1,684 matches
-
că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel mai trist din acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut : Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa plânge... anii tăi, anii mei Trec. Să mă las pe pat, ochii să-i închid, Pot. În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
n-a aruncat nimeni nici măcar un cartof sau o patlagea în capul lor... A luat trenul și s-a dus la Timișoara s-ajute să care răniții, s-a întors de-acolo c-o gaură în pulover și cu inima frântă... Pe urmă, a stat în Piață cu golanii, a cântat, a purtat ecuson la vedere... Nu l-au bătut minerii, dar numai pentru că n-are barbă... Și-ar fi lăsat el, da’ nu-i crește. Eu să te-nvăț? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zeci de kilometri cu ea zilnic. Ieșeam în marginea orașului și pândeam cicliștii care se antrenau. Mă luam după ei și pedalam cât puteam de tare. Uneori reușeam să-i însoțesc câțiva kilometri. Pe urmă așteptam alții. Seara, mă întorceam frânt. Îmi storceam maioul de transpirație, făceam un duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi, cum mergeam foarte mândru de mine pe bicicletă, undeva în afară de oraș, am simțit o lovitură puternică în spate, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a învârtit de jur împrejur ca un câine, continuă Mma Potsane, râzând. S-a uitat sub pietre, aa mușinat aerul și a scos sunetele alea ciudate în limba lor - știți cum sunt, sunetele acelea ca foșnetul copacilor, sau ca rămurele frânte. N-a găsit, însă, nici un semn al vreunui animal care să-l fi luat pe băiat. Mma Ramotswe îi întinse batista să-și tamponeze ochii. — Și ce credeți că i s-a-ntâmplat, Mma? Cum poate cineva să se evaporeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de seama lui stăteau aliniați ca pentru inspecție. (Dumnezeu număra mormintele, mereu cu unul în plus.) Ce să mai creadă despre Tataia? Ieri, ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce se minte că știe să doară atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, te-ai ales c-o pungă goală. Noroc măcar că are băieri lungi... Mare poznă, măi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
senzația că înțelesese ceva. Și nu faptul că eram singur pe întuneric, cu telefonul în mână, a făcut-o să înțeleagă că aveam o viață dublă, cât corpul meu, atât de diferit față de cum era în sufragerie. Cu umerii aplecați, frânți, cu ochii lucitori... eram prea departe de mine însumi. O intimitate neașteptată, dictată de întâmplare (se ridicase să-și ia țigările, pe care le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela, dar uneori reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rugându-se ca el să adoarmă la loc și detestându-se în același timp că-și dorea asta. — Leigh, iubito, ești trează? Eu sunt. O mai împinse ușor încă o dată în caz că nu-și dădea seama la ce se referă. — Sunt frântă, Russ. E deja târziu și trebuie să mă trezesc devreme pentru ședința de mâine. Dar de când am început să mă port ca mama? se întrebă ea. — Îți promit că nu va trebui să faci nimic. O trase mai aproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
închizi ușa când vii la culcare, bine? Izzie se întoarse spre Emmy. — Te superi dacă mă duc acum să mă culc? Știu că pentru tine e ca și cum ar fi abia prânzul, dar noaptea trecută nu am dormit deloc și sunt frântă de oboseală. Emmy oftă ostentativ și clătină din cap prefăcându-se dezamăgită. — Doar pentru că ești gravidă și muncești în schimburi ca să aduci pe lume copii zi și noapte nu e o scuză. Fie, cred că am să supraviețuiesc de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aștepte puțin și, atingând ușor buzele lui Jack cu vârful degetului ca o profesionistă desăvâșită, se îndepărtă de el cu un mers afectat și veni la Adriana. — Pleci? întrebă Mackenzie văzând că Adriana se îmbrăcase. — E trecut de doisprezece, sunt frântă, minți Adriana. Nu frântă de oboseală, ci de plictiseală, își zise ea. Dar tu se pare că te descurci de minune. — Ești o ze-i-ță! șopti Mackenzie apropiindu-se și apucând-o pe Adriana de braț. M-a invitat deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rău supraomenesc, răsucită de toate vânturile dușmănoase ale cerului, se scufunda sub ochii săi în apele ciumei și el nu putea să facă nimic contra acestui naufragiu. Trebuia, o dată mai mult, să rămână pe țărm cu mâinile goale și inima frântă, fără arme și fără ajutor pe care să le opună acestui dezastru. Și la sfârșit, singure lacrimile de neputință îl împiedicaseră pe Rieux să-l vadă pe Tarrou întorcându-se brusc cu fața la perete și dându-și sufletul într-un vaiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o prelucrare autentică, de neconfundat. La Cetățuia, intrarea principală care străpunge peretele ce desparte pridvorul de pronaos este decorat cu un chenar format din muluri și caneluri. Mulurile din interior ca și cele de la ușile exterioare se termină în arc frânt ale cărui capete se întretaie. Chenarul intrării principale a fost modificat la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea principală cu toate elementele ei decorative este încadrată de două coloane ce au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
perechi de o parte și de alta a absidelor naosului, care, ca înălțime, ating marginea inferioară a brâului torsadă, iar ultimul de dimensiune redusă, sub fereastra din axul absidei altarului. Deschiderile ferestrelor pronaosului și altarului, care se termină în arc frânt, sunt încadrate de baghete încrucișate deasupra, cele perpendiculare, jos se sprijină pe rozete pătrate, diferite ca elemente decorative, de la o fereastră la alta. Fiecare fereastră are deasupra câte o cornișă lintel, iar dedesubt, banchine. Ambele turle au câte o bază
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cearșafurile fine ale lui Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă rămâne o inimă frântă, indiferent cine a decorat camera de oaspeți în care zaci. Trebuie s-o previn pe Julie că, din nefericire, cearșafurile Frette nu te pot proteja de propriile tragedii romantice. Am chemat-o pe Julie și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă rămâne o inimă frântă, indiferent cine a decorat camera de oaspeți în care zaci. Trebuie s-o previn pe Julie că, din nefericire, cearșafurile Frette nu te pot proteja de propriile tragedii romantice. Am chemat-o pe Julie și ea apăru în vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fiu o porție de sushi, fie și pentru faptul că toată lumea vrea sushi, dar pe mine nu mă voia nimeni. Atunci când te simți mai puțin dezirabilă decât un pește crud, știi sigur că te-ai cazat la Hotelul Inimilor Frânte. Mai erau și alte semne că ceva era foarte, foarte în neregulă cu mine. Singura muzică pe care suportam s-o ascult era cea a lui Mariah Carey. Dacă stau să mă gândesc bine, asta era încă și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-mi salut câteva dintre cunoștințe și, iată, aveam deja o scrisoare lungă cât lista invitaților de la Apartamentul 16. Am continuat: Când veți citi această scrisoare, eu voi fi murit. Sunt très fericită aici, în rai. Viața cu o inimă frântă era insuportabilă și nu mai puteam fi o povară pentru voi toți. Sper că înțelegeți de ce am făcut gestul acesta - vreau să spun, pur și simplu nu puteam suporta gândul că voi fi singură toată viața. Sau umilința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești frântă. — Mi-e foarte bine ! zic automat. Dar în clipa în care mă așez pe cel mai apropiat scaun, îmi dau seama cât de epuizată sunt. Închid ochii și simt că mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii veșnic în pământ, De parcă se temea Ca umbra lui să nu atingă umbra altcuiva, Era urât și‐l înșela nevasta - și doar atât avea și el pe lumea asta ... În ziua când a fost să moară, Cum se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]