2,337 matches
-
la nivel antropologic, istoric și religios. Faptul că ordo amoris devine o referință pentru orientarea dinamicii de interiorizare a valorilor ca ens amans, elaborează continua sa „redefinire a existenței sale în lume”, datorită propriului sistem de preferințe. Comentându-i pe gânditorii greci, el admite că iubirea este mereu „direcționată spre un scop mai înalt” și-l privește pe cel mai nobil, sau reprezentantul celor mai înalte valori, excluzându-l pe sclav. În concepția sa, legătura strânsă dintre filosofia greacă și filosofia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dezvoltată Încât cine nu o cunoștea, văzând-o pentru prima dată, ar fi zis că-i studentă, ci nu gimnazistă. Aristotel spunea că o fată, spre a fi cu adevărat frumoasă, trebuie să fie Înaltă. Așadar, Înălțimea constituie, după marele gânditor din antichitatea greacă, condiția sine qua non a unei reale frumuseți feminine. Și era Diana Înaltă, suplă și sveltă ca o balerină. Iar un cunoscut scriitor francez opina că oamenii frumoși pe dinafară sunt tot așa și pe dinăuntru, având
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sau poate sute de ani, când se va fi dezlegat taina obținerii nemuririi, ne lămuri ivan. Ce nebunie ! exclamă Jennifer. Și tu crezi că așa ceva e posibil ? — Nu știu ce să zic, spuse rusul, scoțându-și fesul și scăr- pinându-se În cap, gânditor. Totul a pornit de la un biolog francez, unul Jean rostand, care a demonstrat că sperma de broască, Înghețată până În punctul În care toate procesele biologice au Încetat complet, poate fi readusă la viață prin dezgheț, după câteva zile, adăugă el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sau poate sute de ani, când se va fi dezlegat taina obținerii nemuririi, ne lămuri Ivan. Ce nebunie ! exclamă Jennifer. Și tu crezi că așa ceva e posibil ? — Nu știu ce să zic, spuse rusul, scoțându-și fesul și scărpinându-se în cap, gânditor. Totul a pornit de la un biolog francez, unul Jean rostand, care a demonstrat că sperma de broască, înghețată până în punctul în care toate procesele biologice au încetat complet, poate fi readusă la viață prin dezgheț, după câteva zile, adăugă el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că strămoșul amintit fusese un Învățat. Un altul, neamț, fusese general, dar nu participase la nici un război, lucrase În administrație; un amestec de neamuri ducea cu el Thomas; cel nordic era predominant. După cursuri, cînd Thomas pornea, puțin obosit și gînditor spre casă, vreun părinte, văzîndu-l, și ar fi putut spune că astfel și-ar fi dorit fiul, asta, firește, În situația În care privitorul avea acasă unul rebel, alt rocker-motociclist ori poate doar un fustangiu și-un pierde-vară sau chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau din abundență; Îl tentaseră Încă din prima adolescență, chiar Îl secătuiseră, oarecum, Într o vreme; era mereu obosit, slăbise mult atunci, dar nu renunțase; doar cînd Își rînduise oarecum viața, ajunsese la legături ceva mai stabile. Thomas o privea gînditor pe Helga. „Da“, a zis aceasta, „nu am cum să nu fiu atrasă de un bărbat ca tine“, și asta l-a adus pe Thomas În starea potrivită. Așadar, ce-a mai Însemnat tăvăleala În trei din noaptea ce-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tîrzie a faptei de odinioară, și-a zis, Îl vînduse pe cel căutat acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat de vreo cincisprezece ani venind spre el; avea ochii albaștri, privirile li s-au intersectat o clipă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
reașeză și el pe scaun și o privi cu înțelegere și multă afecțiune. Poate că ea s-ar fi bucurat nespus de mult să-i vadă ochii în acele momente, dar nu-l privea. Avea ochii închiși și părea adânc gânditoare. Cu voce scăzută, aproape șoptită, ca mai devreme, continuă. - De acolo a plecat, pe neașteptate, fără să aibă un motiv anume. Așa au declarat câțiva bărbați la cercetările efectuate de polițiști sau de procuror. Erau împreună cu el la masa de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Pentru tine, cumva?! Aaaa! Pentru pacientul despre care vorbeam, presupun... - Da, presupunere corectă! Cred că este foarte important pentru viața acestui om să-și recapete vederea cel puțin parțial... Dacă este posibil, bineînțeles... - Dacă este posibil, firește...! admise Cezar, adânc gânditor. Vezi tu? Până în acest moment, problema prioritară a fost, după cum foarte bine știi, să-l readucem la starea de veghe și, după cum se prefigurează evoluția pacientului, cred că suntem pe calea cea bună. Atâta doar că, din nefericire, nu este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
balul bobocilor... Nu a răspuns sentimentului meu. De fapt, după cum a explicat ea atunci..., o doream ca femeie și atât... - Frumos! Ai fost sincer..., iar fata aceea a avut dreptate, sunt sigură. Apreciez mult acest aspect, Eugen, îi răspunse Iuliana, gânditoare. Ești așa..., sincer, întotdeauna? - Lăsând modestia la o parte, te încredințez că sinceritatea mă caracterizează. Nu știu dacă este o calitate... În vremurile de azi se pare că nu se pune preț prea mare pe ea... - De acord cu tine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
timp să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
multă minte amândoi, Laura. Să știi că s-au împrietenit trainic. Am încredere în amândoi, o liniști Iuliana. Tainicele cărări ale iubirii Nici nu bănuia cât de corect îi caracterizase. Când a intrat Eugen, Tinu era pe același scaun, adânc gânditor, cu fruntea sprijinită în palma brațului drept. - Sper că nu te-ai plictisit, Tinule... - Nu, domnule doctor, nu m-am plictisit, răspunse acesta cu o nuanță evidentă de sobrietate în voce, sesizată imediat de Eugen. Domnule doctor?! Ce este cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
celei recoltate de Tainicele cărări ale iubirii pe un cadavru, dacă este obținută în primele zece ore după deces, avem o reușită aproape sigură pentru că este proaspătă... - Aproape sigură? Deci sunt și aici riscuri, își exprimă Eugen îngrijorarea, privindu-l gânditor pe Iustin. - Da, sunt, dar destul de rar... Există posibilitatea rejetului țesutului transplantat, dar apare după o perioadă oarecare de timp... Ar însemna să se prezinte imediat aici să examinăm situația și..., în cel mai nefericit caz, să repetăm operația cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate gură.Otilia izbucni într-un râs cristalin. - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.Fiindcă fața tânărului se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-se, și un glas bărbătesc se auzi strigând în noapte: "Hei, domnișorilor, acolo sunteți?" Felix și Otilia se dădură jos și, răspunzând la apel, se-ndreptară aproape alergând spre curte. Când se arătară, ținîndu-se de mână, în fața pridvorului, Pascalopol ședea gânditor la o măsuță. Părea trist. - V-am așteptat la cafea, zise el, poftiți! Eu, la moșie, nu prea pot fi un tovarăș agreabil pentru niște oameni tineri! Otilia sări pe marginea scaunului lui Pascalopol și începu să îndrepte gulerul acestuia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o carte, și visase treaz ca de obicei, copleșit de sentiment, își lăsă deodată capul în poalele ei. Otilia îi primi ofranda simplu, mîngîindu-i ușor părul. - Spune-mi ceva plin de primejdii, să fac pentru tine, zise Felix. Otilia răspunse gînditoare: - Va veni vremea când ai să ai acest prilej. Relațiile sentimentale dintre cei doi erau din ce în ce mai aprinse. Felix o căuta pe Otilia cu oarecare imprudență, o ruga cu ochii și o săruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar dădea gestului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
psihiatru, s-ar preta mai bine și cum am putea să-i propunem fără să riscăm nimic? Dacă omul e posac, mai rău ne-ncurcă socoteala. Poate cunoști pe asistent, poți să-i strecori o vorbă. Felix ascultă pe Stănică gânditor. Își aminti de vizita lui Vasiliad, de examinarea forțată a lui moș Costache. Afacerile lui Stănică i se părură curioase, cinice. Dar mai ales, de ce să vină cu doctorul în chiar casa bătrînului? O combinație preocupa în chip evident pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încet de-a lungul Cheiului Dâmboviței, când îl opri cu brațele larg deschise colegul Weissmann. Vorbea puțin cu el, abia îl cunoștea de fapt, totuși nu rămase deloc surprins de familiaritatea studentului. - Ce mai faci! îl întrebă Weissmann. Te plimbi gânditor, ești pierdut în contemplări. Faci poezii? - Aș! protestă Felix. - Și de ce să nu faci? Crezi că eu n-am făcut? Ce, e rușine? Am făcut caiete întregi de poezii, eram așa de sentimental într-o vreme! - Publici? întrebă Felix. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de aur și pocnindu-l iarăși la loc. XVI Oroarea lui Stănică împotriva studentelor nu era chiar în totul simulată. În fond, el era un sentimental cu instincte casnice, bucuros de a se vedea înconjurat de o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la loc, o bombardă din nou cu sărutări, în vreme ce fata își apăra obrajii cu amândouă palmele. - Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, îmi strici tenul.Trebuie să stabilim o înțelegere în privința asta. G. Călinescu După ce Felix se mai liniști, Otilia zise, gînditoare: - Singurul lucru de care mă tem este că eu nu sunt laînălțimea ta, din punct de vedere sentimental. Da, te iubesc, dar tu ești așa de furtunos, așa de înspăimîntător de grav. Sunt ușuratică, mi-e frică, ai să-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajunse în dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii și constată că nu era nimeni afara de bătrânul întins pe canapea. Ieși din nou afară și intră pe din dos în odaia cu pianul. Otilia era acolo rezemată cu coatele pe capac, gânditoare. - Cum îi mai este lui moș Costache? întrebă Stănică. - Tot așa! zise sumbră Otilia. - Știi că azi vine Pascalopol, după-masă, parcă așa mi-a spus, minți Stănică. - Da? se sperie Otilia. Apoi, după o scurtă deliberație:N-ai vrea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
du-te la el, urcă la el, s-ar putea ca el să te vindece. Am cîntărit-o, era, în felul ei, destul de interesantă și aș fi vindecat-o. Nu mă hotărâsem însă când să încep. - Ești bolnavă? - Puțin - a murmurat gânditoare. Cel puțin așa zic toți. Dacă stai să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știi ce credincios ți-am fost, că nu ți-am ieșit din voie și n-am să te uit... Păcat de cârciumă... - Știu eu? Mâinile îi tremurau și păreau străvezii sub lumina palidă a lămpii. Tăcu câteva minute, mușcîndu-și buzele, gânditor. Când ridică privirile, în ochi îi strălucea o undă de șiretenie. - Totul ar fi cum ar fi, spuse, dar mai e un chichirez... Lăsă vorba la jumătate, parcă ostenit. ...Eu dau banii cu dobândă. Ție n-am să-ți iau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întors spatele. Mielu, după el. - Domnu Bică... - De ce-mi spui, mă, mie toate astea? - Păi cui să-i spui? Nu ești dumneata stăpânul meu, de-mi dai pune să mănînc? - Îți dau, sigur că-ți dau, făcu Bică-Jumate gânditor, și dacă-ți dau, acuma trebuie să-ți fac și case? Iar voise să plece. Sluga, nimic. - Domnu Bică, cinci sute de lei nu-i cine știe ce... Jupânul a ridicat sprâncenele mirat. Parcă nu-i venea să creadă că aude bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]