KorAP: Find »[drukola/base=fund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...628 >

15,687 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre un colos de șapte metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și l-am scărpinat pe Rusty după ureche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
seamănă puțin cu zborul și aș vrea să pot spune că știu la ce se referă, dar nu pot. Și eu am un tub de aer și o mască, dar nu ies niciodată mai în larg de locul unde ating fundul mării cu vârfurile degetelor de la picioare. Iar în Naxos, unde apa se adâncește dintr-odată, un singur pas te desparte de largul mării. Ceea ce m-a îngrozit, în puținele dăți când am încercat să fac scufundări, e uriașa întindere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întorc privirea, dar, poate în parte, tot dimensiunea albastrului însuși e de vină. Conștiința faptului că pe măsură ce înoți spre el, acel zid albastru devine din ce în ce mai mare, până când suprafața lui e imposibil de masivă și te înconjoară din toate părțile, iar fundul mării coboară spre hăuri negre. Însă adâncimea nu o deranjează deloc pe Clio. Ea a făcut și parașutism și schi extrem, deși nu vreau să vă creez impresia că ar fi o maniacă a sănătății sau mai știu eu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tot ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru eul meu adormit nu era o urgență evidentă, mai degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
una dintre noi. — Ești bine? Scout încuviință. — Mi-am găsit un prieten. — Poate pentru că ai fost așa de convingătoare când i-ai vorbit despre tonul ăla. Ea zâmbi. Am desfăcut o conservă și i-am servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase fără să-mi dau seama? Mâine, spusese Scout, îl vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am sperat că găsirea lui va aduce ceva, un mod de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la hârtie. — Sigur, am spus. Aerul din tunel mirosea ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului și cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
săi puteau studia cu el. Isamu mai știa și că Shotai-Mu pun mare preț pe tăcere și izolare, și că din această pricină Tekisui nu construise un templu sau o bibliotecă, ci își afundase noua școală adânc în pământ pe fundul văii. Isamu ajunse la concluzia că e mai bine să-și lase fiii să învețe. Într-o noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine ca omul să primească adăpost peste noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am luat paharul și m-am ridicat în picioare. Hârtiile și cuvintele dispăruseră. Acum era apă, doar jumătate de centimetru rămase pe fund, însă o apă reală, palpabilă, acolo unde fuseseră doar cuvinte. Se întâmplase. Cine știe cum, îmi reușise. Scout și Fidorous îndreptau scânduri la macheta bărcii Orpheus. — Doctore. Se întoarseră amândoi și am ridicat paharul, picurând un strop mic din apa rămasă, așa încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
kilometri de ludovician. — Nu-ți face griji în privința asta. Am aparate care declanșează alarma imediat ce butoiul iese la suprafață. Odată ieșit, îl putem depista. — Rechinul stă sub apă de mult timp. — E un exemplar puternic, dar nu poate sta la fund o veșnicie. Nu te îngrijora, Eric, încă suntem în avantaj. Mă bucur că voi doi v-ați clarificat lucrurile. — Mda. M-am trezit că mă uit la nodurile din podeaua de lemn. — Mersi de pătură. — Păi, mi se părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei. Privind, al treilea și ultimul butoi sări peste bord într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și-napoi, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

și Maria Ivanovna și Parascovia Fomovna, céreia copiii Îi spuneau Babușca, strigau din clase: mai Încetișor! mai Încetișor! toaté lumea de mînuțé! mai Încetișor, boilor! Noi eram de acum În curte și ne trégeam palme În cap și șuturi În fund, si ne fugéream, izbindu-ne În fetele cu fundé, care-și aranjau dupé aceea sorturile și strigau: debilule! debilule! Apéreau Nadejda Petrovna, Maria Ivanovna și Babușca, si ne luau de ureche și de pér, și spuneau: treci În rînd! treci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cameră n-ar fi fost decît el, nici un alt obiect care sé-ți atragé atenția, numai el. Se ridicé Într-un cot și spuse Îhî, dar apoi, de parcé réspunsul nu l-ar fi convins nici pe el, se ridicé În fund la marginea patului, frecîndu-și ochii cu mîinile și, aranjîndu-și pérul, spuse: Îhî... le-am fécut. Scoase caietele din geanté și le trînti pe masé. Scoase și cartea de citire și o deschise acolo unde era pixul. Rémase În picioare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu floaca asta! Of, cé tare m-am séturat de répénoși! Chiar nu vé véd mamele voastre cînd plecați de acasé? Dar cred cé și acasé tot Într-un rapén tréiți, cu porcii la grémadé! Capetele erau plecate. Sprijiniți cu fundul de speteaza scaunului rémîneau sé stea În picioare, n-aveau curaj sé se uite la Nadejda Petrovna. Pe unele bénci apéru o fîșie de luminé, care venea printre perdeaua din fereastré. Bohanțov se scérpina dupé ureche, ca atunci cînd nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mai fie mécar o oré, céci Începu sé-i tremure picioarele și parcé i se fécu și frig. Își lué ghiozdanul și ieși din clasé. Pe coridor alergau béieții din a patra „E” și unul i-a tras un șut În fund celuilalt. L-a prins În colț și i-a mai dat vreo doué palme peste cap, si Încé un șut. Din capétul coridorului se auzi un fluierat și se deschise o ușé, care strigé așa: „Lozinskii, tu nu știi cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-l trezi pe Șasa din moleșealé și dincolo de fereastré a Început gélégia, si se auzea cum se trîntesc scaunele cînd le réstoarné pe bénci. În cîteva clipe curtea s-a umplut de béieți care fugeau și-și dédeau șuturi În fund și palme dupé cap. Pe urmé au Început sé iasé fetele și Șasa fugi sé-și ia ghiozdanul. O vézu cum se aplecé și-și trase ciorapul alb pîné sub genunchi. Își dédu pérul pe spate și-și aranjé poșetă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-mi mai iese din cap. Lué o piatré și o aruncé În iaz. Apă séri, pe urmé se prefécu Într-un talger care crește. Lué alté piatré și o aruncé din urmă celeilalte. Își Închipui cum se duce piatră la fund, cum se sperie peștii, pe urmé se Întorc, se apropie de piatré și se uité. Se duse pîné la mal sé caute o broascé. 36 Împinse poartă cu piciorul, trase un picior la strachina cîinelui, feri ligheanul din ușé și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț, chiar sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cé toaté lumea știa sé strîngé hîrtiuțe și numai Bohanțov și cu Șasa știau sé sape, toaté lumea strîngea hîrtiuțe și numai Bohanțov și cu Șasa sépau. Ceilalți strîngeau hîrtiuțe, mișcau din méturi, se Înghesuiau, primeau și dédeau șuturi În fund. În ziua aceea ieșeau În grédinițe Vera Ivanovna, Nadejda Petrovna, Prascovia Fomovna, Învéțétorul de educație fizicé, Vasilii Vasilievici și chiar directorul. Mai Întîi coborau scérile Vera Ivanovna, pe urmé Nadejda Petrovna și Prascovia Fomovna. Peste cîteva minute cobora și directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
care se mîncau cu totul, cu pétréțele. Se spérgeau baloane mici de cap, se aruncau mingiuțe mici cît o nucé mare de cauciuc În magazine și pe stradé și-n stațiile de autobuz. Se primeau și se dédeau picioare În fund. Peste bucéțile de baloane, florile și chiar pancardele célcate, au apérut și Înghețatele topite scépate de pionierii mai mici, cérora le dédeau peste mîné pionierii mai mari dacé, dupé ce le dédeau un picior În fund, Înghețatele nu cédeau. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se dédeau picioare În fund. Peste bucéțile de baloane, florile și chiar pancardele célcate, au apérut și Înghețatele topite scépate de pionierii mai mici, cérora le dédeau peste mîné pionierii mai mari dacé, dupé ce le dédeau un picior În fund, Înghețatele nu cédeau. În fațé la alimentaré, ținînd préjituri și sticle cu apé dulce, pionierii se ghiftuiau și se stropeau cu apé dulce. Dar strézile degrabé se goleau și pionierii umpleau scérile cinematografului tapițat cu afișe cu lupi și iepuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]