KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau printre rînduri?" Bine, mama, nu mai plînge a auzit-o pe Maria în spatele ei. Am să mă mărit cu el, altă soluție nu-i. Deși cred că și ăsta e angajat ca bătăuș, că dacă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a o aduce la acea incandescență emoțională, aprinzîndu-i ochii goi, făcînd-o să sară în sus de pe fotoliu ca apoi, după îmbrățișare, să redescopere în ea gesturile de profundă feminitate cu care să-și scoată, pe rînd, cu grație, picioarele din fusta lunecată spre genunchi iar vocea, modelată prin inflorescența simțămintelor redeșteptate, să-mi spună că patul în care urma s-o invit e egoist, pentru unul singur. Clipele acelea mi-au arătat că sînt rezerve mari, uriașe, în sufletul ei. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l menții viu. Un păcat bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula o valoare?! Rămasă numai în furou și cu cizmulițele în picioare, indiferentă la vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

te-a cucerit sora. — Ah, mie nu-mi place de ea deloc, răspunse Georgie. Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
vreo idee? am întrebat. Stând față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea de unde știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

Încercare fără să piardă timpul. La două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el ca să nu leșin de plăcere. Apoi am avut orgasm, așa că, pentru o vreme, am fost nevoită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
cu fermoare și, dacă port și una și alta, atunci o să creadă despre mine că sunt o feministă turbată și Încuiată. Știi tu cum sunt damele astea. Au impresia că feminismul e vreo boală contagioasă, ca cistita. — Atunci Îmbracă o fustă scurtă și ghetele, poftim. Eram amândouă În apartamentul micuț și plăcut al lui Rachel, aflat pe o străduță lăturalnică din Camden și care semăna cu garsoniera mea cam cât semăna Lady Di cu dna Parker Bowles. Clădirea era una de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza aveau umerași de burete enormi, ceea ce făceau ca prezența ei să fie una și mai impunătoare. — Nu se Întâmplă să ai și niște biscuiți? am Întrebat eu plină de speranță. Făcusem greșeala de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
cutii fluorescente nefiresc de strălucitoare. Dinspre ghereta cu mâncare adia aroma tentantă de samosa și burgeri vegetali, fără de care atmosfera din Camden ar fi fost lipsită de un element esențial. Am răscolit prin câteva tarabe și am cedat nurilor unei fuste mini argintie, care dădea semne că se va desface În bucăți după două, trei purtări. Pentru șase lire cincizeci, nici nu puteam cere mai mult. Peste tot erau cojoace din piele de oaie. Trebuie că erau ultimul răcnet În materie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
stătea un grup de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră erau umede și neîncălzite. Pe măsură ce se mai strângea lume, locul avea să se Încălzească, dar, până atunci, fetelor le-ar fi prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
teancuri de fotografii cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-mă, te rog. Se introduse În mulțime, fiind cu o jumătate de cap mai Înaltă decât majoritatea celor din jur. Arăta de parcă s-ar fi căznit să Înainteze prin valurile mării, depunând mult efort, dar realizând progrese constante. Combinația dintre fusta dreaptă și strâmtă și tocurile Înalte nu-i permitea să facă pași mai lungi de șapte-opt centimetri odată. Măcar nu risca să dărâme vreo masă. Felice Își croia drum spre noi. — Trebuie să ți-i răpesc pe Jim și Betty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
am revenit pe hol, Lesley nu mai era la biroul ei, așa că m-am repezit să răsfoiesc și eu revista Hello! Tocmai ajunsesem la turul făcut de Prințesa Diana prin Japonia (vizită la mormintele soldaților, un costum bleu oribil, cu fustă scurtă și pălărie asortată), când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam de gând să-i cedez revista până nu vedeam ce purta Di la dineul oficial de la Palatul Imperial. M-am lămurit: era o rochie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era comportamentul lor obișnuit. Instalația mobilă! spuse Felice, privind În aceeași direcție. Țăcăni pe tocuri până acolo, fusta scurtă si dreaptă obligând-o să facă pași mărunți. Porni și Betty Ashley pe urmele ei, dar Jim alese să nu-și părăsească locul de lângă ușă. Îi pusesem deja eticheta de om cu scaun la cap; rămânând unde era, putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o comparație lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste foarte lungi. La început, dăduse impresia că ar fi întârziată mintal, dar după un timp lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse seama de acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
și o spadă la șold. Era vesel și încă nu șocase pe nimeni, în nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau de exemplu fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează fustele, a intrat la universitate, e un băiat care o să răzbească în viață“. „Vânează fustele la Londra“, răspundeau uneori fiii admonestați. „Mă rog, dar o face discret“, replicau mamele, derutând prin aceasta simțul moral al vlăstarelor. E drept că Tom nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau de exemplu fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează fustele, a intrat la universitate, e un băiat care o să răzbească în viață“. „Vânează fustele la Londra“, răspundeau uneori fiii admonestați. „Mă rog, dar o face discret“, replicau mamele, derutând prin aceasta simțul moral al vlăstarelor. E drept că Tom nu fusese văzut vânând fetele din Ennistone. Multe dintre virtualele „prăzi“ regretau acest lucru dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Pe urmă se gândi la încăperea din visul ei. Și iarăși își spuse: „E același, dar e nebun“. Îl măsura pe George cu privirea ei de pisică, în timp ce, cu degetele dibace, își aranja gulerul bluzei. Purta un taior și o fustă veche. Dacă ar fi știut de sosirea lui George, s-ar fi îmbrăcat mai elegant. Luă notă de ușoara zvâcnire instinctivă a vanității ei. — Ce mai faci, George? Foarte bine. Ce mai faci tu, Alex? — Perfect. Vrei o cafea? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
fruntea, aproape că o copleșise pe Hattie. Simțea inima cățelului care bătea cu forță și inima ei care bătea la fel de repede. Ar fi vrut să legene cățelul în brațe și să plângă. Cum îl cheamă? — Zet, răspunse Adam, atingându-i fusta lui Hattie. Fata își îmbrăcase de dimineață o rochie de vară, înflorată, dar se schimbase într-o fustă-salopetă, albastră, strâmtă, cu mulți nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ciorapul și își zgârie rău pielea piciorului, dar aproape că nu observă și își continuă coborâșul poticnindu-se. — Ah, aici erai! strigă Brian, care se întorsese de pe plajă. Ah, Brian, scumpule! Gabriel se lăsă să lunece pe nisip, suflecându-și fusta. Dă-mi două lire, repede, te rog! Două lire? strigă Brian a cărui ușurare, din momentul când o văzuse, se evaporase la fel de repede cum se ivise. Era epuizat de cât alergase de colo, colo și enervat pe Gabriel pentru că-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]