1,538 matches
-
și în mentalitățile tradiționaliste, cîteodată chiar în cele naționaliste 57. Proudhon constată, de pildă, că "Franța și-a pierdut obiceiurile", și visează să le readucă la viață. La fel și Fourier, care construiește imaginea falansterului din pricina dezgustului ce-i inspiră "frenezia producției", domnia negoțului, dominația unei feudalități mercantile, care îi par a caracteriza societatea vremii sale. "Dar la fel vede lucrurile și Drumond, despre care am vorbit, arătînd rolul important ce-1 deține anatemizarea "cuceririlor" burgheziei în formarea și manifestarea obsesiilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în apropiere de Kurfürstendamm. Pe durata acestei șederi, am încercat o senzație stranie și încîntătoare. Aici nu existau circulația intensă, ambuteiajele, mulțimile compacte și deplasările grăbite, ritmul epuizant pe care le întîlnești în multe alte capitale. Nu avusese loc o frenezie imobiliară sau o aglomerare demografică. Reconstrucția cruțase spații verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri și lacuri fuseseră lăsate la locul lor. Am văzut chiar, în parcul unei clădiri a Freie Universität, o pasăre de pradă năpustindu-se spre lac și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc pentru decantări și reflecție. Memoria colectivă nu pare a fi dispusă la efort, iar cei meniți prin meserie a o stimula se păstrează momentan
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui V. Pârvan, istoricul preocupat până la obsesie, ca și Bălcescu, de "religia suvenirurilor", de eternitatea gândului desprins din paginile trecutului. O atare perspectivă impune adesea nu numai precauție de metodă, edificare sistematică, reflecție adâncită, dar și evitarea grabei, a acelei frenezii restitutive care poate răsturna spectaculos imaginile, fără să obțină totuși apropierea de adevăr. Cronica, XXV, 16 (20 aprilie 1990), p. 1 ISTORIA CA TERAPEUTICĂ A SPIRITULUI Între atâtea ispite și exhortații, momentul actual e o bună ocazie de gândire pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
voce care ne vrăjește... Uneori simțim porniri compulsive: să mâncăm ceva uitându-ne la un film de groază. Dintr-odată, avem lângă noi un pachet de biscuiți și deja băgăm mâna în pungă în mod compulsiv, ca pentru a însoți frenezia imaginilor printr-o bulimie alimentară. Alte dăți nu ne putem abține să ne împărtășim entuziasmul cu prietenii, cu colegii.. și ne dăm seama că entuziasmul acesta nu ne stă în fire. Eram convinși că emisiunea oferă o informație vitală, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
speculațiile neomonetare, trec ca o turmă de vite lovite de streche peste potențele pieței pentru a-și valida irațional virtuțile de bogăție reală. Străpungerile midasiene ale ingineriei financiare au oare nevoie de semnalele pieței pentru a nu împinge lumea în frenezia câștigului imediat și fără efort? Mă îndoiesc că piața reglează ceva în acest areal, după cum mă îndoiesc de faptul că ar putea să absoarbă ficțiunea monetară pentru a o transforma într-un bun care să se întemeieze pe principiul echivalenței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
existența unui conflict (interior, cognitiv și creator). 9. Secvența citată reprezintă un „decupaj“ din lunga confesiune a personajului narator. Acesta apare în ipostază auctorială, evocând toate etapele creației. Având experiența câtorva cărți scrise deja, eroul recunoaște neliniștea inițială, urmată de frenezia creatoare, de conștiința că devine robul propriei lumi ficționale și de epuizarea strivitoare din final. Întreaga secvență dezvăluie nu numai treptele actului creator, ci și personalitatea unui artist care își „radiografiază“ cu luciditate trăirile, pentru a le converti apoi în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Este un personaj realist, tipologic, care se consumă între iubire și patima pentru pământ. Sub aparența simplității („Sufletul său este în realitate unitar: simplu, frust și masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.“ - E. Lovinescu) și a linearității procesului de alunecare în afara valorilor morale, Ion are o structură interioară complicată, cu trăiri contradictorii (complexitatea este o emblemă a personajului realist). Aceasta pare modelată de statutul social periferic al eroului și de sentimentul frustrării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este o figură simbolică: Orfeu. Anticii au stabilit o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnată de marc Rancurel, în mai 1992 (Rancurel, 1992). Ceea ce dovedește importanța lor, dar și vidul statistic ce le-a urmat. În realitate, era imposibil să afirmi cu certitudine amplificarea reală a fenomenului în perioada respectivă, în momentul când izbucnește frenezia mediatico-politică asupra subiectului. Nu existau nici o bază de date suficiente, nici o anchetă de lungă durată. Problema creșterii violenței în școli este una iritantă. Discursul comun nu ezită să presupună această creștere. Se vorbește de explozie, de epidemie, de erupție. Nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Lecturile, în spiritul timpului, sunt expuse, de obicei, în salon în locurile vizibile 283, pentru a fi văzute și apreciate: române (de regulă, ale autorilor din secolul al XVIII-lea, Stendhal sau Balzac), reviste la modă și de modă etc. Frenezia lecturii se hrănește din românele de aventuri în tiraje mari, din povestiri și romane-foileton în revistele pentru femei, dintr-o întreaga literatura destinată femeilor, axată pe viață de cuplu, pasiuni și adulter. Bulimia lecturilor romantice care cuprinde publicul feminin exacerbează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ecranul pe care se putea în sfârșit contempla, după un deceniu în care consumase în special imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul românesc postcomunist, născut la „locul de muncă” - Casa Presei Libere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
curând în agora (câștigarea „la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-a surprins până și pe câștigători), „politica abstractă și literară” s-a transformat într-o frenezie a separației și diferențierii, concentrându-se pe singurele ținte interesate de continuarea războaielor culturale, și anume tocmai foștii parteneri, aliați și prieteni, precum și „idolii” lor. Din nefericire, deși multiplicarea separațiilor este însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
dezvăluie alteritatea fundamentală a creației literare - opera se situează dincolo de proiectul inițial și de intențiile autorului ca subiect istoric, iar mecanismele ei intime îi rămân necunoscute: La fel stau lucrurile și cu poeții lirici, la fel cum cei cuprinși de frenezie coribanți nu sunt, cănd dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor când alcătuiesc frumoasele lor canturi ci, de cum se cufunda în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și, stăpâniți de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de creație. Imaginația este, într-adevăr, creatoare, opinează el în "Filozofia compoziției" (1846), dar ea are nevoie de sprijinul reflecției asupra propriului proces creator: Majoritatea scriitorilor, poeți, mai ales, lasă să se înțeleagă că ei compun dintr-o stare de frenezie, un fel de intuiție extatica, si nu ar lăsa publicul să arunce o privire în spatele scenei, la complicatele și ezitantele crudități ale gândirii, la scopurile adevărate captate în ultimul moment, la nenumăratele licăriri ale ideii care nu ajung la viziune
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ai cunoscut odată, ci unul din modurile prin care Universul Spiritual a găsit de cuviință să se privească pe șine, să se desfășoare prin ceea ce am fost cândva eu [s.n.]19. "Exauția" ar fi, deci, echivalentul, deliberat căutat însă, al "freneziei poetice", tipice rapsodului antic, sau al acelei "imense și raționale dereglări a simțurilor" prin care Rimbaud încerca "toate formele de iubire, suferință, nebunie [...] pentru a păstra doar chintesențele" și pentru a deveni vizionar 20. Este același lucru cu "starea de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor noștri! (Delavrancea, 192-, pp. 12-13). Lăsați-vă cuprinși de frenezia morții! - Învățați să trăiți fiorul care vă poartă spre moarte! - cutremurătoare îndemnuri pedagogice... Delavrancea dă expresie tragică, prin timbrul său oratoric, unui cult patriotic al morții, cu rădăcini reperabile și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Venus și altele, sunt meticulos ordonate diferite povestiri în care acestea apar, și care relatează despre originea sau realizările lor. Pentru Venus, de exemplu, preferă versiunea în care Adonis este primul ei soț, și după moartea lui, cade într-o frenezie senzuală, care duce chiar la distrugerea propriei frumuseți. Boccaccio neagă divinitatea zeităților păgâne, oferindu-le miturilor o interpretare 175 eufemistică: au fost oameni reali, ale căror identități și vieți au fost amplificate de-a lungul sutelor de ani până ce au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de data aceasta în mod direct la „bolile creierului”, distinge opt grupe de tulburări, și anume: 1) Tulburări ale simțului intern (cefalalgiile); 2) Tulburări ale simțului comun (coma); 3) Tulburări de imaginație (vertijul, amețeala); 4) Tulburări ale rațiunii (uitarea, delirul, frenezia, mania, turbarea); 5) Tulburări ale simțului intern (letargia); 6) Tulburări ale mișcării animale (moleșala, neliniștea, tremurătura, cutremurarea, paralizia, spasmul); 7) Tulburări ale excrețiilor (catarul); 8) Tulburări care reproduc stări mixte sau boli în care simptomele se amestecă (epilepsia, catalepsia, apoplexia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mânia lui la întâlnirea cu Rică este semnificativă în acest sens. Măritată de tânără cu Dumitrache, Veta nu l-a iubit niciodată, respectându-și însă datoria de fidelitate conjugală. Asta până îl întâlnește pe Chiriac, căruia i se dăruiește cu frenezia așteptării de o viață. Dragostea ei pentru Chiriac este un autentic element de dramă în această comedie politică a lui Caragiale. Cine iubește cu adevărat comite cu ușurință imprudențe de tot felul. Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003) remarcă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară. Ricardo Reis aparține tradiției greco-romane. Calmului poetic al lui Reis i se opune frenezia excesivă a poeziei lui Alvaro de Campos, inginer naval pe care Pessoa îl imaginează născut la Tavira, în 1890: În fața frumuseții pe care cei vechi n-au cunoscut-o,/ O, roți, o mecanisme nemu-rrrrrrrr-itoare! O, zgomote asurzitoare de azi, mi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos este poetul prezentului imediat, al cărui geniu metaforic te face să simți frenezia lumii contemporane. Plină de furie, poezia lui se vrea, înainte de toate, lucidă: "Sunt lucid. La naiba! Sunt lucid.26". Numai senzația e realitate, afirmă această poezie. Iată deviza "senzaționismului" lui Alvaro de Campos: " Să simți totul în toate felurile." Funcționar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]