30,017 matches
-
Noica. Numai acesta din urmă va fusese coleg la scoala. Cu ceilalți cum v-ați împrietenit? - Deja terminasem liceul, în 1928, si intrasem student la Drept (am fost și șef de cabinet la Interne, un timp, uite aveți aici o fotografie cu mine în ilustra companie a unor oameni politici). Arsavir, Dinu Noica și cu mine, desi ceva mai mici că vîrsta, fuseserăm integrați în grupul, coagulat de Mircea Eliade, al "tinerei generații", din care făceau parte Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi sugerată an frânturi tulburătoare - apa plină de cadavre a Dunării, "coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase de șalupa", palida Angelica și Veronica-de-carne, toate aidoma unor "fotografii nedevelopate și nedevelopabile". Tehnică autoarei este tocmai reconstituirea din frânturi, progresivă revenire a memoriei umple golurile, straniile amănunte disparate se organizează ăntr-o poveste melodramatica: Matei ăncercase să treacă ilegal Dunărea ducând-o an spate pe fetiță fără identitate legală a
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
Tipologia fizionomica este aceeași dar ea se ascunde în spatele decorului istoric. Încercarea de disimulare prin schimbarea aparentă rămâne, vâna. Iluzia comună a jocului de v-ați ascunselea trece în trecutul fiecăruia în parte. El o contemplă că pe o veche fotografie din tinerețe, cu aceeași nostalgie. Concluzia se impune inevitabil, am rămas același, pe același drum, în plină continuitate inevitabilă. Voința de schimbare, evaziune din condiția existențiala impusă nu are o reală împlinire. Ea apare că un curent de suprafață care
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
jubilație: "Eu am fost un barbat foarte frumos. Poate cel mai frumos pe care l-am văzut an viața mea (râde). Dar nu mai sunt. Acum, când mă uit an oglindă și văd tot ce văd sunt foarte crispat." O fotografie din tinerețe, reprodusa alături, ne arată că nu exagerează: splendoarea virila a acelui tânăr chiar ați taie respirația. Dar acest "ce-am avut și ce-am pierdut" nu se transformă nici o clipă an lamentație, ăntregul interviu fiind o pledoarie pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
fi folosirea, cu oarecare frecvență, de către Mateiu, a punctelor de suspensie... Iar pentru a clarifica ăntregul curs al episodului final, N. Manolescu susține existența unei anumite succesiuni ăntre episoade, din care ar rezulta că femeia cu ochi de pisică din fotografia ce-l fascina pe conu Rache nu putea fi altcineva decât Albină, căpetenia bandei "stupului" și, deci, personajul feminin care, ăn fapt, nu apare ca atare an episodul Lena Ceptureanu. Este un punct de vedere și, oricum lectorul nu are
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
fie cu necesitate dezvăluită, anume identitatea presupușilor tâlhari/asasini. Prin intervenția lui Teodor Ruse, intențiile răufăcătorilor ar fi fost dejucate, cu singură excepție an care vizitatorul n-ar fi fost chiar monarhul Bulgariei. Insinuări din text trimit la necunoscută din fotografie - mai cu seamă schimbarea de sex a celui de-al doilea vizitator, din paragraful final. ansa rămânem neapărat an domeniul ipotezelor. Polițistul, care nu se ăndoieste a-l fi identificat pe bandit, stă numai an cumpănă alegerii celei mai potrivite
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
avea timp nici să respire. Își dădea sufletul în fața uriașelor coli de machetă, pline de semne că o hartă militară. Știa, în fiecare clipă, cîți quadrati au rămas, ce trebuie tăiat, care corp de litera se potrivește, unde se pun fotografiile și cum arată culoarea. El dădea bun de calandru și tot el decidea oprirea tiparniței, cînd i se părea că gazeta e prea neagră sau prea ștearsă. Istoria presei românești îi reține pe toți redactorii șefi, directorii sau colaboratorii importanți
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
care apare Dosarul "Marin Preda" de Mariana Sipos, o carte de o excepțională valoare documentara. Autoarea a obținut, prin investigații proprii, Dosarul nr. 1595/ÎI/1980 din arhiva Procuraturii Municipiului București, care cuprinde procese verbale, declarații ale martorilor, rapoarte medico-legale, fotografii etc. Ea reproduce în carte aceste prețioase documente, adăugându-le un comentariu de data recentă făcut - la solicitarea să - de prof. dr. Vladimir Beliș, cunoscut specialist în medicină legală, ca și și un interviu luat secretarei lui Marin Preda de la
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
la Marin Preda, altele decât cele incluse în Cartea albă a Securității. De asemenea, a extras din presa tot ceea ce ar putea completă, într-un fel sau altul, dosarul morții lui Marin Preda. A rezultat un corpus de texte și fotografii de mare interes pentru istoria literară. Singurul fapt regretabil este că autoarea le tratează într-un stil gazetăresc, sugerând mereu că ele duc la concluzii senzaționale. Concluziile nu sunt senzaționale - sunt cam aceleași la care se ajunsese și pe cale intuitivă
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
Când ridic capul zăresc, nu departe de mine, un domn înalt care mă privește zâmbind, în timp ce își aranjează cu eleganță un fular, foarte lung, albastru. Nu-mi vine să-mi cred ochilor! Este celebrul scriitor, de origine haitiană, Dany Laferriere! Fotografiile lui sunt afișate pe panouri imense, peste tot la Salonul de carte. Se apropie de mine privindu-mi ecusonul și îmi spune, zâmbind din nou: „Pe al meu l-am uitat acasă, cum o să mai intru azi?” Eu intru imediat
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
vorbeam noi, în metrou, cu puțin timp înainte?! Au urmat: vizită la standul 520 al ACSR, autograful, pe care eu l-am dat lui Danny, pe cartea mea, sub privirile nedumerite ale scriitorului Eugen Caraghiaur, surprins de această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese și i-am
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
nu mai apucă să țină pasul cu realitatea! (informație preluată din cartea „Guvernul secret” de Milton William Cooper, ediția 1999, editura Louise Courteau, Canada). Autorul a murit în 2001 sursă Internet. Până una, alta, i-am făcut „Prințului” o superbă fotografie, urmând să aflu mai târziu istoria acestui om misterios. Când mi s-a oferit prilejul, m-am documentat temeinic, ca să înțeleg despre ce este vorba. Era încă iarnă, când m-a invitat acasă, la domnia sa, pentru o vizită protocolară. Am
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
m-a invitat acasă, la domnia sa, pentru o vizită protocolară. Am acceptat cu mare plăcere și de ce să nu recunosc și cu o doză de curiozitate. M-a primit în salon unde i-am înmânat cartea mea „Adevăruri simple” și fotografia sa, pe care o transformasem în tablou și care i-a făcut multă plăcere. Mi-a servit un excelent ceai, după care am stat mult de vorbă. Mi-a vorbit despre viața sa și despre proiectele literare. Am privit cu
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun pentru munca
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
cu oamenii, nu-i așa?” „Iubesc oamenii, ca și tine, altfel nu le-ai fi învățat graiurile! i-am zis. „Așa este, de asta ne asemănăm!” Mi s-a părut extraordinar ce îmi spunea. Cineva vrea să ne facă o fotografie. El ridică mâna enervat; din principiu nu face poze cu nimeni. Îi spun că de fapt aparatul este al meu. Atunci se calmează, își dă acordul și un mare surâs îi luminează fața. „Lumea vorbește că ești arogant!” îl provoc
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
spănzurată o tărfă de-oglindă și vămuie vămuie/ stoarce panza copilăriei uleioasa"(Exerciții ăntr-o jumătate de vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
si nu gestionarea onestă a guvernării. Mă întreb cu ce s-au ocupat ei ani în șir dacă soluțiile la care ajung, matematic, sunt urcarea birurilor și tragerea ultimului strat de piele de pe amărăsteanul ce nu mai tresare decât în fața fotografiilor color din "Playboy"? Aceste lucruri nu se petrec, însă, la întâmplare. Mărirea substanțială a salariilor unor instituții care, de când există ele, au jucat în momentele cheie un rol represiv - armata și internele -, și doar într-o măsură ridicolă unul de
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
expoziție, prin efortul acelorași prieteni și prin grijă specială a lui Călin Vlasie, Editura Paralelă 45 a scos și o impozanta Carte cu Ion Dumitriu; volum în care sînt puse laolaltă studii și articole despre activitatea artistului, reproduceri, documente și fotografii, scrisori de la prieteni, însemnări și pagini intermitențe de jurnal. Într-un cuvînt, cam tot ceea ce ar putea contura un cît mai cuprinzător portret al artistului și al omului și ar fi în măsură să-i perpetueze cît mai convingător, măcar
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
împrejurări a fost scris fiecare text, unde a mai apărut și ce reacții a provocat. În literatura noastră de azi, numai Vasile Andru mai practică un asemenea cult al propriei sale personalități, o ediție a prozei sale fiind însoțită de fotografii care reprezintă: casă în care s-a născut scriitorul, primul său caiet de elev etc. Dar Vasile Andru este încă simpatic, prin naivitatea megalomaniei sale. Laszlo Alexandru, cu vizibilă lui nerăbdare de a deveni o autoritate în lumea literară și
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
Nu, domnule Mircea Criste, subordonații domniei-voastre nu se pot pierde în anonimatul societății. Asemenea celorlalți magistrați, printre care va prenumărați, ei nu sînt oameni de rînd." Mai către sfîrșitul articolului autoarea îi adresează o invitație procurorului general: "Mai priviți o dată fotografiile (cele apărute în presă. N. cronicar). Veți vedea, domnule procuror general, ca aspectul cel mai șocant e că oamenii dumneavoastră, care vineri dimineață și-au dat demisia pentru că n-au avut încotro (...) au un fel în care pozează o siguranță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
spun că astfel de dovezi și de probe există: dar nu în favoarea, ci împotriva tezei conform căreia sculpturile cu pricina, datate de "descoperitorii" lor între 1897 și 1904, si, cu o excepție ori două, văzute de noi, ceilalți, doar în fotografii, ar aparține cu adevarat tînărului Brâncusi. Se știe că Brâncusi, pasionat de artă fotografică, a avut plăcerea și grijă de a-si fotografia singur lucrările. A fost publicat și un album cu aceste fotografii admirabile. Lucrările care ni se propun
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
văzute de noi, ceilalți, doar în fotografii, ar aparține cu adevarat tînărului Brâncusi. Se știe că Brâncusi, pasionat de artă fotografică, a avut plăcerea și grijă de a-si fotografia singur lucrările. A fost publicat și un album cu aceste fotografii admirabile. Lucrările care ni se propun acum ca fiind opere ale sale de început nu sînt nici mentioante de vreo sursă din epoca, nici fotografiate de autorul lor. Brâncusi era totuși prea scrupulos ca să le treacă sub tăcere. Fapt e
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
de ce? Singură ipoteza îngăduita este că nu-i aparțin. Și avem pentru această o dovadă de necombătut. Dl Barbu Brezianu (neconvins din capul locului de autenticitatea "ineditelor") a prezentat, în emisiunea mea de la Pro.Tv., unde l-am invitat, o fotografie, făcută de Brâncusi, înfățișînd un cap de copil, pe dosul căreia sculptorul a scris cu mîna lui, în franceză: "prima opera în marmora". A notat și data: 1907. De ce să fi mințit artistul, împingînd anul în care începea să lucreze
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
în piatră? Nu este nici un răspuns serios la această întrebare. În afară, poate, de acela că sculptorul a considerat aceste opere de ucenicie stîngace și neaderente la spiritul creației sale mature. E drept că specialiștii care le-au contemplat în fotografiile tipărite de "descoperitori" neagă că mîna maestrului s-ar simți în ele, mai ales in figurinele că de turtă dulce atît de kitsch, pe care nici un om cu mintea întreaga nu i le-ar atribui. Sever cu sine, cei-ar
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
de kitsch, pe care nici un om cu mintea întreaga nu i le-ar atribui. Sever cu sine, cei-ar fi rămas de facut sculptorului ajuns la Paris, în 1907, decît să le dea uitării? Dar să ne uităm bine la fotografii. Nu moliciunea formelor ori naivitatea tratării mi se par cele mai caracteristice: din contră, prezența inexplicabilă, încă din ultimii ani ai secolului trecut, în opera brăncușiana a unor motive și rezolvări pe care le credeam apanajul maturității depline. Ce straniu
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]