1,685 matches
-
de sub influența Xuantu. Dacă aceasta revoltă a fost sau nu o încercare de a restabili o suveranitate deținută anterior(care ar implica o dată oarecum mai veche pentru fondarea Goguryeo) sau o unitate a unei entități noi, independente, este neclară. La fondarea să, oamenii din Goguryeo se credeau a fi un amestec de populații Buyeo și Yemaek, iar ca liderii din Buyeo ar fi fugit din regatul lor și s-au reunit cu căpeteniile Yemaek existente. "Sân Guo Zhi", în secțiunea intitulată
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Cu toate acestea, aceeași sursă relatează oficial că regele din Jolbon Buyeo a dat-o pe fiica sa în căsătorie lui Jumong, care a fugit cu adepții săi din Dongbuyeo. Aceasta i-a oferit soțului ei, Jumong, sprijin financiar pentru fondarea noului stătuleț, Goguryeo. După aceea Yuri, fiul lui Jumong și al primei sale soții, Lady Ye, a venit din Dongbuyeo și i-a urmat la tron lui Jumong. Șo seo-no a părăsit Goguryeo, luându-și cei doi copii Biryu și
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
legiune evreiască) i-a alungat pe Turci din Palestina, iar Ministrul de Externe britanic, Lord Balfour a trimis o scrisoare către Lordul Rothschild. Scrisoarea a devenit cunoscută cu timpul drept „Declarația Balfour din 1917. Declara că Guvernul Britanic „"vedea favorabil fondarea în Palestina a unui cămin national pentru poporul evreu"”. În 1918, Chaim Weizmann, președinte al Federației Sioniste Britanice, a fondat o Comisie Sionistă, care au mers în Palestine pentru a promova obiectivele sioniste acolo. Mandatul britanic pentru Palestina sau Mandatul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
(n. 14 ianuarie 1886 în Viena; d. 29 iulie 1954 în Stuttgart) a fost unul dintre oamenii responsabili de fondarea BMW AG și primul director general al companiei din 1922 până în 1942. Un număr de candidați diferiți au fost prezentați ca „fondatori” ai BMW AG. În absența lui Karl Rapp, Gustav Otto, Max Friz sau Camillo Castiglioni compania probabil nu
Franz Josef Popp () [Corola-website/Science/324431_a_325760]
-
Otto, Max Friz sau Camillo Castiglioni compania probabil nu s-ar fi născut. Cu toate acestea, se poate pretinde că a fost forța principală în dezvoltarea companiei pe care o știm astăzi. El a fost "director general" al companiei de la fondare până a fost forțat să renunțe la poziția sa în 1942.
Franz Josef Popp () [Corola-website/Science/324431_a_325760]
-
situația a început din nou să se deterioreze, culminând cu Revoluția din 1989. Imediat după revoluție, s-a înregistrat o masivă emigrare a etnicilor germani în Germania. Patru ani mai târziu, în 1994, la împlinirea a 150 de ani de la fondare, în Uihei mai locuia un singur etnic german originar din Uihei. Populația germană a fost treptat înlocuită de cea română, însă evoluția populației s-a menținut constant în scădere. Șvabii bănățeni (germană Banater Schwaben, în română simplu șvabi) sunt o
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
Mark. În 1965, Bradley a absolvit Universitatea Hardin-Simmons din Abilene, Texas, cu o diplomă în Arte. Ulterior, s-a mutat în Berkeley, California, continuându-și studiile la Universitatea Berkeley din California între 1965 și 1967. În 1966 a ajutat la fondarea grupului "Society for Creative Anachronism", fiind implicată în dezvoltarea unor grupări locale, printre care s-a numărat cea din New York după mutarea ei în Staten Island. Bradley și Breen s-au separat în 1979, dar au rămas căsătoriți și au
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
caracterizează drept scânteia care a generat mișcarea de necooperare din India și drept un factor principal în înbunătățirea relațiilor hinduso-musulmane. Susținătorii independenței Pakistanului și a separatismului musulman consideră aceeași mișcare ca unul dintre cei mai importanți pași făcuți în direcția fondării unui stat separat musulman. Frații Ali sunt considerați părinții fondatori ai Pakistanului, în vreme ce Azad, Dr. Ansari și Hakim Ajmal Khan sunt considerați eroi naționali ai Indiei.
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
succes în cazul intervențiilor din Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Scenarii asemănătoare au eșuat însă în campanile din Lituania și Belorusia sovietice sau Polonia. Variante ale acestei politici au fost folosirea minorităților naționale pentru lupta împotriva etniei majoritare ca încazul fondării unor republici autonome în Tatarstan sau Bașchiria. În zonele în care nu existau minorități naționale s-a folosit formarea unor entități statale artificiale, bazate doar pe amplasarea geografică, precum Republica din Chita sau Turkestanul. Înfrângerea Armatei Roșii în campania din
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
evreiesc și o patrie pentru poporul evreu în cartea lui "Der Judenstaat". Herzl a fost mai târziu considerat părintele fondator al Statului Israel . În cadrul Declarației Balfour, Regatul Unit a devenit prima mare putere care s-a angajat public să sprijine fondarea în Palestina a unui „cămin național pentru poporul evreu”. Guvernul britanic a reconfirmat hotărârea sa prin acceptarea mandatului pentru Palestina în 1922. Statul Israel a fost proclamat în 1948, devenind astfel patria evreilor. Deși aspirația evreilor pentru reîntoarcerea la Sion
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
reîntoarcerea la Sion a fost o parte a religiei iudaice de-a lungul secolelor, mișcarea modernă pentru crearea unei patrii a poporului evreu a fost considerată drept o soluție împotriva antisemitismului care se manifesta în întreaga Europă. Eforturile moderne pentru fondarea unui cămin național evreiesc pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care cerea crearea sus-numitului cămin național în regiunea Palestinei. În 1896, Theodor Herzl și-a expus viziune sa asupra Statului
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
din 16 mai 1916 a prevăzut ca regiunea cunoscută ca Palestina să fie pusă sub „administrație internațională” și control britanic. Formula „cămin național pentru poporul evreu” a fost folosită pentru prima oară în cadrul Declarației Balfour, care prevedea în versiunea oficială „fondarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu”. Noțiunea „casă națională” a fost folosită în mod intenționat în locul celei de „stat” datorită opoziției manifestate față de programul sionist în cadrul cabinetului britanic. Schița inițială a declarației se referea la principiul conform
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
și alte locații în care putea fi fondat căminul național evreiesc. Regiunea Kimberley din Australia a fost una dintre propuneri, respinsă însă în cele din urmă de guvernul Curtin. Profitând de sprijinul premierului Tasmaniei, Robert Cosgrove, Critchley Parker a propus fondarea unei așezări evreiești la Port Davey, în sud-vestul insulei. Parker a vizitat regiunea dar, după moartea sa din 1942, ideea și-a pierdut actualitatea. În 1942 a fost adoptat Programul Biltmore ca platformă a Organizației Sioniste cu obiectivul declarat al
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
pierdut actualitatea. În 1942 a fost adoptat Programul Biltmore ca platformă a Organizației Sioniste cu obiectivul declarat al transformării Palestinei într-un „Commonwealth evreiesc”. În 1946, Comisia de anchetă anglo-americană, cunoscută și cu numele de Comitetul Grady-Morrison, sublinia faptul că fondarea Statului Evreiesc depășește obligațiile atât a Declarației Balfour, cât și a Mandatului pentru Palestina, și că a fost respinsă în mod expres de președintele Agenției Evreiești în 1932 Comitetul special al ONU pentru Palestina a afirmat că ideea „căminului național
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
un „autentic commonwealth evreiesc”, care să păstreze și să încurajeze moștenirea evreiască. Pornind de la analogia cu diaspora evreiască, care fuseseră asimilată în culturile popoarelor în mijlocul cărărora trăiseră, abandonând propria cultură în mod voluntar sau forțat, sioniștii religioși au susținut că fondarea unui stat secular israelinan este echivalentă cu fondarea unui stat în care evreii sunt asimilați în masă ca o națiune, un adevărat atac împotriva aspirațiilor naționale evreiești. Sionismul este ancorat într-un concept al evreimii ca națiune, iar sioniștii cred
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
să încurajeze moștenirea evreiască. Pornind de la analogia cu diaspora evreiască, care fuseseră asimilată în culturile popoarelor în mijlocul cărărora trăiseră, abandonând propria cultură în mod voluntar sau forțat, sioniștii religioși au susținut că fondarea unui stat secular israelinan este echivalentă cu fondarea unui stat în care evreii sunt asimilați în masă ca o națiune, un adevărat atac împotriva aspirațiilor naționale evreiești. Sionismul este ancorat într-un concept al evreimii ca națiune, iar sioniștii cred că Israelul are un mandat pentru promovarea iudaismului
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
Zona economică liberă „Bălți” (abreviat ZEL Bălți) a fost lansată la 26 mai 2010, și reprezintă a șaptea zonă economică liberă din Republica Moldova. La 1 ianuarie 2015, volumul total (de la fondare) al investițiilor în ZEL a constituit 44,5 de mln. de dolari SUA. ZEL „Bălți” contribuie esențial la realizarea următoarelor sarcini: atragerea investițiilor străine majore; sporirea potențialului de export al RM cu produse competitive; dezvoltarea infrastructurii existente și crearea unei
Zona economică liberă Bălți () [Corola-website/Science/323785_a_325114]
-
de la societatea uniploară creștină europeană la una bipolară, creștin-musulmană. Începutul acestei perioade a fost marcată de războaiele bizantino-otomane, care au durat aproape 150 de ani. De-a lungul acestei perioade, otomanii au cucerit controlul asupra Anatoliei și Balcanilor. Imediat după fondarea beilicurilor anatoliene, mai multe principate turcice s-au aliat cu otomanii împotriva Imperiului Bizantin. Această perioadă a fost marcată de înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și a fost urmată cucerirea de noi teritorii (29 mai 1453
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
care își lansase mișcarea. Mesajul și referința la un mare domnitor român cunoscut pentru onestitate și dreptate, dar și pentru lupta neobosită împotriva hoților și a invadatorilor turci pare să-i fi sedus pe oamenii simpli și să fi ușurat fondarea acestei mișcări. Dar particularitățile locale au favorizat și ele aderarea la acest apel: mentalitatea regională foarte independentă (cultura secretului, dar și întâlnirile clandestine în păduri erau practicate de secole), o regiune izolată și înapoiată, căi de acces puține, drumuri foarte
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în regiune în prima jumătate a secolului al VII-lea și au denumit "Devina" ruinele vechiului oraș. Orașul este menționat în documente de la jumătatea secolului al VII-lea, dar referințele la acesta dispar rapid după cucerirea regiunii de către protobulgari și fondarea Primului Stat Bulgar. În anul 1929, la Devnea, a fost descoperit un tezaur cunoscut sub numele de "tezaurul de la Marcianopolis". Este vorba de un impresionant lot de peste 80.000 de monede romane de argint.
Marcianopolis () [Corola-website/Science/323076_a_324405]
-
modest în Belgravia, în centrul Londrei. Prințesa Dmitri a murit la 13 octombrie 1969 și a fost înmormântată într-o capelă din apropiere de Edinburgh, lângă fiul ei cel mic care a murit la 20 de ani, în 1939. În urma fondării Asociației familiei Romanov în 1979, Prințul Dmitri a fost ales primul ei președinte, unde a servit până la moarte, un an mai târziu.
Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323085_a_324414]
-
una dintre părțile implicate în conflict este învinsă și silită să capituleze (ca în cazul Războiului Civil American). Spre deosebire de aceasta, în cazul unei secesiuni reușite, o declarație de independență este susținută în mod oficial de un tratat de pace. După fondarea ONU la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, această organizație a încercat să acționeze ca un forum pentru rezolvarea conflictelor internaționale și este de multe ori negociatorul principal și garantul tratatului de pace. Numărul mare de tratate și obligații
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
În aceeași zi, Armata a XI-a „roșie” a RSFS Ruse a traversat granița de nord a Azerbaidjanului, iar după numai două zile, pe 28 aprilie, puterea politică din republică a trecut în mâinile Comitetului Provizoriu Revoluționar, care a proclamat fondarea RSS Azerbaidjane. Guvernul Marii Adunări Naționale a Turciei a hotărât pe 11 mai 1920, trimiterea lui Bekir Sami Kunduh, ministru de externe al naționaliștilor, la Moscova pentru negocierea unui tratat de prietenie și asistență mutuală. Delegația turcă a sosit la
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
respingere a prevederilor Tratatului de la Sevres. Bolșevicii armeni, în colaborare cu CC al Partidului Comunist (bolșevic), au organizat o rebeliune împotriva guvernului legal al RD Armene și, pe 28 noiembrie 1920, au format Comitetul Revoluționar al Armeniei și au proclamat fondarea Armeniei Sovietice. Bolșevicii armeni au solicitat ajutorul Sovnarkomului (Sovietul Comisarilor Poporului) al RSFS Ruse. Guvernul rus a trimis în ajutorul bolșevicilor armeni trupele Armatei a XI-a Roșii staționate în Azerbaidjan, care au ocupat Erevanul pe 2 decembrie. În noaptea
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
semnat de guvernul otoman în orașul francez Sèvres pe 10 august 1920, puterea mandatară pentru Palestina a primit și responsabilitatea „punerii în practică a declarației făcute inițial pe 2 noiembrie 1917 de către guvernul britanic și adoptată de puterile aliate în favoarea fondării în Palestina a căminului național pentru poporul evreu” .
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]