera de medic și dedicându-se scrisului. Deși nimic din ce scrie (romane de aventuri, romane istorice sau de moravuri, foiletoane) nu are prea mare valoare estetică, succesul său În epocă e de nestăvilit. Contribuie, fără doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mi se uscase complet gâtul după ce am recitat ceea ce memorasem și că acela a fost primul și ultimul meu discurs politic. Cu două luni Înainte de moartea tatei, revista emigrației. Teatr i jizn (Teatru și viață) a Început să publice În foileton amintirile lui din copilărie (acum el și cu mine ne suprapunem pentru o perioadă mult prea scurtă). Găsesc acolo descrieri excelente ale teribilelor accese de furie ale pedantului lui profesor de latină de la Al Treilea Gimnaziu, ca și a pasiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
niște tranșee din prima linie a frontului din Flandra, unde ospitalitatea a mers până Într-acolo Încât o grenadă germană a fost lăsată să explodeze la câțiva metri de vizitatori. Înainte de a fi publicat În volum, raportul a apărut În foileton Într-un cotidian rus. Acolo tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
grele“ Ovidiu, Metamorfoze, Cartea a VI-a Nu mi s-a prea întâmplat să-l simt pe Ioan Es. Pop atât de entuziasmat din pricina unei proze românești in progress. M-a sunat, spunându-mi: Bătrâne, ne-a dat Lăcustă în foileton un roman formidabil, un fel de Moskova-Petușki... Totul perfect până aici. Până în sâmbăta în care am început să citesc acest roman. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, chiar mi-e teamă s-o fac, pentru că l-am cunoscut pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu era în stare să-ți gâdile nici măcar talpa piciorului. Nu aveau în ele acea încărcătură pe care o căutam și o găseam tot la tvr - ul nostru, lunea seara, când ardeam de nerăbdare să urmărim, cu ani în urmă, foiletonul Forsyte Saga sau Familia Palliser. Într-un cuvânt, nici scenetele de marți seara și nici întâlnirile noastre nu aveau acea încărcătură pasională, ca a filmelor englezești, trebuie să recunosc. Dacă Iozefina, cu toate întâlnirile din bibliotecă, îmi era, pe măsură ce trecea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu numai pentru că ele se întâlneau atât de frecvent în mine, în lumea mea. Aici, în mine, încăpeau de fapt, și încap încă, frumos amândouă. Ca și cum ar sta una lângă cealaltă într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]