2,106 matches
-
sau acoperită de frunze, toamna, care-mi purta agale pașii spre școală. Revăd parcă urmele șotronului sau sunt tentată să caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline de copii, al păsărilor diafane, al cerului senin, al bucuriei mă voi întoarce la tine întotdeauna ca să mă regăsesc fiindcă înțeleg a nu știu câta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
La patruzeci și patru de ani, sora lui Pierric avea reputația de a fi o femeie redutabilă, una din cele care știu cum să-i Învîrtă pe degete pe bărbați. Se dădu Înapoi ca și cum ar fi lovit-o. Într-o frîntură de secundă, noaptea trecută Îi reveni În minte. Crezuse că acționează spre binele lor. Iar dacă povestea asta ieșea la lumină, s-ar fi isprăvit cu ei. Gwen era gata de orice ca să nu-l piardă pe Loïc, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pleoapele ca de plumb și, preț de o clipă, i se păru că Întrezărește un chip... Loïc? Era el, era el cu adevărat alături de ea, sau totul se petrecea În haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În coate de bastingaj, nu scăpase nici o frîntură din schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată o parte din ființă. - Oamenii locului spun că dacă părăsesc Lands’en simt că parcă li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avut parte de o experiență În preajma morții, a near death experience. Fără doar și poate că murise, sau era pe cale să moară, dar totuși creierul Îi funcționa și Înregistra amănunte tulburătoare, cum ar fi bip-bip-ul regulat al unui sonar și frînturi de glasuri care se auzeau Înfundat zicînd: Totul e În ordine... O să-l puteți lua În curînd de aici... Idioții! Trebuia să le spună că nu murise Înainte să apuce să-l vîre Într-un sertar de congelator cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ucisă, și tot sîngele ăla... eu am... Șovăi iarăși, temîndu-se ca el să nu fie sarcastic, dar atenția pe care i-o arăta o Încurajă să continue. - Preț de o clipă, am avut senzația că trăisem această scenă... În fine. Frînturi minuscule, dar foarte precise, ca o amintire care iese la suprafață și se șterge pe dată... Da, ceva ce am mai trăit cîndva... - Nu erai născută, e absurd... - Știu... murmură ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o extremă atenție, cu chipul de nepătruns, cu privirea pierdută spre largul mării pe care cu siguranță nici măcar n-o vedea. Își spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt cea care a smuls copilul din brațele micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt sigură ce e real și ce e vis. Am luat trenul... da... mă durea capul... Gara Paddington... am ieșit din birou... O, Doamne. Te rog, nu. Întregul coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
băuturi ușoare... Strâng tare din buze. Nu am voie să râd. Urmare a celor mai sus menționate, ipso facto, toate părțile își vor păstra drepturile mai sus numite dincolo de orice îndoială. Ce? Ce? Toată chestia e un talmeș-balmeș de nonsensuri. Frânturi de jargon juridic lipite de expresii fără rost, menite să epateze. Scanez rapid și restul paginii, făcând mari eforturi să-mi păstrez seriozitatea, încercând să mă gândesc la un răspund adecvat. — Știu că pare înspăimântător, spune Eddie, interpretându-mi greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să ridic capul și să-l caut din priviri. Însă nu-mi pot asuma acest risc. În loc de asta, mă plimb întruna prin cameră. Peste tot văd chipuri familiare. Aud frânturi de conversație, care mă fac să ciulesc urechile. — Ketterman unde e ? întreabă cineva când trec pe lângă el. — E plecat la Dublin, vine diseară, răspunde Oliver Swan și răsuflu ușurată. Dacă ar fi aici, sunt sigură că ochii de laser ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mut cu Connor. Da, Într-un fel, are sens. De ce nu ? SÎnt extrem de confuză. Simt că-mi dă tîrcoale un gînd care nu Îndrăznește să se formeze; creierul meu Încearcă să-mi transmită un mesaj... Și În minte Îmi vin frînturi din lucrurile pe care le-am spus În avion. Că n-am fost niciodată Îndrăgostită la modul real. Că iubitul meu Connor nu mă Înțelege cu adevărat. Dar... astea au fost doar vorbe goale, nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stîngace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem mai tîrziu... mi-a părut bine de cunoștință. Îmi Întîlnește privirea și În ochi Îi revine o frîntură din vechea expresie plină de căldură. Vorbesc cît se poate de serios. — Și mie, spun, cu un nod În gît. Nu vreau să plece. Nu vreau ca lucrurile să se termine În felul ăsta. Îmi vine să-i propun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am de ce-oi fi scris asta, fiindcă habar n-am să patinez. Poate fiindcă am văzut asta În Splash. Doamne, sînt deja În pană de idei. Ce porcărie ! Mă uit În gol la foaia de hîrtie, Înregistrînd pasiv frînturi din conversația relaxată din jurul meu. — ... chiar lucrează la nu știu ce proiect secret sau sînt doar zvonuri ? — ... compania Într-o nouă direcție, se pare, dar nimeni nu știe exact ce anume vrea să... — ... e tipul ăsta Sven ? Vreau să spun, ce funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu răspunse. Se Înroși la față precum racul, dar nu-l ținu mult. - Ți-am zis că cel mai mult Îmi place să mă uit În jurul meu, izbucni el deodată. În plus, tu te gândești prea mult, iar eu prind frânturi din cuvintele alea ale tale molcome și unduitoare. Mai pricep și eu câte ceva, Krog. M-am oprit În loc. - Și ce ai priceput, Enkim? - l-am Întrebat cu vocea din minte, cu cuvintele cele grele care Îl făcură să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu pentru un mincinos ca tine, a ținut el să-mi sufle de cum m-a văzut. Apoi, s-a dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar fi păsat de nimic. Numai că mă iscodeau cu atâta luare aminte, Încât i-am simțit că puneau la cale o blestemăție și că vorbeau așa doar ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orfani sunt la mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură de secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și pe salba de lacuri din jurul capitalei se înalță pe mai multe etaje crenelate roadele pământești ale acestei negustorii avantajoase, în care materia primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell, Jr., unul dintre puținii americani liberi care au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că o să găsesc israelieni câți poftesc a doua zi dimineață, era fără îndoială adevărat... Dar mai aveam de trecut printr-o noapte și nu puteam să mă mișc. Epstein discuta înăuntru cu mama lui. Discutau în germană. Am auzit doar frânturi din ce-și spuneau. Epstein îi povestea mamei lui ce se întâmplase. Un lucru pe care l-am auzit bine și care m-a impresionat a fost felul cum îmi pronunțau numele de familie, felul cum suna numele meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aduse vorba de crime, una care fusese atât de repede uitată de către presă, cealaltă care nu fusese niciodată numită crimă, sau de baza din Vicenza. Derulă În minte scenele cu tânăra doctoriță atât de des Încât ajunseră o obsesie, surprindea frânturi de memorie cu ea: pășind de pe șalupă și Întinzându-i mâna; brațele sprijinite de chiuveta din morgă, trupul zguduit de spasmele șocului; zâmbind când Îi spunea că, peste șase luni, Își va Începe viața. Făcea parte din natura meseriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu dăruire, harul.
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochii cu întunericul. Încăperea toată se scufunda în tăcere. Prin minte îi trecu niște imagini încețoșate. Ochii începură a se învăța cu lumina slabă din cameră. Și-a recăpătat respirația, dar inima încă îi bătea nebunește în piept. Își aminti frânturi de imagini din trecut, încețoșate... Se lupta cu amintirile, încercând să le puie cap la cap, să-și dea seama ce se întâmplase. Și-a amintit povestea biblică, a încercării prin care a trecut Avraam cu fiul său Isac... Nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]