1,800 matches
-
omul localizat dincolo de perfecțiune va fi Însă obligat de doamnă să-i arate ce poate face un superman În realitate, nu pe pînză, și scăpăm de el. La un moment dat, imediat după curbă, celesta creatură din Slobozia Începe să freamăte și intră-n coliziune cu ea Însăși: „Pe dvs. vă simt mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea vedere spre stradă, iar el dorea să plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese că domnul Mundy, oricît de mult ținea la el, putea să se ducă dracului! - chiar după asta, se gîndea că ar fi groaznic să privească În urmă și să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pașilor mei, spre cărările care dădeau în dealul Spătăreștilor, acest colț de rai binecuvântat de Dumnezeu, unde mi-a înflorit copilăria. Căutam locuri cât mai sălbatice, printre arbuști și iarba înaltă cât mine.Acolo mă simțeam cel mai bine, ascultând freamătul vântului și glasul neobosit al greierilor. În fiecare vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la rudele aflate la țară, la Bosanci. Și Doamne, ce dor îmi e de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
rețea nevăzută. Lacrimile îmi curg dezlănțuite ca o ploaie de vară și eu alerg și alerg... Trebuie să mă îndepărtez de acest loc, care pentru mine poartă un singur nume - trecut. Acasă... nu mai este demult acasă. La bâlci Ce freamăt se așeza pe oraș odată cu sosirea anuală a bâlciului, sau iarmarocul, cum ziceau bătrânii. Când se apropiau zilele temeiului, adică hramul de Sf. Ilie de pe 20 iulie, micul oraș renăștea parcă, lăsându-și zdrențele cernite ale fiecărei zile, își lua
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fi incendierea șalupei din Estrella de Mar. Proprietarii din Marbella au angajat niște detectivi. Mai sînt și alte Întrebări de pus... — Despre activități criminale? — S-ar putea. Domnul Crawford e o persoană deosebit de energică. Tot ce atinge se umple de freamătul său și uneori de amprentele sale. — Nu cred c-o să-i găsiți amprentele aici, domnule inspector. M-am ridicat de pe scaun destul de ușurat cînd l-am văzut că pornește spre ușă. — Domnul Crawford nu e un om egoist, am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se avântă mai de parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Edo continua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra sa plutirea violetă înspre larg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi zâmbi, liniștitor, fluturând o mână albă, și se avân tă mai departe în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu miș cări ample de bras, și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr odată freamătul și Eduard căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcne tele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Eduard conti nua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra plutirea violetă înspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că facem greu serviciu, nu șagă Și care, precum șapte strune ale lăutei, am stat la fel de atinși de arcușul primejdiei și măcar că fiecare singur și deosebit ne-am înfiorat de teama Morții, împreună ca strunele și la un loc același freamăt al prigoanei am petrecut și tot același hang al speranței am ținut Deci, în ajunul sărbătorii de Sân-Dumitru, am mers la lucru, eu cu Cornel Braiu și s-a asociat și Ali Străilaș, de buna lui plăcere, zicând că: nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceasuri care, prin strecurătoarea răbdării noastre cu mare scumpătate s-au mai strecurat și sătui de adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el era cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac, după zile întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
problema existenței unui alt bărbat. Dragostea lor perfectă și totală nu lăsa loc sentimentului meschin al geloziei. Se gândise la doamna Hagiaturian. Mama ei niciodată nu pierdea prilejul unor comentarii răutăcioase care mereu minimalizau tot ceea ce ținea de el. Dar freamătul și încordarea fetei așezată lângă el îl făcuseră să-și dea seama că era vorba despre cu totul altceva. Nedeslușit, amenințător. Nu o întrebase nimic totuși. Pur și simplu își petrecuse protector mâna după umerii ei, iar ea își lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și mai interesant, pentru noi, dar și pentru cei din jur care cred că sau plictisit deja, spune Marius. Introduce un cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă unul. Un freamăt cuprinde asistența, rămasă parcă fără respirație pentru scurt timp. În pistol sunt acum trei din cele șase cartușe câte cuprind magazia. Discuțiile încetează brusc, dar din unele șușoteli răzlețe și sprâncene mirat ridicate se înțelege că toți consideră gestul sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridica în sus și roiul nu reacționa. " Bunicule, strigai, cât trebuie să stau așa?" Stai acolo, că nu te doare mîna", răspunse el supărat... Parcă ar fi sancționat un copil care nu înțelegea așteptarea. O boare de vânt făcu să freamăte salcâmul. Se lăsă o tăcere! "Dă-te jos!" strigă bunicul neglijent și disprețuitor. Coborâi, totuși, cu grijă, și nu mă mirai, cum nu se miră nici el, când văzui căciula de sită plină de albine. Erau numeroase și cuminți (și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înapoi, cu pași fermi, dar totuși parcă în același timp ezitanți, după ce la întrebarea ei care mă lua fără veste (și întrebarea și stinsul regret) îi răspunsesem printr-o tăcere care se prelungise... O pală puternică de vânt făcu să freamăte castanii și apoi să sboare din ei în vârtej frunze smulse care căzură după aceea la pământ, se îngrămădiră unele în altele și o luară într-o goană smintită parcă chiar după ea, după ciudata casieriță cu goluri de memorie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ba nu, m-a văzut și nu vine, aleargă... Și ne îmbrățișam în plină stradă și îi simțeam, lipit de al meu, obrazul dulce, ud de ploaie, și mă îmbăta mirosul părului ei, și îmi părea fierbinte răceala urechilor si freamătul întregii ei ființe... o imensă tăcere voluptuoasă... O pace adâncă îmi inunda sufletul... V Abia în preajma Anului nou ploile și vântul se transformară în viscol și orașul fu acoperit de zăpadă. Și ca și când dorințele noastre atât de diferite, devenite dorință
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dormeau: singuri sau în grup, cuminți, fără zgomot. Din când în când, le adresam o întrebare, ceva simplu și imposibil, și-atunci, mișcată brusc de-un cot bine aplicat sau un picior tras pe sub bancă, recolta de vinete începea să freamăte, căutând să scape din aerul opărit. Îmi plimbam apoi privirea pe brațele lor. Pielea se-afla la locul ei, strălucitoare sau păroasă, lenevind în răcoarea mânecilor. Dedesubt, angrenajul de mușchi, nervi și-oscioare, irigat de litri de sânge și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine: simplă, onestă, ușor de povestit. Femeile se înghesuiau prin apropiere, le descopeream întâmplător, fără intenție, de cum trăgeam dimineața perdeaua. Odată cu gestul calm și nevinovat, micul meu univers optic se punea în mișcare și lumea adormită a simțurilor începea să freamăte: nu trebuia decât să aleg marfa. Nu mă născusem pe vremea lui Bălcescu. Știam să deosebesc realitatea de poveștile frumoase din cărți, asta era meseria mea. Cincisprezece, douăzeci, treizeci de ani de observații asidue (uneori și de experiențe) mă convinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se trezeau dimineața acri și obosiți, cu părul călduț și hainele umezite de drojdie. Singurul moment care ne mai salva era cel în care mergeam sâmbăta la „1 Mai“ sau „Floreasca“. Acolo, orașul dispărea sub o copertină albastră, înghițit de freamătul și strigătele țăranilor veniți să-și vândă marfa. Iubeam să facem piața împreună, să ne vârâm brațele până la cot în legăturile de mărar și pătrunjel și să răscolim salatele indecente, cu rochiile lor crețe date peste cap, ca niște dansatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat juridic și intelectual deopotrivă 12 Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făcu un pas, încă unul și încă unul, apoi se opri. Stătu scrutând prin întuneric vreo două minute; lângă pat, nici unul dintre ei nu scoase o vorbă; prințul își simțea inima bătând atât de tare, încât i se părea că freamătul ei se aude în tăcerea mormântală a camerei. Însă ochii i se deprinseseră de-acum cu întunericul și putea vedea tot patul; cineva dormea în așternut, dormea buștean; nu se auzea nici cel mai mic foșnet, nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult înainte de a proclama ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricâtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă la contribuție în alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus în termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții”, „sângele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e o legătură de vase comunicante, încât subiectul apare deplin integrat evenimentelor ce îl asaltează de pretutindeni, antrenându-l în mișcarea lor convulsivă, provocând neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: îți dai întâlnire ca unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
VIAȚA ARTISTICĂ, publicație apărută la București, bilunar, între 1 martie și 1 iunie 1916, cu subtitlul „Revista tuturor artelor și pentru apărarea intereselor artiștilor”. Director artistic: Mircea Freamăt (Mihail I. Ionescu). V.a. nu are un articol-program, dar, aflată în pragul dispariției din cauza dificultăților materiale, în ultimul număr (7) include un text cu titlul Pro domo, mărturisind intențiile întemeierii: „Am avut drept scop a populariza cunoașterea operelor de
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]