25,627 matches
-
o fermitate remarcabilă în aprecierea adevărului: „câte un fascicol ne luminează/ conul de umbră/ și noi surâdem când evadăm din noi”. (Conul de umbră). Sau: „în turnul meu, fildeșul s-a scumpit enorm,/cimitirul elefanților e deja îngrădit/mi-e frică de hoți,/sunt mulți, Doamne!/care vor să smulgă fildeșul pe viu,” (Turnul de fildeș) Și pentru că tot vorbeam de frumusețea orașului străjuit de muntele Carmel, să vedem cum este el acum, în inima unui contemporan lucid cel care știe
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
ei ! - Nu pot ariciule, nu mă lasă tata! - Hai încearcă și o să vezi că poți. Simona se uită spre tata, dar nu-l mai văzu. -Ce bine! Acum plec cu tine, ariciule, tata a plecat nu știu unde, și nu mi-e frică mie singură. Îl urmă pe cărare , umblând încet să nu-l calce pe arici, nu de alta dar ce țepi mari avea! .Au ajuns la un copac bătrân, bătrân. - Aici, Simona, am ajuns la căsuța mea! - Dar eu nu pot
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
obiectele luminoase s-au spart iar pachetul.... s-a desfăcut. Iar înăuntru erau droguri. M-am speriat foarte tare,eu nu mai avusesem de a face cu lucruri ilegale, m-am gândit că mafioții n-or să recunoască, mi-era frică și de anchetă ,dar și de răzbunarea lor. Mi-era în același timp rușine și de prietenul meu care îmi făcuse un bine. Așa că am luat decizia să fug... M-am ascuns în primul vapor care pleca din dană și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
adresă un sincer Dar frumoasa doamnă ce dorește?! Ea îl privi încruntată și-i aruncă scârbită: -Temină cu prostiile, nu ne-aude nimeni, păstrează-te pentru amante, nu-ți irosi arsenalul cu mine! Marcel ezită să mai spună ceva, de frică să nu se dea de gol. Dar tocmai tăcerea și gestul de a-și pleca ochii în fața impunătoarei apariții îi transmise acesteia că ceva nu e în ordine! Trebuie să fac niște cercetări! se gândi soția Senatorului. Dacă e într-
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
luptându-se cu pofta de potârnichi, păstrăvi, cârnați de urs, chiar și de sarmale în foi de viță ori mititei cu muștar... după toate astea avu parte de altă drăcovenie! Își revăzu întreaga viață într-o clipită, pătruns de-o frică... De ce? Plimbându-se pe hol să se dezmorțească și făcându-și planul cum să se strecoare spre rezerva în care trona Marcel de ieri, pentru cuvenita schimbare, Senatorul găsi un exemplar din ziarul local aruncat pe un pervaz. Pe prima
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
Literatura > Proza > VIZIUNEA TERORII Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Lanul acela verde se așternea înaintea privirilor, necuprins și unduitor în adierile serii, asemeni unei mări de smarald. Prin trupul său frica își croise cărări de scăpare în toate direcțiile. Ne țineam de mână și Tu mă îndemnai cu teamă-n priviri să fugim, fixând peste crestele valurilor verzi, vârfurile groase, crestate pe margini ce dispăreau lățindu-se către sol, dincolo de raza
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
și pace, atât de efemere în aceste vremuri tulburi. Lovesc lansând blitzuri ca acesta, după aceea dispar în infernul de unde au ieșit, nelăsând urme, sau naiba știe! Se pot insinua ca otrava perfidă în adâncul nostru, pe calea semințelor de frică ce prind rădăcini în noi, fără ca să ne dăm seama ce ni se pregătește. - Dar unde sunt liftele astea spurcate? Eu nu le văd... eu... Încep să le disting formele mișcătoare și să cred că le întrevăd în spatele spaimei ce
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
disting formele mișcătoare și să cred că le întrevăd în spatele spaimei ce mă învăluia insinuantă, tăcută ca un nor peste suflet. Creșteau din panică, neîncredere, din credința prea slabă într-o protecție divină ce dispărea în ceață, eclipsată de sugestia fricii... Întrezăresc și eu acum formele, la început confuze umbre grotești și apoi tot mai clare, mai vizibile cum își agitau amenințător cozile mai înalte decât lanul. Acum când Tu mi-ai condus pașii pe tărâmul spaimei, am început să le
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
vizibile cum își agitau amenințător cozile mai înalte decât lanul. Acum când Tu mi-ai condus pașii pe tărâmul spaimei, am început să le întrezăresc strategia. Se materializează din spirite inferioare ale lumilor învizibile ce populează văzduhul, hrănite de energiile fricii și temerilor noastre și cresc...și cresc până devin demonii ce pun stăpânire pe lumea și spațiul nostru vital. - Iată-i! Aliniați în plan de atac, mii de forme ce-mi păruseră mai înainte inofensivele rădăcini ale unei păduri de
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
far, mărturie sigură a unui țărm pentru corăbiile în derivă. Am făcut loc sclipirii aceleia în cămara minții, unde se instalase ca la ea acasă teama și mi-a amintit cum odată demult mă învățase mama, ca atunci când mi-e frică, să-mi amintesc să spun în gând de trei ori ,,Tatăl nostru”. Am început să spun rugăciunea și pentru o clipă teroarea s-a tras deoparte. Atunci, în gând am continuat iar și iar să recit cuvintele magice și frica vrând
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
e frică, să-mi amintesc să spun în gând de trei ori ,,Tatăl nostru”. Am început să spun rugăciunea și pentru o clipă teroarea s-a tras deoparte. Atunci, în gând am continuat iar și iar să recit cuvintele magice și frica vrând nevrând a trebuit să le facă loc, devenind tot mai mică. Ooh! Aceasta era salvarea! Regăsisem în sfârșit Lumina Călăuzitoare. Ea era singurul talisman care mă ajuta să calc fără frică în întunecimile Umbrei mele. - Stai! Îți zic și
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
iar și iar să recit cuvintele magice și frica vrând nevrând a trebuit să le facă loc, devenind tot mai mică. Ooh! Aceasta era salvarea! Regăsisem în sfârșit Lumina Călăuzitoare. Ea era singurul talisman care mă ajuta să calc fără frică în întunecimile Umbrei mele. - Stai! Îți zic și Tu mai mult mort decât viu te-ai oprit o clipă, să-ți tragi răsuflarea. Mi-ai aruncat o privire încețoșată de spaimă ca după aceea să încerci din nou, să mă
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
Să-mi spună cine ar putea Ce taină-ascunde dragostea Și timpul cum pot să-l opresc? Cum pot să iert și să iubesc? De ce în lume e durere? De ce e lipsă de putere? De ce credința este mică Și omu-ngenuncheat de frică? Sunt întrebări ce vor răspuns... Sunt gânduri care m-au ajuns Și vreau să știu...cine sub soare Îmi dă răspuns la întrebare? Referință Bibliografică: Omagiu divin 24 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
tu, grăsano ? Mariana: -- Eu grăsană ? Eu am, uite aici, mușchi ! Și dacă mă înfurii te bat! Nicu: - Lăsați prostiile. Cum v-a plăcut la domnul diriginte ? Lia: - Nicule, mă conduci acasă ? E foarte întuneric pe strada mea și îmi este frică. Eduard: - Vin și eu cu tine, Nicule, apoi o conducem pe Viorica, doar câteva străzi m-ai avem de mers.. Lia: - V-a plăcut la domnul diriginte, nu-i așa ? Mariana; - Înghețata a fost grozavă ! -Lăcrămioara :: Îți este gândul doar
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
pe care nu mi le amintesc acum. Conduc, așadar, prost. La început, promiteam, dar, după primele 10 vizite la Biroul de Accidente Ușoare, s-a rupt ceva în mine și m-am pierdut ca tânără speranță a șoselelor. Mi-e frică. Mi se pare că toate bordurile au fost puse pe marginile șoselelor ca să-mi rupă mie cauciucurile, că toate mașinile vor să mă pape și că toate claxoanele îmi sunt adresate. Chiar și când nu sunt la volan, dacă aud
O sută de cai frumoşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18209_a_19534]
-
o să fac pană. Se va lipi roata de bordură, n-o s-o mai pot extrage de acolo și o să se spargă. Am mai pățit-o. La parcare am pățit-o, nu la plecare, dar nu contează, mie tot mi-e frică, așa că Bogdan, după ce încearcă în zadar să mă convingă că n-are cum să se întâmple nenorocirea, cedează miorlăiturilor mele și parchează a treia oară. Mă urc în mașină să-mi arate butoanele. Multe mai sunt! Cred că ar trebui
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
a țâșnit! Dacă mai apăsam un pic, mă trezeam din Berceni, direct pe Arcul de Triumf! Intru în panică. Mă vait. Mă jelesc. “Cum o să merg eu, mâine, singură, cu mașina asta? Cum o să strunesc eu 170 cai? Mi-e frică!”. Bogdan se uită la mine cu milă și înțelegere. “Uite ce e - îmi zice, într-un final -, obligația ta e săăă... să n-o lovești intenționat!“. “A, da?”. “Da!”. Parcă mi-a mai venit un pic inima la loc, dar
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
se uită la mine cu milă și înțelegere. “Uite ce e - îmi zice, într-un final -, obligația ta e săăă... să n-o lovești intenționat!“. “A, da?”. “Da!”. Parcă mi-a mai venit un pic inima la loc, dar tot frică mi-e. Din punct de vedere editorial, n-ar fi deloc rău s-o lovesc, aș avea ce scrie. Plus că m-aș afirma de-adevăratelea. Păi, cine, dintre personajele care au testat mașini pentru revista Top Gear, a mai
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
încadrată greșit. Vreau să fac dreapta, dar sunt pe banda a III-a. Dau semnal și-i întreb din priviri pe colegii de trafic dacă mă lasă. Mă lasă mai prompt decât m-a lăsat cineva vreodată. Toți. Le e frică, e clar. Când vezi pe cineva c-o mașină ca asta, îți dai seama că, vrei-nu vrei să-l lași, el tot acolo unde are chef va ajunge, eventual în detrimentul ritmului tău cardiac. Așa că e mai bine să-l lași
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
Bunicul se cam întoarce, iar copilul îl călăuzește. În disperare de cauză, se hotărăsc să deschidă mormîntul, că nu-i lucru curat. Pămîntul e bătucit, sicriul e încă verde și capacul, prins bine. Cînd bagă ranga, își feresc ochii, de frică să nu orbească. Dar ce să vezi! Bunicul își doarme înainte somnul de veci. Însă e gol goluț, pe o parte, cu o palmă sub cap, iar fața lui creponată e toată numai un zîmbet. Ei? Ce ziceți? Nu v-
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
că nu sunt vinovat”. Rică Răducanu: “La examen mi-a căzut Comuna din Paris , dar le-am spus să-mi schimbe subiectul, că nu prea le am cu geografia”. Marin Condescu: “Cu privire la reapariția blaturilor în campionatul nostru, nu mi-e frică, dar mă tem”. Gabi Stan: “Pase scurte și pe sus, ai n-ai mingea, tragi la poartă” Gigi Becali: “Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulți parteneri de afaceri. Oameni serioși, din lumea interlopă”. “Da’ cine e dom’ne
“Familia e sfântă, pe când patria… cum să vă spun, patria e sacră” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18479_a_19804]
-
Sinkó Ferenc Mulțumiri speciale: küb beat Am fi putut să facem un spectacol în care să vorbim despre violență, moartea unui întreg popor, despre dragoste și singurătate. Teme vaste. Și apoi am început să vorbim despre lucrurile mărunte ale vieții. Despre fricile, visele, familiile, bucuriile, poveștile de zi cu zi. Și, fără să vrem, am vorbit despre noi înșine. Este un studiu pe tema tinereții, a relațiilor pe care le purtăm cu noi toată viața... povești din tinerețe cu o bătaie de
Fresh Start pleacă în turneu [Corola-blog/BlogPost/96794_a_98086]
-
meu nu vrea să facem un copil, zice că încă nu sîntem pregătiți, că o să cheltuim tot salariul doar pe pamperși, că după ce voi avea un copil el o să pice pe planul doi, să ne mai bucurăm unul de altul, frici și obsesii. Dar eu am altă filozofie. De aceea îmi cumpăr „The day-by-day. Pregnancy book”, pentru că mă pregătesc să devin mămică, mă rog, lucrez la asta. Am să-mi iau și „Jurnal de sarcină”, să-mi însemn toate chestiile care
O fostă Sportivă spune: [Corola-blog/BlogPost/96817_a_98109]
-
calitățile romanului ce îl recomandă cititorului de azi? În primul rând, prospețimea per- sonajului central cu care inclusiv tinerii vremurilor noastre se pot identifica. Holden, în fond, „suferea” de sindromul Peter Pan. Refuzul lui de a crește venea pe filiera fricii de a nu de- veni un phony, și, totodată, din imensa dorință de a-și păstra propria inocență, precum și a celorlalți copii. Paradoxul lui Holden provinedin simțul responsabilității care-l încearcă și pe care ar dori să și-l asume
Recenzie de carte DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARĂ J.D. Salinger [Corola-blog/BlogPost/96830_a_98122]
-
Recomandări Am învățat destul de târziu să mă dau pe bicicletă și nici până în ziua de azi nu pot spune că știu să pedalez ca la carte. Cel mai tare mi-e frică de mașini, pentru că nu știu niciodată cine se află la volan, dar îmi dau seama cât de imprevizibili pot fi șoferii, în special cei care se grăbesc. În schimb visez la diminețile de vară în care, poate, mă voi deplasa
Marșul Bicicliștilor Clujeni [Corola-blog/BlogPost/96889_a_98181]