2,691 matches
-
un depozit ciudat cu tavane Înalte, cu lustre suspendate, În stil art deco, și pereți pe care străluceau exemple de artă abstractă contemporană. Îmbrăcați din cap până-n picioare În negru, chelnerii se grăbeau Încoace și-ncolo ca o colonie de furnici care tocmai descoperiseră o grămăjoară de zahăr granulat. Colonia de chelneri servea feluri de mâncare preparate cu măiestrie, având conștiința că În curând Îți va lua locul un nou client, probabil unul care va lăsa un bacșiș mai gras. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cheamă-l tu, sau, lucru și mai ieșit din comun, Marçal luându-i-o înainte, Îl chem eu, o explicație există, fără îndoială. Se ridică de pe bancă, mai mângâie o dată câinele pe cap, și plecară, Cipriano Algor nu observă că furnica nu va mai călca niciodată pe drumul care o ducea la furnicar, încă își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi, dar el se îndreptase spre ușă. Mă întrebam dacă era cazul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pipăit obrazul, cu pete cafenii, pleoapele fără gene. Ce se întâmplase? De ce semănam atât de bine cu el? Din cauză că...? N-am avut nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar el. Nici nu mai tremuram. Am mai auzit o dată câinele urlând. Furnicile sau flăcările s-au urcat după aceea pe toate oglinzile, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar el. Nici nu mai tremuram. Am mai auzit o dată câinele urlând. Furnicile sau flăcările s-au urcat după aceea pe toate oglinzile, ca o rugină vie, stingându-le. Și, în sala cu oglinzi, s-a făcut o noapte roșie. 41 Asta e tot. De-acolo am venit în acest pod și, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când mă gândesc că n-am să-i mai văd pe Lia și pe copil, pe acel Ceva, pe Giulio, Piatra mea Filosofală. Dar pietrele supraviețuiesc singure. Poate că acum Își trăiește Marea lui Ocazie. A găsit o minge, o furnică, un fir de iarbă, și În ele vede În abis paradisul. Și el o va ști prea târziu. O să fie cuminte, ei, lasă, să-și petreacă așa, de unul singur, ziua. Rahat. Și totuși doare. Răbdare, de cum am să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
transpirat de frică. În sfârșit „durul“ a vorbit: „Ești singurul de aici care ai curaj. Îmi place de tine. Înțeleg ce vrei să spui. Cât mă privește pe mine, te poți uita la tot ce dorești“. 4 Gândacii, muștele și furnicile întreceau cu mult numărul deținuților. Odată am pus un pachet de dulciuri pe noptiera de lângă patul meu să mănânc din ele în timp ce priveam la televizor. Când am întins mâna să mă servesc, am simțit cum ceva mi se plimba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am pus un pachet de dulciuri pe noptiera de lângă patul meu să mănânc din ele în timp ce priveam la televizor. Când am întins mâna să mă servesc, am simțit cum ceva mi se plimba pe mână. În câteva secunde, sute de furnici s-au năpustit asupra dulciurilor mele. Cu gândacii m-am împrietenit până la urmă. Când am intrat în închisoare, îi zdrobeam. După șase luni i-am acceptat, apoi m-am împrietenit cu ei. Le-am dat și nume. Favoritul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stradă. Mai demult, clientela lor era formată exclusiv din muncitori zilieri care locuiau în cartier, dar în ultima vreme, clienți din alte părți ale orașului, care se simt frustrați de lege în satisfacerea poftelor trupești, se târăsc până în Sanya ca furnicile. Numărul prostituatelor de pe alei creștea considerabil până la miezul nopții. Neexistând în Sanya o patroană care să le coordoneze, oricine putea lucra aici. Doar un exemplu. O femeie s-a luat la harță cu soțul ei și a plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai târziu, îmi venea și mie rândul să-mi iau la revedere pe podul acela, spuse Endō zâmbind amarnic. Mi-ar plăcea ca toți oamenii „respectabili“ din Tokyo să vadă ce se petrece acolo dimineața devreme. Muncitorii se adună ca furnicile și așteaptă în fața biroului. Negustorii ambulanți trec printre ei și le vând turte din orez de douăzeci de yeni bucata. Sunt unii care nu-și pot permite la micul dejun nici măcar așa ceva... dar cel puțin sunt în viață. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui vultur; de fapt, îmi arăta cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin la petrecerea ei, era o fetiță cu un suflet atât de gentil. Plângea pentru moartea furnicilor pe care le călca din greșeală, Îngropa fluturii de noapte care se ardeau de becuri, se ruga seara pentru supraviețuirea focilor și se emoționa când vedea maimuțoii din brațele cerșetoarelor de lângă ușa bisericii, duminică dimineața. Camilla nu eliminase pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]