1,627 matches
-
care ar fi putut să-i discrediteze imaginea de «autor omniscient ». Cu toate acestea, Zola a făcut numeroase modificări după prima publicare. El deține o metodă originală: cum practic toate romanele sale apar la început în presă, sub formă de foileton, decupează de fiecare dată pagina și face corecturile direct pe ea pentru ediția finală a volumului. În romanul "Nana", de exemplu, reformulează complet unele fraze și chiar adaugă episoade inedite. Când îi vine ideea de a adăuga personaje noi în
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
apartenența la o « școală realistă » cu înclinații spre analiza « pasiunilor rușinoase ». În cursul anului 1866, Zola contribuie regulat la "L'Événement". Aici își propune cel de-al doilea roman, "Dorința unei moarte" ("Le Vœu d'une morte"), care apare în foileton de la 11 la 26 septembrie. Din cauza comercializării slabe, Hippolyte de Villemessant, directorul gazetei, întrerupe publicarea la sfârșitul primei părți a romanului. Cea de-a doua parte, deși a fost pregătită, nu a fost scrisă niciodată. « Ni s-a părut foarte
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
cuplul Froment împreună cu cei douăsprezece copii ai lor, care întruchipează fericirea, și alte personaje care se limitează în mod voit la un număr redus de progenituri. Cei din urmă cad pradă declinului social și nenorocirilor vieții. Romanul este publicat în foileton în "L'Aurore", din mai până în octombrie 1899, apoi în volum la 12 octombrie la editura Fasquelle. De această dată, încărcătura morală a operei este mai apreciată la valoarea ei literară, în ciuda criticilor viguroase ale dreptei naționaliste. "Muncă" este evanghelia
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
fost zguduit îngrozitor de această moarte. [...] îl chinuia mai ales faptul că băiatul a murit de epilepsie, boala pe care a moștenit-o de la el. » își amintește Anna Grigorievna Dostoievskaia. Romanul "Demonii" apare de-a lungul anului 1872 sub formă de foileton în "Mesagerul rus". Terminat la 26 noiembrie 1872, este republicat în volum în ianuarie 1873 de către o companie înființată chiar de cuplul Dostoievski, la inițiativa Annei Grigorievna. Ideea riscantă a soției de a investi în tipărirea cărților și de a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a Universității din București. În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din Vălenii de Munte, prima sa piesă, "Ioana d'Arc", înscrisă
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în "Cazul Magheru", în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul "Teatrul", ediție bibliofilă. În 1946, romanul " Elevul Dima
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
lucări: tetralogia "Marea fertilității" ("Hōjō no Umi") - formată din romanele "Zăpada de primăvară", "Cai în galop","Templul Zorilor" și "Îngerul decăzut" (manuscrisul ultimului volum a fost predat de către Mishima editorului cu o oră înaintea sinuciderii rituale) - care a apărut în foileton începând cu luna septembrie a anului 1965. Pe data de 25 noiembrie 1970, Mishima împreună cu alți 4 membri ai Tatenokai, sub un fals pretext, au vizitat comandamentul din tabăra Ichigaya, secția din Tokio a Comandamentului Estic al Forțelor de apărare
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în "Timpul" o scurtă cronică teatrală. Pe 1 martie va publica în "Convorbiri literare" poeziile "Povestea codrului", "Povestea teiului", "Singurătate" și "Departe sunt de tine", trimise la numeroase insistențe din partea lui Iacob Negruzzi. Pe 16 aprilie publică în "Timpul" un foileton, "Paștele", care îl impresionează pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în "Moftul român" (1893). Pe 26 mai citește acasă la Titu Maiorescu poezii, prezent fiind și Vasile Alecsandri, sărbătoritul de la Montpellier pentru "ginta latină". În
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
au ajuns în Istria de pe insulele din Marea Adriatică, împreună cu slavi. Primul român care ia contact cu istroromânii este profesorul de istorie ardelean Ioan Maiorescu, mai întâi în 1857, apoi în 1861, dar impresiile sale sunt publicate postum, mai întâi în foileton, în 1872, apoi sub formă de carte în 1874, publicată de fiul său, Titu Maiorescu. Ioan Maiorescu crede de asemenea că istroromânii sunt urmașii colonilor romani din Istria. Cercetările propriu-zise încep odată cu implicarea lingviștilor. Un prim studiu relativ amplu din
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
a localului internatului. A fost președintele societății România Jună din Viena. A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor. În anul 1902 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
biografii săi (Nicolae Iorga, Nicolae Petrașcu, V.D. Păun) sunt de acord că acest eșec a avut o influență negativă asupra evoluției sale ulterioare ca scriitor și ca om de știință. După concurs, Anghel Demetriescu publică în revista "România Liberă" un foileton intitulat " Știința de contrabandă" în care îl atacă pe Grigore Tocilescu. Reluând unele obiecții importante aduse de Bogdan Petriceicu Hașdeu lucrării lui Tocilescu "Dacia înainte de Romani", el dovedește prin citate paralele utilizarea de către autor a diferitor lucrări ale unor cercetători
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
aduse de Bogdan Petriceicu Hașdeu lucrării lui Tocilescu "Dacia înainte de Romani", el dovedește prin citate paralele utilizarea de către autor a diferitor lucrări ale unor cercetători străini, fără a cita sursele respective, ba chiar folosirea unor simple manuale germane de gimnaziu. Foiletonul nu a avut nicio urmare, și după publicarea celei de a două părți, el cere ziarului să înceteze publicarea sfârșitul lucrării, din cauza certurilor pe care le avea cu Tocilescu la Biblioteca Centrală, unde acesta era director. Anghel Demetriescu îl acuza
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul 1993 publicând prima sa povestire, "Scrânciobul", în Jurnalul SF. În 1994 a câștigat două premii în cadrul Consfătuirii Naționale SF, Atlantykron și a devenit redactor-colaborator al cotidianului ieșean "Evenimente", în cadrul căruia a publicat în foileton "Inspectorul Rogers" (1994-1997) și "Aventurile lui Bimbilonius" (1996-1998). Debutul în volum s-a produs în 1999 cu romanul pentru adolescenți " Elefantul în bostănărie", urmat de publicarea povestirilor "Scrânciobul" (2001) în antologia "Quasar 001" și "Gambitul lui Carly" (2001) în antologia
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
a adus consacrarea ca poet. Scriitorul Maksim Gorki a cumpărat și apoi difuzat o parte bună din edițiile acestui poem, temându-se de o eventuală confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana Charlotte”. Scriitorul Alexandr Kuprin a salutat
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
cercetător asistent într-o instituție științifică și să scrie povestiri în timpul liber. Lem a debutat în 1946 ca poet. Început în acel an, primul roman de ficțiune al lui Lem, "Człowiek z Marsa" ("Omul de pe Marte") a fost publicat în foileton în revista "Nowy Świat Przygód" din Katowice. Între 1947 și 1950, Lem și-a continuat atât cariera de asistent în cercetarea științifică, cât și publicarea de poezii, povestiri și eseuri științifice, supunându-se rigorilor stalinismului, care cerea ca toate operele
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
erau nevoiți să presteze meserii lăturalnice, nerentabile, și un comerț mărunt, periferic. Celebre prin faptul că au fost comentate îndelung în presa vremii sunt picturile "Emigrantul" și "O afacere bună", intitulat uneori "Un ghișeft". La Iași s-au publicat trei foiletoane semnate M. Kișineff, din care se evidențiază textul: În ultima parte a anului 1899, Octav Băncilă s-a mutat în Comuna Bucium, astăzi cartier al Iașiului, în locuința fratelui său Ion Băncilă care era directorul Școlii de meserii din localitate
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
legii. Ziarul n-a avut succes și a demisionat din funcția de editor iar în 1850 începea să editeze revista săptămânală Household Words. Tot în 1850 a apărut celebrul roman David Copperfield. A publicat în Household Words, sub formă de foileton, romanul său social Hard Times (1854). În 1859 a scos o altă revistă, All the Year Round, în care a publicat romane ale unor scriitori britanici ai momentului, precum și propriile scrieri: A Tale of Two Cities (1859) și Great Expectations
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
romanul se numește “Senbazuru”, cuvânt ce simbolizează un motiv ornamental reprezentând “o mie de cocori”, inspirat din arta tradițională japoneză a plierii hârtiei - origami. Romanul a fost publicat în Japonia pentru prima dată începând cu anul 1949, sub formă de foileton, în suplimentul literar al revistei “Yomimono jiji”. Prima ediție în românește aparține Editurii Minerva - 1973, sub titlul “”. A doua editie a fost publicata in colecția “Cartea de pe noptieră” in anul 2000, editata de Editura Humanitas. O a treia ediție, publicată
Stol de păsări albe () [Corola-website/Science/302472_a_303801]
-
a Universității din București. În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din Vălenii de Munte, prima sa piesă, "Ioana d'Arc", înscrisă
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în "Cazul Magheru", în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul "Teatrul", ediție bibliofilă. În 1946, romanul " Elevul Dima
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă "[La] Sylphide" și avusese de timpuriu ideea de a oferi în paginile lui un foileton elogios despre diverse articole de consum, pentru care se lăsa bine plătit. După falimentul gazetei și revoluția de la 1848 de Villemessant a întemeiat pe data de 2 aprilie 1854 săptămânalul "[Le] Figaro", în care va urma să publice des critici
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Justiție Imperială și vicepreședinte de tribunal. Deziluzionat de sistemul birocratic, se retrage definitiv în 1876 la Kirchenberg (Austria), unde va muri la vârsta de 83 de ani. Cele mai importante opere sunt: În afară de acestea a mai scris poezii, povestiri, un foileton, analize și diverse articole, apărute în diverse lucrări și publicații.
Johann Nepomuk Preyer () [Corola-website/Science/303540_a_304869]
-
ca model pentru personajul "Luiselotte", mama gemenelor din „Das doppelte Lottchen”. În 1945 a plecat la Mayrhofen (Tirol) cu un echipaj de film. Acolo a trăit sfârșitul războiului. După sfârșitul războiului, până în 1948, Kästner locuiește la München unde lucrează la foiletonul ziarului „Neuer Zeitung” și la revista pentru copii și tineret „Pinguin”. În acest timp este participant activ la cabaret-ul literar "Die Schaubude". Din 1951 începe să lucreze la radio și pentru teatrul de cabaret „Die kleine Freiheit”. În această
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]